1,882 matches
-
n-am fi departe cu această interpretare, dar e o formă a regăsirii. „Conversația...” este un pretext de a vorbi cu cineva absent, de a înainta prin cuvânt într-o nouă etapă, de a-l găsi pe celălalt printre tăcere, înserare, liniște. Încadrată în motive romantice, seara Marianei Cristescu conține, pe lângă lună, stele și noapte, și elemente pământene, ce o fac pe poetă să-și desfacă din caier povestea care să-i contureze portretul: decorul este și pământean, cu melci, cu
TIMPUL CAISULUI ÎNFLORIT CA MELCUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 531 din 14 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357560_a_358889]
-
e o declarație lirică, în care interlocutorul se află la distanță și unde Mariana Cristescu vorbește prea puțin despre iubire, din precauție, dar lasă acest sentiment să respire prin fiecare vers, trădând prezența, triumfând la rând cu orice cuvânt, dincolo de înserare, intrând în elementul specific nopții, acela de bun deschizător de suflete și timp al călătoriei. Decorul e uneori exotic, ca-n „Veneția forever”, uneori gândurile merg până în grădinile edenice, întâlnindu-i pe Adam și pe Eva - personaje într-o altă
TIMPUL CAISULUI ÎNFLORIT CA MELCUL de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 531 din 14 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357560_a_358889]
-
aș atinge Dar stăpânit de-o lene suverană Cadânele ca un balsm pe rană Și un păcat spre ele m-ar împinge Dar vin pirați cu săbiile curbe Se clatină seraiuri în oglinzi Și tremură păienjenii pe grinzi Și cade înserarea peste urbe Și-atunci femei frumoase de hașiș Se estompeză-n baia de lumină Și se grăbesc să moară pe retină Ca apele molatecului Criș Referință Bibliografică: femei frumoase / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 537, Anul II, 20
FEMEI FRUMOASE de ION UNTARU în ediţia nr. 537 din 20 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357614_a_358943]
-
va putea uni cugetul cu speranța asupra codului principal al acestor versuri bacoviene și să conștientizăm că omul, când își ignoră fiindul, este un „nimic”. Plânsul lui George Bacovia este un cuget, o materializare a durerii față de mișcarea omului de la înserare și până în zorii dimineții, când umbrele se destramă, înghesuindu-se una câte una în cavourile umbroaselor cimitire, unde liniștea este atât de pătrunzătoare încât auzi voci fără a le putea desluși și sesizezi furișări de umbre pe care nu le
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
-ți cu sete lacrima din colțul zâmbetului, amară ca o cafea băută pe fugă. Marea o simt în ochii-ți adânci, gustul lor e dulce-sărat la fel ca viața... Înot printre valuri de suflet, mă lovesc de stâncile gândurilor tale... Înserarea ne e paravan pentru iubirea ce tăinuiește paradisul. Cerul ne este aproape, picurându-ne praf de stele peste visul furat. Iubește-mă ca un copil cu luna în privire pe țărmul scăldat de iluzii... Iubite, atinge-mă cu gândul, să
SUNT PLOAIE de ELENA LAVINIA NICULICEA în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357727_a_359056]
-
din foșnet de iarbă și depărtarea are forma brațelor ei. El nu e decât țărmul, iar ea este corabia pe care o așteaptă mereu. Poezia lui trece prin apele postmodernismului, spălată de zgura metaforelor fără sens. În « Singurătatea-frumoasa mea mamă » înserarea rămâne neterminată (ce frumos !), vântul face din plopi un fluviu care curge la marginea înserării. 20. Michaela Al Orescu, bucureșteancă, artist plastic, muzicant- canto clasic,membră a Societății Scriitorilor Români și a altor societăți, cu diplomă în dacologie, colaboratoare la
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
iar ea este corabia pe care o așteaptă mereu. Poezia lui trece prin apele postmodernismului, spălată de zgura metaforelor fără sens. În « Singurătatea-frumoasa mea mamă » înserarea rămâne neterminată (ce frumos !), vântul face din plopi un fluviu care curge la marginea înserării. 20. Michaela Al Orescu, bucureșteancă, artist plastic, muzicant- canto clasic,membră a Societății Scriitorilor Români și a altor societăți, cu diplomă în dacologie, colaboratoare la multe publicații, cu câteva cărți de poezie publicate și multe antologii de poezie și proză
O ANTOLOGIE DE POEZIE IZVORÂTĂ DIN LIVADA ÎNFLORITĂ A IUBIRII de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1456 din 26 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/357627_a_358956]
-
Tănăsache a semnat și grafica la poezia Mirelei Bălan. Autoarea simte “Gustul ușor amărui al scrisului” în care e “asemeni poetului - / lampagiu conștiincios, / aprinde fiecare felinar / din raza trăirilor de peste zi, / mijind în peliculă / pe fruntea-i ascuțită / de lumina înserării”. Mirela Bălan nu se simte împovărată de cuvinte, ci eliberată de ele, ceea ce o face ușoară și încrezătoare în sine: “Anotimpuri pe cont propriu: Iată-mă fără cuvinte... / M-au părăsit ca într-un film romantic. / Au plecat cu jumătate
O SELECŢIE DE CRISTINA ŞTEFAN, EDITURA ARTBOOK, BACĂU, 2012 (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 502 din 16 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358431_a_359760]
-
vara, de ce se-nchid mirări? Și mă pândește ochiul închis spre neuitare Din vara cea pierdută în cântecul de mare- Descântec de sirenă când dimineți se-ascund; De ce mă doare valul,în tainicul rotund? Pe glezna-mi neatinsă de fluxul înserării Aștept sărutul verii-n apusul roșu-al mării- Petală desenată-n parfum de trandafiri; De ce-am pierdut și zborul,de ce-au apus iubiri? Cu brațele deschise spre verde crud alerg Și pași și aripi frânte spre alte veri
DE VARA CĂRUI VERDE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358656_a_359985]
-
-n floare - steme Pe frunți, petale - muguri de-mplinire. Din depănarea vremilor, cuminte, De cade-arar o scamă de-ntristare Și prăvălește înspre lut, fierbinte, Sfielnic dor și-un dram de tulburare, Răscolitor, aducerile-aminte Zidesc cuvinte - trepte de ’nălțare. Se lasă înserarea peste grinduri Se lasă înserarea peste grinduri Rostogolindu-și umbrele-n amurg Ruinele trudesc prin vechiul burg Să rânduiască liniștea din turnuri În șoapte line ce spre-abisuri curg. Îmbălsămând tăcerea din adâncuri Sărută pulberi și cenuși de gânduri Când marea
SONETE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 505 din 19 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358686_a_360015]
-
petale - muguri de-mplinire. Din depănarea vremilor, cuminte, De cade-arar o scamă de-ntristare Și prăvălește înspre lut, fierbinte, Sfielnic dor și-un dram de tulburare, Răscolitor, aducerile-aminte Zidesc cuvinte - trepte de ’nălțare. Se lasă înserarea peste grinduri Se lasă înserarea peste grinduri Rostogolindu-și umbrele-n amurg Ruinele trudesc prin vechiul burg Să rânduiască liniștea din turnuri În șoapte line ce spre-abisuri curg. Îmbălsămând tăcerea din adâncuri Sărută pulberi și cenuși de gânduri Când marea înrobește-un demiurg. Pe țărm
SONETE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 505 din 19 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358686_a_360015]
-
Versuri > Iubire > SĂ NU M-ATINGI! Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 499 din 13 mai 2012 Toate Articolele Autorului Să nu m-atingi, iubite, în seara asta nouă Când luna mai deschide un ochi peste-ntuneric! Mă plânge înserarea, când cerurile plouă; Nu-mi frânge jurământul din asfințitul sferic! E-acolo o legendă a inimilor noastre Încătușate-amarnic într-un apus timid; Ce sânge erau macii, ce amintiri albastre Descătușează somnul, încarcerat perfid... Și cântă peste mine-n atâtea strune
SĂ NU M-ATINGI! de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 499 din 13 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358659_a_359988]
-
-le în iarbă și rodul... lasă-l viu încă un început, încă o tăcere, încă un final în care șarpele își înghite coada iar solzii lui devin versuri cu obrajii din cenușa prezentului... drumul e lung. somnul dansatoarei revine între înserare și răsărit, ca o pasăre a trecutului ciupind viitorului glezna. războiul tace. pacea își prinde flautul între zbor și cuvântul care-i rotunjește sensul până la adevăr... Referință Bibliografică: aproape pace / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 578
APROAPE PACE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358742_a_360071]
-
azi am devenit Număr impar..., nume de sfânt ... ECOUL ... întinde palma să-ți revăd linia vieții trecând cu roți de moarte peste dragostea mea apropie-te..., nu-ți fie teamă de vei găsi în locul meu ecoul ... RONDEL MIORITIC Se gudură-nserarea spre ultimele sate Și tremură cămașa pe mine ca o apă, La stâna lor ciobanii țin stelele sub pleoapă Când ugerul luminii e gol pe jumătate Și totuși împăcarea doar pe la colțuri sapă Vulcanul unor gânduri în tâmplă mi se
INELELE TRUNCHIULUI DE TEI (POEZII) de GEORGE TEI în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344683_a_346012]
-
Și tremură cămașa pe mine ca o apă, La stâna lor ciobanii țin stelele sub pleoapă Când ugerul luminii e gol pe jumătate Și totuși împăcarea doar pe la colțuri sapă Vulcanul unor gânduri în tâmplă mi se zbate, Se gudură-nserarea spre ultimele sate Și tremură cămașa pe mine ca o apă Pădurile nebune se-ntorc la mine toate Și-n fiecare piatră singurătatea crapă Iar visele trecute în vară-s încrustate. Când printre nori apatici deschisă-i câte-o trapă
INELELE TRUNCHIULUI DE TEI (POEZII) de GEORGE TEI în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344683_a_346012]
-
sate Și tremură cămașa pe mine ca o apă Pădurile nebune se-ntorc la mine toate Și-n fiecare piatră singurătatea crapă Iar visele trecute în vară-s încrustate. Când printre nori apatici deschisă-i câte-o trapă Se gudură-nserarea spre ultimele sate ... George TEI București mai 2013 Referință Bibliografică: George TEI - INELELE TRUNCHIULUI DE TEI (POEZII) / George Tei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 875, Anul III, 24 mai 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 George Tei : Toate Drepturile
INELELE TRUNCHIULUI DE TEI (POEZII) de GEORGE TEI în ediţia nr. 875 din 24 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344683_a_346012]
-
Acasa > Strofe > Delicatete > PE SUB RAI Autor: Aura Popa Publicat în: Ediția nr. 1225 din 09 mai 2014 Toate Articolele Autorului Mi s-a lipit de gene înserarea Când nu mai m-ai privit cum mă priveai. Mi-a picurat în suflet întristarea Iar păsările-au ațipit sub rai Cu aripile-ntinse-nspre lumină Și ciocurile-ascunse-n puf de nor. S-a rezemat o brumă de grădină Și-a veștejit chiar
PE SUB RAI de AURA POPA în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350685_a_352014]
-
brumă de grădină Și-a veștejit chiar rozele de dor Pe care le sădisem împreună. Atâta frig în trup s-a cuibărit Că m-a-nvelit o umbră și-o furtună De întrebări în liniști s-a-ntețit. Mi s-a lipit de gene înserarea. Nici râsul nu-mi mai e cum îl știai! Ai stins povestea și-a-nflorit uitarea. Cu negre păsări zbor azi. Pe sub rai... Referință Bibliografică: Pe sub rai / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1225, Anul IV, 09 mai
PE SUB RAI de AURA POPA în ediţia nr. 1225 din 09 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350685_a_352014]
-
călcâiele. Viața fiecăruia dintre noi este un roman. Suma romanelor noastre rămâne în istorie. Cerne vântul vremii și ce rezistă ajunge dovada existenței noastre... Cu urechile ciulite, cu ochii holbați, învârtiți la morișca zilnică a trudei, pe unde ne apucă înserarea, ne lipim, ca fluturii pe lampă, de ecranul televizorului. Ogici, ciumaci, pitici sexoși, dame de companie, de consumație și de bordel, violatori, bătăuși, criminali, indivizi care, dacă ar fi să treacă pe ulița satului, lumea s-ar speria, și-ar
RÂNDUNICA, RÂNDUNICA, SUNT PĂTRUNJELU RECEPŢIEI! de DONA TUDOR în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358775_a_360104]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > PLICTISEALA UNEI ÎNSERĂRI Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 625 din 16 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului dr Plictiseala unei înserări Plictiseala plutește ca un nor peste oraș, Ploaia doarme cu capul pe un deal Când vântul adună frunze pe făraș
PLICTISEALA UNEI ÎNSERĂRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358826_a_360155]
-
Acasa > Poeme > Rasfrangere > PLICTISEALA UNEI ÎNSERĂRI Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 625 din 16 septembrie 2012 Toate Articolele Autorului dr Plictiseala unei înserări Plictiseala plutește ca un nor peste oraș, Ploaia doarme cu capul pe un deal Când vântul adună frunze pe făraș Ulița trage casele spre câmpie ca un cal. Cioara croncăne pe o antenă de televizor, Simt în casă liniștea după
PLICTISEALA UNEI ÎNSERĂRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358826_a_360155]
-
Ce trage Carul Mare înspre ploi. Plictiseala plutește ca un nor peste oraș, Ploaia doarme cu capul pe un deal Vântul adună frunzele pe făraș Ulița trage casele spre câmpie ca un cal. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Plictiseala unei înserări / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 625, Anul II, 16 septembrie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Al Florin Țene : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
PLICTISEALA UNEI ÎNSERĂRI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358826_a_360155]
-
dar mai ales din rostul sufletului.” “A nu fi - și palmele mi le-am întors grăbită E sevă din rostul aștrilor palizi, din rostul întunericului și al adâncului, al umbrei pribeagului și pustiei, din rostul nopții și al toamnei, al înserării și al urii, dar mai ales din rostul nimicului.” Da, toate erau acolo unde și așa cum le aveam ivite din ivirea mea. Niciun rost nu se pitulase sau fugise de pe degetele mele prea grele de atâta ștuit și, poate de
DASCĂLUL de CAMELIA PETCU în ediţia nr. 2075 din 05 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/358941_a_360270]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > COMOARA Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 332 din 28 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Comoara Mă cheamă dor neostoit spre sat Când tainic înserarea se coboară: Lumina din trecut, de neuitat, Mă-nvăluie-n vibrarea ei ușoară. Pe vârf de deal stă soarele oprit Cu poleiala ultimelor raze, În cumpănire către infinit - O ultimă privire peste oaze. Coboară de pe dealuri cântec sfânt Îmbrățișând treptat întreaga fire
COMOARA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 332 din 28 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358954_a_360283]
-
în care iubita a ascuns izvoarele fântânii în sân, să nu o mai aștept. Când dădeam cailor din stele fân. O picătură de rouă ne-a luminat drumul și am plecat prin câmpul de sub călcâiul nopții îmbătat de stelele unei înserări ieșite dintr-un tablou de Rembrand, iar tu te-ai strecurat nevăzută între două culori ținându-mi calea când eu studiam cu luneta luna ieșită din nori. Cântecul de vară Miez de vară și de flori Seva pregătește rodul; Guguștucul
DESPĂRŢIRE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358976_a_360305]