85,475 matches
-
-mi dau seama de implicațiile modernismului, cu ceea ce s-a întîmplat în poem și în roman în 1922, ce a făcut Virginia Woolf, ce a făcut Joyce, ce a făcut Picasso, ce a făcut Mondrian încît tot ce s-a întîmplat mai tîrziu mi s-a părut un fel de joc, o glumă în jurul ideii de modernism. A devenit un joc, o glumă. Dacă mă interesează jocurile puse la cale de Borges, jocurile mai recente nu m-au interesat, și nici
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
o glumă în jurul ideii de modernism. A devenit un joc, o glumă. Dacă mă interesează jocurile puse la cale de Borges, jocurile mai recente nu m-au interesat, și nici dezbaterea recentă. Ori de cîte ori am văzut ce se întîmplă, am avut lucruri mai presante de făcut și nu am luat parte la dezbatere, iar romanele mele nu reflectă această dezbatere. M.T.: Am înțeles acest lucru citindu-vă romanele. Am fost intrigată, de aceea am întrebat. Totuși sînt niște sugestii
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
și nu am luat parte la dezbatere, iar romanele mele nu reflectă această dezbatere. M.T.: Am înțeles acest lucru citindu-vă romanele. Am fost intrigată, de aceea am întrebat. Totuși sînt niște sugestii. Inevitabil, scriitorul este legat de ceea ce se întîmplă în jurul lui. C.T.: Ei bine, în peștera mea sînt conectat la lume. Evident, ce plutește în aer își face drum și intră în proză, dar legătura mea cu cititorul posibil e mult mai apropiată decît la oricine altcineva care s-
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
este și mai puternică, pentru că homosexualitatea este ilegală, e interzisă, personajul se deschide lent și trăiește în același timp sentimentul de vină și iubirea. Adaugă iubirea care pune în mișcare tot ce există, originea tuturor lucrurilor, și acest lucru se întîmplă într-o închisoare. E un subiect copleșitor. M.T.: Veți continua să lucrați pe această temă? C.T.: Nu cred. Următorul roman nu este despre asta și nu știu. Oricum eu nu lucrez așa. Romanul îmi vine, dar nu ca o idee
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
și ură era mai mare decât cea pe care o văzusem în filmele "istorice" românești care evocau perioada de transformare a pătlăgelelor verzi în pătlăgele roșii și trecerea la lupta de clasă. M-a amenințat că dacă se va mai întâmpla o singură dată, el personal va insista să fiu dat afară din partid. Eram șocat, nu înțelegeam unde greșisem și nu reușeam să mă apăr. Peste numai trei ani, respectivul individ, ajuns între timp director, venea să-mi propună mie
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
gesturile lor, din felul în care merg, copleșiți de fiecare pas pe care îl fac. Am ajuns în Turda. Ne apropiem de un semafor. Căldură, zăpușeală, praf mult. Mă pregătesc de asediul nesmintit al băieților ce vînd ziare, așa cum se întîmplă și în București și în orașele prin care am trecut în drum spre Cluj. În sate, nu. Stăm la stop. În jur, nimeni. Mă uit pe geam. Pe trotuar, sprijinit de balustrada unui pod mic, stă un personaj ciudat. Nu
Actualitatea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15157_a_16482]
-
inexistente -, orice putea fi bănuit, indiferent de semnificația din context, că se referă la Ceaușescu, la familia, la anturajul sau la decretele lui. Ce-i drept, un domeniu pe cât de vast, pe atât de reactiv, însă, mai departe, nu se întâmpla nimic, nici o micșare de idei, nici o revoluție. Doar autorul rămânea să tragă ponoasele. Asemănarea malignă Printre cauzele interzicerii, în 1980, a premierei cu Există nervi de la Craiova au fost presupusele referiri la "lipsa de cafea, problema balcoanelor... iepuri și femei
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
lui Tudor Arghezi. A căpătat o consistență verbală pe care n-a avut-o de la început. A părut din ce în ce mai petulantă, mai consistentă lexical, mai animată de spirit proteic. Și mai energică moralmente. Din nefericire, nu știm ce s-ar fi întîmplat în anii ce vin. În plină putere, Doinaș scria la optzeci de ani mai mult decît oricînd înainte. Unele semne de reclasicizare nu lipsesc. Speciile fixe îl atrăgeau din ce în ce mai vizibil. Nimeni nu știe dacă și cînd s-ar fi închis
A murit Poetul by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15144_a_16469]
-
în Statele Unite? Și nu numai el, ci și toți cei care au o muscă adormită pe căciulă". Dacă tot a învățat să prezinte scuze, poate c-a sosit momentul ca dl. Pașcu să lămurească o dată pentru totdeauna ce s-a întâmplat atât de grav, în 1989, încât Statele Unite ale Americii să-i refuze viza de intrare pe teritoriul său. N-aveam, în epocă, nici un fel de experiență în domeniu, însă din câte se mai auzea, S.U.A. nu acordau vize persoanelor despre
Inșii-petardă stau la umbra palmierilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15165_a_16490]
-
publice și nu se omoară cu firea nici atunci cînd îl cheamă Parlamentul la ordine. Singura lui grijă e ce va zice primul ministru, dacă acesta are puterea să-l demită. Dacă vă amintiți în timpul regimului Constantinescu s-a putut întîmpla și invers. Un ministru - Traian Băsescu - l-a dat jos pe premierul Ciorbea după ce și-a bătut joc de el cum a avut chef. În aceeași veselă perioadă România a avut la un moment dat doi miniștri la Apărare, de
Răspunderea miniștrilor români by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15183_a_16508]
-
ce să facă peste noapte cu un om care vorbea doar o limbă necunoscută, l-a închis în celulă. Văzând un stejar de la marginea drumului, Ishi a crezut că albii îl vor spânzura acolo, după cum povestea tradiția yahi că se întâmpla în vechime cu prizonierii omului alb. Oricât de foame i-ar fi fost, Ishi nu a vrut să mănânce câtă vreme era privit prin gratiile celulei de o mulțime de albi care râdeau și scuipau tutun. Șeriful și-a dat
Ultimul yahi by Bogdan Suceavă () [Corola-journal/Journalistic/15182_a_16507]
-
terapiei psihanalitice. Roudinesco afirmă, pe bună dreptate și cu exemplificări riguroase, că detractorii scientiști ai psihanalizei ajung finalmente fie la truisme ridicole, fie la impasuri teoretice mult mai stânjenitoare decât cele despre care ei susțin că există. Toate acestea se întâmplă în condițiile în care respectivii comentatori elimină din vederile lor subiectivitatea - și implicit subiectul, cu iluzia vană și stranie că acest lucru ar fi posibil. în anii din urmă, stindardul unui atare raționalism aberant este preluat de adepții psihofarmacologiei. Se
Freud - ultimul "câine mort"? by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15191_a_16516]
-
autobuze aglomerate sacoșe cu albume și dicționare. Tot timpul pe fugă, tot timpul contra cronometru. Stăm lîngă alte calculatoare, la paginare, căci trebuie, ca Procust, să mai tăiem sau să mai întindem textul, ca pagina să arate bine. S-a întîmplat de destule ori să ajungem dimineața acasă: plecăm pe trei cărări, ca obișnuiții barurilor. A doua zi, e zi de lucru, obișnuită. Și, culmea, toate acestea, de la prima pînă la ultima literă, le facem cu entuziasm: ne bucurăm să vedem
Prețul manualelor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/15187_a_16512]
-
o parte, de-un amfitrion redus la semi-muțenie, de alta, Păunescu se confrunta - n-o să credeți în vecii-vecilor! - pe teme de canon ortodox. îți venea să scuipi în sân din zece în zece secunde, incapabil să înțelegi ce s-a întâmplat cu lumea: va să zică, adulatorul Anticristului Ceaușescu, al dărâmătorului de biserici, al Iudei bolșevice dezertase, cu arme și bagaje, în tagma ortodocșilor ardenți! Desigur, în trecere, și-a mai dat el arama pe față, trântindu-i lui Mădălin Voicu un "mă
Învierea prin partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15186_a_16511]
-
a molipsit de la ministrul Apărării care a vrut să pună presa la punct printr-un comunicat? Poate că în loc să-și exerseze stilul epistolar în scrisori adresate presei generalul Sandu ar trebui să fie ceva mai atent la cele ce se întîmplă în propria sa parohie în ancheta referitoare la dispariția banilor de la FNI. Citîndu-l pe avocatul Mariei Vlas, Nistorescu conchide: "Nu vreți să știți cine sînt vinovații? Nu vreți să știți unde sînt banii? Autoritățile române răspund într-un fel din
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15184_a_16509]
-
descifrarea propusă de regizorul Victor Ioan Frunză. Se reintroduce acum, în circuitul teatral bucureștean, o sală (un loc), recuperată din moloz, de sub amenințarea anonimatului și inutilizabilului. O sală ciudată, ca halele mai mici din Franța sau Germania, în care se întîmplă minuni teatrale, mai mult sau mai puțin convenționale, care rămîn, în fărîme sau în totalitate, pe memoria retinei. Văzînd cum arată spațiul de la Mundi, mă întreb dacă nu cumva este cel mai adecvat mizanscenei, cel mai fidel viziunii artiștilor Frunză-Grand
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
al unei cărți... Există sensuri posibile. Ceea ce înseamnă că romanul ca și lumea reală are un fel de permeabilitate față de sensuri. Dar nu are niciodată un sens. Există semnificații multiple care traversează cartea în direcții diferite, la fel cum se întîmplă și în viață. Aveți dreptul să urmați firul autobiografic dar eu pretind că există o mulțime de alte fire... poate mai importante. R.B.: Poate că nu m-am exprimat foarte limpede... A.R.-G.: Ba da, ați spus "firul"! R.B.
Cît de viu este încă Noul Roman? by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15180_a_16505]
-
toate", în obligația de subordonare a căruia intră inclusiv cărarea bagajelor de la scara vagonului de dormit la ușa taxiului din stradă. În relația dintre această majoretă decorativă, care e ziaristul de cultură, veșnic de serviciu, și solicitanții săi, lucrurile se întâmplă cam așa: toți o invită la baluri și recepții, prezența ei e obligatorie, dă bine, intră deja în decor. Dar când ajunge la fața locului, observă că nu ea e prezentă, ci cotidianul pe care îl reprezintă: a venit și
Singurătatea jurnalistului cultural by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/15210_a_16535]
-
65), Arlette Farge a analizat foarte bine această vibrație psihică inițială și determinantă la Foucault. Dar râsul nu rămane în pragul operei, după cum observa Michel de Certeau, ci o locuiește. Din perspectiva arhivelor, pe care o vom adopta aici, se întâmpla oare același lucru? Râsul ocolește oare arhiva? Nimic nu este mai puțin sigur. Se știe că Foucault nu a încetat să refuze identitatea sa de autor; în Arheologia cunoașterii precizează: "eu nu sunt acolo unde mă pândiți, ci aici de unde
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
ele vor face obiectul unor modificări în momentul republicării: Boala mentală și personalitatea (1954) devine în 1962 Boala mentală și psihologia (Foucault rescrie în întregime a doua parte, inițial numită "Condițiile bolii", care devine "Nebunie si cultură"). La fel se întâmplă și cu Nașterea clinicii (1963) pe care o va modifica în 1972, suprimând terminologia cu conotație structuralistă; în fine, același lucru se petrece cu Nebunie și nesăbuință. O istorie a nebuniei în epoca clasică, care la prima ediție, în 1961
Philippe Artière - Michel Foucault - arhiva râsului by Raluca Arsenie () [Corola-journal/Journalistic/15203_a_16528]
-
sfîrșitul adolescenței. Nu aveau nevoie să zăbovească ani în șir în pură literatură, iar din aceasta nu elementul estetic îi interesa în primul rînd, ci acela spiritual. Din Dostoievski, să zicem, îi interesau nu atît "mijloacele" cît ideile. Aceasta se întîmpla și datorită faptului că deschiseseră ochii minții într-o epocă dominată de Pârvan, Nae Ionescu, iar în plan european de Papini, Mauras, Barrès... Nu lipseau apoi, din același context, un Șestov sau un Berdiaev". Ce se întîmplă cu tinerii de
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
ideile. Aceasta se întîmpla și datorită faptului că deschiseseră ochii minții într-o epocă dominată de Pârvan, Nae Ionescu, iar în plan european de Papini, Mauras, Barrès... Nu lipseau apoi, din același context, un Șestov sau un Berdiaev". Ce se întîmplă cu tinerii de azi? Aceștia, socotește Dan Ciachir, au depășit handicapul unei perioade ingrate în care pozitivismul blamat de Nae Ionescu, despiritualizarea și depersonalizarea au fost reinstaurate, producînd simțămîntul oneros că s-au reîntors "să domnească o mie de ani
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
o socotește originală sau îndrăzneață... Din același motiv, Nae Ionescu rămîne egal cu sine și nu e vehement, retoric, vaticinar, nu ridică niciodată tonul - iarăși o asemănare cu Caragiale. Și astfel fiind, nu frizează nici tirada patriotardă, cum i se întîmplă uneori lui Iorga, nici isonul de captatio de care n-au scăpat decît puțini". Aidoma lui Maiorescu și Caragiale, autorul Metafizicii a practicat în felul său o critică a formelor fără fond (deși, din direcție opusă, tradiționalistă, ca și Eminescu
Despre Nae Ionescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15219_a_16544]
-
Cristian Teodorescu Toată suflarea din România a urmărit ce se întîmplă cu brașoveanul Dan Tartagă. Mass-media l-au transformat în urmăritul numărul 1 al țării. Săptămîna trecută s-a scris și s-a vorbit despre el, chiar și după ce s-a predat la poliție. Acest Tartagă, care a omorît - beat - doi
O viață de om la ultima strigare by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15256_a_16581]
-
Teatrului "Bulandra" (un teatru care a cunoscut cîteva din succesele stagiunii trecute), fără să fie măcar capabilă să explice presei de ce. Ambasadori, atașați culturali, consuli generali, directori de Institute românești aflate peste graniță sînt rechemați înainte de termen și, cum se întîmplă cu d-na Elena Ștefoi de la Montreal ori cu dl Vasile Popovici de la Marsilia, nici măcar înlocuiți luni bune după rechemare. De obicei se spune că de aceste măsuri greșite ori arbitrare răspunde lipsa de etică a diriguitorilor, preocupați exclusiv de
Etică și profesionalism by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15234_a_16559]