7,678 matches
-
aducea, prin versuri și prin farmecul cuvintelor sale, solia frumuseții și a sentimentelor ce legau pe fiii aceluiași popor” - i-a relatat Emilia Lungu-Puhallo, ea însăși ziaristă și poetă, lui Aurel Cosma jr., care, la rându-i, este citat cu însemnările din „Prin Timișoara de altădată“ în mai toate scrierile despre urma lui Eminescu în Banat. Copist de roluri pentru teatru, sufleur, secretar al lui Mihail Pascaly, Eminescu din perioada bănățeană șlefuise în acest spațiu poeziile „La o artistă” și „Amorul
Agenda2003-3-03-a () [Corola-journal/Journalistic/280600_a_281929]
-
Cristea la volumul Amintiri despre Caragiale, caietul critic (mai îngrijit ca altădată), poeziile lui Mircea Bârsilă, proza lui Dan Iancu, noua rubrică intitulată Cartea lunii susținută de Răzvan Voncu (cu o cronică la volumul Scara din bibliotecă de Ion Pop), însemnările Pro memoria ale lui Cornel Ungureanu, traducerile de poezie datorate lui Adam Puslojić și Simonei- Grazia Dima, vitrina cărților, proza lui Gabriel García Márquez transpusă în românește de Tudora Șandru-Mehedinți, opiniile lui Radu Aldulescu și ale lui Ioan Buduca, revista
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2681_a_4006]
-
Biblioteca Polirom. Seria de autor „Vladimir Nabokov") 5. Șugubina, de Mircea Diaconu (colecția „Fiction Ltd."), la egalitate cu Pe cînd eram doar niște puști, de Patti Smith (Biblioteca Polirom. Actual) Top 5 cele mai bine vîndute titluri CARTEA ROMÂNEASCĂ 1. Însemnările mele (2 volume), de Maria Banuș (Hors collection) 2. Controlul cărții. Cenzura literaturii în regimul comunist din România, de Liliana Corobca (colecția „Critică și istorie literară") 3. Negustorul de începuturi de roman, de Matei Vișniec (colecția „Proză") 4. Leonid Dimov
Top 5 cele mai vândute titluri la Bookfest 2014 () [Corola-journal/Journalistic/26974_a_28299]
-
par să implice un tâlc mai mult sau mai puțin codificat. Deși a părut atras de lirica „abstractă”, conceptuală, poetul a reușit până la urmă să-și impună nota personală în maniera cealaltă. Când a publicat în 2011 remarcabilul volum intitulat Însemnări din ținutul misterios, cu siguranță unul din cele mai valoroase din ultima vreme, critica na făcut legătura cu volumele anterioare, deși autorul le reeditase parțial în două antologii. Așa se face că poezia lui din Însemnări a părut cu totul
La aniversară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2707_a_4032]
-
2011 remarcabilul volum intitulat Însemnări din ținutul misterios, cu siguranță unul din cele mai valoroase din ultima vreme, critica na făcut legătura cu volumele anterioare, deși autorul le reeditase parțial în două antologii. Așa se face că poezia lui din Însemnări a părut cu totul nouă. Ea nu era, propriu-vorbind, altceva decât aceea similiepică, evocând întâmplări aparent banale de viață, „trenul de Calafat”, navetiștii puhoi, „țărani cu pământ sub unghii” sau „profesoarele de franceză navetiste la cls.I, care fumează Kent
La aniversară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2707_a_4032]
-
întâmplări aparent banale de viață, „trenul de Calafat”, navetiștii puhoi, „țărani cu pământ sub unghii” sau „profesoarele de franceză navetiste la cls.I, care fumează Kent printre papornițe și damigene”, din volumele anterioare. Doar tensiunea lirică le deosebea, excepțională în Însemnări, și, tematic, le deosebea frecvența unei erotici încântătoare și anxioase, pe fundalul căreia se conturau trupul și sufletul femeii iubite, iluminate din interior ca vitraliile intens colorate ale bisericilor vechi. Proza a atras într-o măsură mai mică atenția, deși
La aniversară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2707_a_4032]
-
fără să atragă atenția asupra plecării lor. Au închis ușa încet, încet de tot, ca să nu deranjeze pe nimeni cu gestul lor. În spațiile memoriei celor care le-au văzut spectacolele, scenografiile, expozițiile, picturile, celor care au citit cărți, memorii, însemnări, celor care au povestit cu ei despre iubire și teatru, despre moralitate, lumină și întuneric vor rămîne amintirile. Foarte puternice. Iar pentru cei ce le-au fost prieteni... Prin februarie, Dragoș Galgoțiu mi-a spus că Vittorio Holtier nu se
Despărțiri by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/2718_a_4043]
-
cărții, decupaj semnificativ, verdict clar) și ea nu trebuie confundată nici cu articolele de opinie, nici cu editorialele și nici cu aceste «biograffiti» săptămânale reunite acum, selectiv, în volum. Au încăput, așadar, în acea rubrică diverse considerații personale, cele mai multe, fatalmente însemnări de lectură, articole de actualitate culturală, rare «portrete tombale». De câte ori am scris despre un volum de literatură română contemporană (asta-i a patra regulă a cronicii literare la zi, nu scrii despre o carte străină decât dacă ești specialist în
Cronică literară and beyond by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2727_a_4052]
-
la verbul to abhor („a se îngrozi”, „a-i fi silă / scârbă”), dar și la whoreson („fiu de curvă”). Am oscilat între soluțiile Scârbeanu și Aștoarfei și, în cele din urmă, am ales-o pe-a doua. În încheierea acestor însemnări, iată câteva considerații privind un alt tip de note de subsol, cele care inițiază un dialog (din păcate, inevitabil, postum) cu înaintașii noștri. Mi-am însușit punctul de vedere enunțat cândva, din postura de traducător shakespearian, de către marele poet polonez
William Shakespeare –450: Măsură pentru măsură intr-o nouă traducere by George Volceanov () [Corola-journal/Journalistic/2606_a_3931]
-
Gabriel Dimisianu Îmi făcusem câteva însemnări despre Între Capșa și Corso, cartea postumă a lui Vlaicu Bârna, publicată nu demult de Polirom, gândindu-mă că s-ar putea porni de la ea o discuție despre memorie și memorialiști. Mai iute de condei decât mine a fost însă
O reeditare îmbogățită by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2610_a_3935]
-
Cosmin Ciotloș Parafraza din titlu (după versurile unui poem al lui Mircea Cărtărescu) vine să pregătească o primă constatare legată de însemnările lui Constantin Bacalbașa. Le-am citit de mai multe ori până acum, integral sau pe sărite (le-am și folosit ca bază documentară în câteva studii), și totuși abia astăzi, zăbovind asupra frumoasei ediții de la Humanitas, am constatat cât de
O altădată căptușită cu totdeaună by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2611_a_3936]
-
criticii românești și, totodată, „degetului său de lumină”, cum spunea Lovinescu, reprezentat de autonomia esteticului. Însă unul dintre cele mai importante documente interioare al personalității criticului, fără de care nu prea putem pretinde că l-am înțeles cu adevărat, și anume însemnările sale zilnice, a rămas cunoscut doar în versiuni parțiale și/ sau deformate. Doi tineri germaniști, Ana-Maria și Bogdan Mihai Dascălu, și-au asumat, cu ceva timp în urmă, misiunea de a relua de la zero editarea jurnalului maiorescian, iar rezultatul este
Jurnalul lui Titu Maiorescu, în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2617_a_3942]
-
timp în urmă, misiunea de a relua de la zero editarea jurnalului maiorescian, iar rezultatul este prima ediție critică integrală (și) autentică a acestui text fundamental pentru înțelegerea profilului criticului junimist. Din acest proiect, a apărut deocamdată primul volum - care cuprinde însemnările maioresciene din perioada 1855-1882 -, dar și cel de-al doilea este deja pregătit să apară, ceea ce ne oferă garanția reconfortantă că, la 97 de ani de la dispariția autorului, jurnalul său ne va fi accesibil într-o ediție demnă de spiritul
Jurnalul lui Titu Maiorescu, în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2617_a_3942]
-
pasajelor scrise în limbi străine, editarea Jurnalului mai punea o problemă: faimosul caiet numărul 4, pierdut în împrejurări necunoscute și păstrat exclusiv în versiunea tipărită de Rădulescu-Pogoneanu. Ana-Maria și Bogdan Mihai Dascălu au preluat textul, spre a nu întrerupe cursul însemnărilor zilnice, dar nu și notele editorului interbelic, prea lacunare în raport cu aparatul critic al versiunii de față. Pe lângă refacerea unității cronologice a textului maiorescian, editorii au adoptat o metodă filologică în egală măsură minuțioasă și transparentă de indicare a fluctuațiilor lingvistice
Jurnalul lui Titu Maiorescu, în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2617_a_3942]
-
marii simboliști francezi - ceea ce nu înseamnă că nu îi citea pe scriitorii epocii sale, în special nemți și austrieci -, însă avea preocupări avansate în materie de psihologie și o viziune spiritualistă, deși nereligioasă, asupra existenței. De asemenea, anii în care însemnările românești sunt redactate într-o limbă etimologizantă, cu nimic deosebită de cea a latiniștilor ardeleni, pun într-o altă lumină reforma lingvistică pe criterii fonetice, pe care, în ciuda opiniei dominante, a patronat-o, la Academie și în spațiul intelectual. Imaginea
Jurnalul lui Titu Maiorescu, în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2617_a_3942]
-
dreptate: geniul criticului stă în contradicție, pe care și-o asumă și o creează în mod voluntar. Titu Maiorescu a fost, se știe, un scriitor care-și regiza efectele și care s-a preocupat de posteritatea sa. Caietele ce găzduiesc însemnările sale zilnice au suferit relecturi și revizuiri repetate (ultima dată în 1917, cu puțin timp înainte de moarte). Clara Maiorescu, Mite Kremnitz, Ana Maiorescu, apoi fiica scriitorului, Livia Dymsza, ca și ultima sa secretară, Olga Neuman, intervin în jurnal și notează
Jurnalul lui Titu Maiorescu, în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2617_a_3942]
-
de un masiv glosar, de un indice de nume și de unul de locuri, această secțiune completează instrumentele filologice pe care editorii le oferă prezumtivului lector. Nu cred că vreunul dintre căuzașii „despărțirii de Maiorescu” a citit vreodată cu atenție însemnările zilnice ale criticului, nici măcar în edițiile insuficiente de până acum. Ana-Maria și Bogdan Mihai Dascălu le (și ne) oferă, din fericire, șansa de a se/ ne întâlni cu această cronică subiectivă a devenirii interioare a întemeietorului criticii noastre, într-o
Jurnalul lui Titu Maiorescu, în ediție critică integrală by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2617_a_3942]
-
Gabriel Dimisianu Câteva însemnări despre Negru și roșu, romanul lui Ioan T. Morar care a figurat între „cărțile anului 2013“, astfel cum au fost selectate de un juriu din care s-a întâmplat să fac și eu parte. Deci câteva însemnări despre această carte
Culori și sensuri by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2648_a_3973]
-
Gabriel Dimisianu Câteva însemnări despre Negru și roșu, romanul lui Ioan T. Morar care a figurat între „cărțile anului 2013“, astfel cum au fost selectate de un juriu din care s-a întâmplat să fac și eu parte. Deci câteva însemnări despre această carte din 2013, readusă în atenție în amintita împrejurare. Prin titlul romanului său, Ioan T. Morar trimite îndrăzneț la Roșu și negru al lui Stendhal, îndemnândune să reflectăm la sensurile celor două culori pe care amândouă cărțile le
Culori și sensuri by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/2648_a_3973]
-
Cred că Leo, după decizia din 2009 de a se retrage, s-a instalat voit într-un proiect al încheierii pe care l-a lăsat să se întrevadă - pentru cine știe să observe aceste lucruri - în mod disparat sau în însemnări sau în mici pliuri pe care eseurile lui despre cinematograf le-a lansat ca pe un soi de mesaje aruncate în sticlă, pe mare. A vrut să se sinucidă de la 18 ani și se uita mereu cu îngrijorare în oglindă
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2569_a_3894]
-
sinucidă de la 18 ani și se uita mereu cu îngrijorare în oglindă să vadă ce dezastre a produs timpul în anul care s-a scurs...” În același număr al revistei am citit cu interes interviul cu prozatorul Florin Lăzărescu și însemnările lui Daniel Cristea-Enache despre cronica literară.
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2569_a_3894]
-
Cosmin Ciotloș Nu despre conștiință în sens moral vreau să vorbesc în rândurile de mai jos. Las altora bucuria de a investiga sinusoidele de destin ale Mariei Banuș. (Care n-au fost puține). Constat însă că aceste Însemnări... nu sunt de mare ajutor pentru a decripta cedările și, mai apoi, frustrările de ordin politic ale poetei. Paginile de jurnal încep la umbra unei adolescente „în floare”, de paisprezece ani, preocupată excesiv de propriul outfit și de ideea (vagă) de
Chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2574_a_3899]
-
preocupată excesiv de propriul outfit și de ideea (vagă) de a scrie, și sfârșesc târziu, în 1999, când autoarea e la ora bilanțurilor. Între cele două borne, multe convulsii interioare, dar prea puțin document. Din acest punct de vedere, distanța față de Însemnările... lui Maiorescu e insurmontabilă. Un singur exemplu, zic eu, cât se poate de elocvent: anul 1937, an semnificativ, căci reprezintă momentul debutului, nu conține nici o referire la Țara fetelor. După cum următorul, 1938, nu pomenește nimic despre reacțiile favorabile stârnite în
Chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2574_a_3899]
-
roman erotic subreptice. Pasiunea pentru Stancu o va urmări și după moartea acestuia. Și nu trebuie luate în serios, ca „apostazii” cele câteva locuri în care Maria Banuș îi consemnează acestuia eșecurile etice (și prin ricoșeu estetice). E neîndoielnic că Însemnările mele conțin memorialul uneia din cele mai interesante și mai ciudate povești de dragoste din literatura română. Apogeul acestei povești e atins undeva la p. 96, o dată cu notarea jocurilor tandre, scatofile, ale cuplului dizarmonic Stancu-Banuș (cât de mult amintește scena
Chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2574_a_3899]
-
scriitori sunt pomeniți (pe lângă Stancu) Ștefan Baciu, Octav Șuluțiu și, cu un statut aparte, Henry C. Ionescu Gulian (pe care-l alintă, până târziu, Richi). În rest, tânăra Maria Banuș pare să respire alt aer. În volumul al doilea al Însemnărilor..., lucrurile intră pe un făgaș mai firesc. Acum, poeta începe să se bucure de onoruri și să participe la cozeriile și coteriile republicii literelor. Revelionul din 1962 și-l face la Sinaia, împreună cu Dan Deșliu, amuzânduse de calambururile acestuia („twist
Chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2574_a_3899]