948 matches
-
zvâcnind, spectatorilor? Această limbă cu vârful flexibil protuberând printre buze și umezind delicat globii oculari? Această extindere a pielii pântecului peste întregul corp, până ce doar o sferă cu buric, ca un măr căzut din pom, se rostogolea leneș pe mantia înstelată? Această pătrundere a capului printre picioare, ridicarea lui de-a lungul spinării și așezarea sa din nou pe umerii fără cap? Ce scria Omul Șarpe-n arenă cu dâra de pix a trupului său? Timp de mai bine de-un
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
orbit de reflectoare, înconjurat de hohote de râs și de aplauze. Yoga-l privea adânc în ochi, cu fața lui impersonală, apoi, în uralele din bezna stalurilor, se-ntoarse către public, se-nclină spre cele patru direcții și, cu mantia înstelată deja prinsă din nou pe umeri de Desirée, ieși prin deschizătura cortinei. Creola luă copilul de mână, se-nclină și ea (iar Mircișor o imită stângaci și zăpăcit: asta să fi fost tot? doar o clipă să fi ținut totul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
spre cer, strigă: - Asta înseamnă încredere, nu? Odolgan râse cu poftă, în vreme ce Khaba scutura din cap și mormăia. La sfârșitul acelei cine frugale, se culcară, fără multă vorbă. Primul schimb de pază îi reveni lui Khaba. Poziția lunii pe cerul înstelat i-ar fi arătat când să-l trezească pe Odolgan ca să continue veghea. După ce își prinse bine săculețul la centură, lui Audbert îi veni greu să adoarmă. Urmărind figura impunătoare a lui Khaba la marginea luminișului și pe ceilalți trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-i și ea își face-o cruce, Durerea, ce își râde de regele-noroc, Din stelele ei face să curg-un mir de foc. Și Dumnezeu ce-adie în ceru-i înflorit Ascultă ruga-i blândă ce trece liniștit Prin nopțile-nstelate - o muzică de vis Ce-nundă fața-i veche c-un dureros suris Și inima-i bătrână din nou o mai inspiră, De cugetă lumi nouă cum cugetă o liră Dulci melodii și visuri. O, lume, cer și fire, Au cîntecu-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
noapte-i și ea își face cruce, Durerea, ce își râde de regele-noroc, Din stelele ei face să curg-un mir de foc Și Dumnezeu, ce-adie în ceru-i înflorit, Ascultă ruga-i blândă ce trece liniștit Prin nopțile-nstelate - o muzică de vis Ce-nundă fața-i veche c-un dureros surâs Și inima-i bătrână din nou o mai inspiră, De cugetă lumi nouă - cum cugetă o liră Dulci melodii și doruri... O lume, cer și fire {EminescuOpVIII 170
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de aur din marea de amar, El m-a-nalțat pe mine din mare, din popor, La rândurile mărirei, la tronu-i lucitor. Eu nu-s hatmanul vostru, piticilor de azi, Voi, dintr-o mare moartă un amărât talaz. Privesc trecutul rege - cu înstelată frunte, Privesc consoții palizi cu capete cărunte, Zîmbindu-mi cu dulceață din norii din trecut. Acei consoți din groapă sânt oastea ce-am avut. O, pe când lumea moartă era în viață, trează, Și eu zburam nainte, o inimă vitează, {EminescuOpVIII 175
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
harfa ta o sfarăm și geniul ți-l sting! (Dispare-n pământ. O melodramă ușoară dar melancolică. Se lasă o negură neagră, care apoi se ridică pentru a lăsa să se vadă o negură roză. Se lasă asupră-i caosul înstelat - se coboară cerul cu profunda lui armonie. In timpul acesta se-ncepe-a auzi, cu muzică surdină, corul ce urmează. Când se ridică negura roză, Mureșanu se vede dormind pe-o brazdă de flori, într-o câmpie minunată în [al
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu poate a fi bine! Că nu poate nedreptul etern ca să domine. 2291 O! de-aș vedea furtuna că stelele desprinde, Pe cer talazuri mândre înalță și întinde, Că nourii ca sloiuri de gheață aruncate Sfărmîndu-se de-a sferei castele înstelate, Cerul, din rădăcine nălțîndu-se, decade Târând cu sine timpul cu miile-i decade Și-nmormîntînd-o-n caos întins, fără de fine, Zburând negre și stinse surpatele lumine, Că bolta surp-albastru-i, o uriașă raclă, Că soarele-i jăratic, ultima lumii faclă Să văd caosul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
-și pierde prețul.......... Am găsit toată lumea și ne-am pierdut pe noi. 2254 O! de-aș vedea furtuna că stelele desprinde, Pe cer talazuri mândre înalță și întinde Și nourii, ca sloiuri de gheață aruncate, Sfărmîndu-se de-a sferei castele înstelate. Cerul, din rădăcină nălțîndu-se, decade Târând cu sine timpul cu miile-i decade. Se-nmormîntează-n caos întins fără de fine, Zburând negre și stinse, surpatele lumine. Văd caosul că este al lumilor săcrii, Că sori mai pâlpâi - roșii gigantice făclii - Ș-apoi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Trecea - un basmu palid - cu stele coronat. Dar auzi o rugă, o dulce rug': -a ta! La al tău glas de jale lumina tremura; Chiar Dumnezeu, ce-adie în ceru-i înflorit, Ascultă blânda rugă ce trece liniștit Prin nopțile-nstelate - o muzică de vis Ce-nundă fața-i veche c-un dureros suris. Și inima-i bătrână din nou o mai inspiră De cugetă lumi nouă cum cugeta o liră Eternele-i armonii... Ș-acele cânturi pline De-amor, de inspirare
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
albite destul îs și ajung Ca să deștepte-o țară din somnul ei cel lung Ce poate face-atuncea sufletul meu cel mare, Care din noaptea morții înfiorat apare, Sufletul meu de flăcări, de veacuri dezmierdat? Zburam, un basmu palid, prin cerul înstelat, Pierdut, într-a mea noapte, pân ocean de stele, Purtam sufletu-mi palid și visurile mele, Dar am văzut deodată din cer o stea fugind {EminescuOpVIII 293} Ce lumina c-al nopții alb soare de argint; Era o stea regală
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
o lume extrem de finită, care are un început și un sfârșit; și este aproape imposibil să-ți poți imagina infinitul, fie și sub forma unui finit ale cărui margini este tare greu să le poți vedea. Mă uitam la cerul înstelat și admiram Carul Mare, Carul Mic, toate acele certitudini pe care astrologia ni le-a oferit de mii de ani încoace. Ce aiureală, căci cerul arată, de fapt, cu totul altfel. Suntem prizonierii Pământului nostru și ai mișcărilor sale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
buzele rînjite, de parcă ar mai fi avut încă ceva important de zis chiar înainte să mierlească. — Porcilor, hoților, ați confiscat Revoluția, ce altceva ar fi putut spune? întreabă Gulie, desfăcînd curelele cortului, trăgînd aer adînc în piept și privind bolta înstelată. — Se pare că a sosit timpul să ne mutăm, spune Tîrnăcop, ieșind și el la aer în patru labe, adulmecînd aerul nopții. — Am putea și să n-o mai facem, zice Roja, aprinzîndu-și o țigară Carpați fără filtru, mă gîndesc
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să-i iasă pe nas un firicel de fum. — Avea metodele lui, zice Tîrnăcop, important e că a pus mîna pe ele. Spuneți-mi dacă voi credeți în astrologie, reluă brusc, îndoindu-și gîtul pe spate, fixîndu-și privirea pe bolta înstelată. Mai nou se fac tot felul de emisiuni, oricine poate să-și afle astrograma doar privind la televizor. — Eu nu, mărturisește Dendé căzînd pe gînduri, trăgînd și el adînc în piept din țigară, slobozind un rotocol gros de fum în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
23 februarie 1978 Mult stimate Domnule Norman Manea, Deși În continuare asediat de schele, de munți de mortar și de moloz etc., am avut bucuria de a citi Zilele și jocul. Romanul Dumneavoastră m-a scos de sub dărâmături sub bolta Înstelată a geometriei și vă sunt astfel de două ori obligat. Devine, din acest moment, un subiect de studiu felul În care se așază una lângă alta cărțile Dumneavoastră, cum decurg una din alta. O voință inflexibilă și luminată le conduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
generos răgaz preliminar. Locuiam la un elegant hotel din partea luxoasă a orașului, bărcile și apa se aflau la un pas, ca și În ecranul ferestrei din cameră. Vreme excelentă, soare primăvăratec, turiști puțini, berechet timp de plimbări și delăsare. Nopți Înstelate, vinul excelent, atmosfera cordială. Ne așteptase la Veneția o prietenă italiană care ne dusese, În aceeași dimineață, să vizităm, abia acum cu adevărat, Ghettoul. Rabinul locului părea, mai curând, un civil tocmai ieșit, pentru o scurtă pauză, de la oficiul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
salută și spuse: În cuhnie, măria ta. — Arată-ne drumul că nu se vede nimic, porunci vodă. Omul o luă înainte, cei trei pășeau prudenți după el. Se apropiară de o clădire înaltă, pătrată, care se profila cenușie pe cerul înstelat al nopții. Intrară în sala mare a bucătăriei luminată feeric de jeraticul scormonit al vetrei. În mijlocul încăperii, patru femei, una foarte bătrână și altele trei din ce în ce mai tinere, ultima o copilă de doisprezece, treisprezece ani, stăteau pe jos în fața unei mese
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
melodioase și care ni se păreau pe măsura stării noastre sufletești de îndrăgostiți și ne făuream planuri cum să facem să ne iubească cele două fete. Ne apuca noaptea acolo și ne întorceam cu fața în sus și priveam cerul înstelat. Ne gândeam, ce-ar fi să ne călătorim pe o stea? Dar ce-am face noi acolo fără ele? Și ne pufnea râsul pe amândoi. Fiecare gest al lor, cât de mic, de mărunt, ni se părea că ne aparține
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
dar Țuți nu venise încă. Mi-am dat jos rucsacul din spate și m-am rezemat cu spate de ghizdurile fântânii. Am scos sticla de coniac, am luat o gură și mi-am aprins o țigară. Era o noapte neagră, înstelată, fără lună. Au apărut doi indivizi și m-au întrebat cât e ceasul. Le-am răspuns binevoitor, dar nu cu frică și am început să fluier semnalul din „Căluțul cocoșat”. - Ia uite, băi, a spus unul, tipul are un ceas
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
în girezile de paie. în câmp, doar lupii treceau pe sub muchii de hat către luminile satului. Procurorul se trezi dimineața într-o larmă de glasuri sub fereastră. Apăruse la geam lumina zilei. Ningea sclipitor. Peste tot se așezau pașnic poduri înstelate. Roiuri de fluturi izvorau, covârșind pământul și casele care, între troiene, căpătaseră cușme albăstrii. Un copac, care abia ieri își gravase din țurțurii de gheață de pe ramuri autoportretul pe omăt, era azi înfofolit în puf. Spre cer urcau drumuri podite
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
îl leg eu, ci pentru că existau momente speciale când toate stihiile stăteau în cumpănă și un fel de tărie a cerului se pogora pe pământ. Asta se întâmpla în nopțile foarte reci și senine, când afară era liniște și bolta înstelată a cerului trăgea parcă lumea în sus. Atunci se putea auzi trecerea timpului. Timpul trecea pe Calea Victoriei, ștergând aerul dulceag de migdale al caselor boierești de odinioară cu mirosul patiseriei Pani- Pat. Stăteam întinsă cu ochii larg deschiși și ascultam
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
pustie. Era o noapte senină, senină...mulțimea de stele licărea ca într-un spectacol de artificii. ”- Cât e de limpede noaptea asta, parcă ar avea mai multe stele ca deobicei...!” murmură ea cu ochii licărindu- i de plăcere. Sub cerul înstelat, el îi văzu ochii plini de dorințe. După ce se încredință că n-o reține prea mult, îi ceru voie să-i explice, cu modestele sale cunoștințe, câte puțin din viața aștrilor cerești. Ea primi cu bucurie... Era o dorință a
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
simple, obscuritatea cerului... cum deveneau atât de clare acele constelații îndepărtate de mii de ani lumină, până la marginea universului, care, ei i se păreau de nepătruns în nemărginirea lor. Vedea acum, cu limpezime, spectacolul magnific pe care îl înfățișa cerul înstelat... Era fericită... În palida lumină ce picura din stele, Iorgu o văzu cât era de frumoasă și bine clădită, cu ochii mari și frumoși, buzele pline frumos arcuite, părul de un negru strălucitor, lung și lucios. Era de o frumusețe
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
ei pătrunzătoare, graseiată: trebuia s-o admirăm pe "doamna Bach" gătită într-o fantastică rochie albastră cu model imprimat: crenguțe de cireș înflorit. Eram pitică pe lângă sperietoarele cu gesturi lente care umpleau sufrageria. La plecare, i-am condus pe sub cerul înstelat, prin țârâitul de greieri, până la poartă, de unde doamna Bach a luat-o puțin înainte, iar Egor s-a aplecat adânc asupra mea și mi-a murmurat invitația de a-l vizita a doua zi după-amiază la foișor. "Tu știi să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
popoarelor antice. Nu este oare semnificativ că atunci când au vrut să grupeze laolaltă toate aspectele văzute, capabile să provoace gradul suprem al uimirii, oamenii nu leau ales din creațiile naturii, ci din acele ale civilizației materiale și ale artei? Bolta înstelată, oceanul urlător către ultima Thule, întreaga desfășurare a naturii imense sau dezlănțuite înspăimânta sau strivea pe omul vechi, în timp ce produsele muncii, prin reprezentarea puterii însumate din efortul colectiv al maselor omenești, nășteau în sufletul lui acea uimire amestecată cu venerație
A doua oară unu by Hluşcu Mariana () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92968]