1,219 matches
-
părul, aspru, creț, și îmbrăcase un palton. Dar abia când ajunsese pe șoseaua principală, dincolo de Bowcock, își dăduse seama că se pornise ploaia și era prea târziu ca să se mai întoarcă să-și ia umbrela, pălăria și fularul. Ploaia se întețise și el ajunsese la poarta din spatele grădinii Belmont cu capul și gâtul ude și, în ciuda faptului că-și ridicase gulerul paltonului, simțea cum i se prelinge apa pe piept și pe spate. Era indispus, lipsit de ștaif și înfrigurat. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
După un timp, se așeză pe marginea stâncii și începu să se uite la marea de un albastru închis, cu o crustă lucioasă de parcă ar fi fost emailată. Crestele valurilor erau albe, tivite cu spuma spulberată de vântul care se întețise și se răcise. Cerul însorit, pe care pluteau acum câteva fuioare de nori aurii, căpătase o tentă de albastru nordic, care lui Tom îi plăcea. Se simțea din nou fericit și își spuse: „Am să scriu un cântec pop pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Mai coborî un șir de trepte aeriene. Nu reușea să vadă nimic dedesubt decât alte împletiri de țevi, la un nivel mai coborât decât cele pe care le văzuse la început. Nu observase pereții laterali, și acum, când aburii se întețiră, nu putea distinge nimic în jur. Întregul eșafodaj, cu el în mijloc, părea să atârne în spațiu. Tom se gândi că ușile rămăseseră deschise pentru că mecanicii încercaseră, probabil, să verifice izvorul; se vede că se întâmplase ceva. Așa se explica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
loc! hotărî prompt rectorul Marciuc și, energic, puse ziarul de-o parte pe masă, lovindu-l cu palma. Iată, chiar din această clipă studenta care a făcut asta este exmatriculată! A făcut asta? Dar ce anume făcuse studenta? Murmurele se întețiseră. Cineva spunea: A mâzgălit! Și alte voci reluau înspăimântate, din gură în gură: A mâzgălit... A mâzgălit... Gheorghiu-Dej! șopteau alte voci. Și privirile se îndreptau cu fereală și neliniște spre locul de unde asistentul universitar Grossman smulsese ziarul din mâna colegei
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
luase stelele la subsuoară, gata să plece la culcare. Mergeau ca un șir de furnici. Era liniște pe tot cuprinsul. O rază de soare a străpuns ceața de deasupra văii. „Uite colo 55 lanul de porumb, adăpost sigur” - gândea Toaibă întețind pasul. O rafală de mitralieră s-a abătut - ca un lătratasupra văii. Toți au devenit una cu pământul. Fraților, a început nunta. Prtegătiți vă pentru dansul miresei - a vorbit Toaibă, mai mult pentru el. Și din alte puncte ale crestei
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
ogradă li s-a părut nesfârșit. Când au ajuns, s-au oprit să-și tragă sufletul. Marandă, Marandă. Nu știu cum, dar casa mi se pare pustie. Mă întreb ce căutăm noi aici? Cine ne mai așteaptă? Nimeni! Doar vântul care o întețit focul din gârlă și o rămas să bântuie prin cenușa din sufletele noastre. Atâta o mai rămas, Marandă. Cine ne-o blăstămat să nu avem liniște? Cine? Da’ așa-i. Dacă nu-i să fie, nu este și pace... Când
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Nu avea grijă, că nu te las eu să stai însetat. Către seară au început să cadă fulgi de zăpadă și un vânt numai firicelul lui a pornit să sufle de îți tăia pielea obrazului. Pe nesimțite, ninsoarea s-a întețit încât totul s-a prefăcut într-un viscol năpraznic. Crâșmarul făcea ce făcea și mereu își arunca privirea către Toaibă, care, dus pe gânduri, sorbea din când în când din țoiul din fața lui. Când s-a lăsat noaptea - la cererea
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
către Jeanne la așa-zisa erezie. Adică compromiterea ei totală, în fața oamenilor de rând mai cu seamă. Distrusă moral și fizic, eroina s-a îmbolnăvit. îi mai rămăsese credința în Dumnezeu. Profitând, ca de obicei, de situație, Cauchon și-a întețit presiunile. A dus-o în cimitir, unde o aștepta un călău. Printr-o tortură psihică de neimaginat, a fost forțată să-și recunoască vinovăția. Cum nu mai era vreme de pierdut, victima a fost condamnată la închisoare pe viață, chiar dacă
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
trimite câte triidzăci de lei bătuți în tot anul,... fără nici o prici, iară părinții de la Xiropotamo să n-aibă a-l schimba până la moartea lui”... ― Mai pe înțelesul tuturor, egumenia se “cumpăra”, părinte. Și nu ieftin. ― Vorbăria despre egumeni se întețește. Cred că tebuie să vedem ce “afacere” fac și alții. Iată, așa de-o pildă, la 6 aprilie 1733, “Egumenii de la svintel(e) măn(ă)stiri care sântu suptu ascultare Sfântului Mormântu aici, în Ieși: anume: Nectari egumen ot (de la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
dacă nu cumva imaginația îmi joacă feste... Inima pornise într-un galop ce semăna cu cel al unor Centauri... În zadar mi-am mai întors privirea spre geamul Zânei... Bătrânul mă aștepta pe bușteanul de lângă prietenul meu, stejarul. Vântul se întețise învăluind frunzele de pe cărare în fel și chip. ― Sărut dreapta, părinte. ― Bine ai venit, dragule. Așează-te aici lângă mine. ― Cu îngăduința ta, părinte, am să stau în picioare, fiindcă am lenevit destul toată după amiaza. ― Dacă asta ți-i
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Și m-am întors. Atunci s-a întîmplat evenimentul. Aerul mirosea a furtună gata să înceapă. Vântul făcea tabla să țiuie, iar bălțile de lumină ale celor două becuri erau pline de praful adus de pe câmp. Apoi vântul s-a întețit. Parcă se pregătea să dărâme gara. Și, deodată, între două rafale, am auzit un zgomot nou și ciudat. Întâi n-am știut de unde venea. Am bănuit că vântul smulsese o fereastră sau aruncase o bucată de tablă de pe acoperiș pe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
socoteală, în afară de conștiința mea. Dacă ea îmi spune că fac bine ceea ce fac, orice discuție este inutilă. Așa să știi dumneata... Grav: îmi spunea domnule punând între mine și ea o distanță de o sută de kilometri. Cearta noastră se înteți alimentată de îndîrjirea amîndurara. Dacă Mihaela ar fi omis să-mi spună că tânărul acela era un curtenitor și avea maniere alese poate nu s-ar fi întîmplat nimic. Și cu toate astea trebuie să adaug că aveam nevoie de
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
văzură decât luminile împrăștiate pe spinarea ei. Farul de la Tuzla, intrat parcă în pielea lui Coleșiu, clipea șiret ca moșneagul, parcă ar fi vrut să-mi spună: ― Haiducule, pe ce fată ai pus mîna! Pe măsură ce înaintam în larg, vântul se întețea și aerul deveni mai răcoros, mai sărat. Nu mai deosebeam nimic în zare: întunericul mistuia în pântecele lui marea laolaltă cu cerul. Numai luna rămăsese nemistuită și mergea cu noi călăuză pe nesfârșitul pustiu de apă. ― Mi-i frig aici
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
Nu, Dorule, nici n-aș vrea. Ne trebuie o capacitate de a suferi prea mare și nu știu dac-o avem. Dealtfel, aleșii dragostei absolute sânt excepții tot atât de rare ca și geniile... ... Trecuse de miezul nopții și pe bord se întețise frigul. Mihaela începu să tremure mai tare. ― Rămânem aici pân-la răsăritul soarelui? ― Mai bine ne retragem. M-a răzbit frigul! Am coborât în pântecele vasului unde se afla cabina noastră cât o cutie, în care abia era loc să ne
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
IX-a Perlele vii Cerul se întunecase, Noaptea se încrâncenase; Din cer încep a cădea... Câte una, câte una, a se aduna! Mărgelele albastre, cafenii, Străluceau sub stelele făclii, Sub luna gânditoare ... al nopții soare... Sunetele se-nmulțeau, Picăturile se-ntețeau. Toate, împreună se prăbușeau Și stropii nopții le-nsoțeau. Luna, trezindu-și iar cununa ...și văzând furtuna, sufla peste nori făcându-i trecători și liniștind acești fiori. Rotaru Elena - Robertina Clasa a IX-a Viața... Viața e cuvântul care ... Exprimă o
Reflexii de lumină, inocenţă şi magie by Petronela Angheluţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91757_a_92397]
-
fost dat afară din toate școlile din lume. Oricum nu de necazul meu a intrat tata în compania unor mari cheflii, jucători de cărți și nu din cauza mea certurile, bătăile și umilințele la care era su pusă familia s-au întețit. Cu dorul de ai mei, de mama și surori, am luat drumul pribegiei, mai exact al căutării unui rost. Și iată-mă angajat la Fabrica de cherestea “Raux et Lalu” la Cosmești. Câte 9 kilometri la dus și la întors
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
soldați pe care îi comandam, aveam obligația să ne facem masca individuală, scut de moarte, scut de pământ. Făcusem groapa individuală, adăpostul, și acum, minte razna de om, mă jucam cu lunetiștii, ridicând casca într-un harag. Când s-a întețit bombardamentul dau să mă retrag în groapa individuală. Aici, locotenentul Scripcaru. Domnule locotenent, vă rog să treceți alături și să vă faceți singur adăpostul. Fă mi-l tu. Eu sunt ofițer activ. Dacă sunteți atât de activ, faceți-vă groapa
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
în prag de iarnă! N. Prelipceanu ne asigură, pe un ton aproape vesel, că noiembrie și decembrie sunt lunile cele mai rele pentru navigația în Marea Neagră. Am simțit și la alții o neliniște, ascunsă rău de glume forțate. Pe măsură ce se întețesc valurile, însă, această frondă dispare. Puțini mai au tăria să braveze. Febra îmbarcării a lăsat locul îngrijorărilor. Câțiva ne-am strâns în "marele salon", din instinct. Alții s-au retras în cabine, să stea întinși, pentru a suporta mai bine
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
între oameni bună învoire!” E noaptea Sfântă! Autoarea Nașterea Domnului De la Nazaret la Betleem -Seara I-a E iarnă. Fulgi albi de zăpadă, ca niște steluțe scântâietoare, coboară din cer, rotindu-se în aer, într-un dans ușor care se întețește din ce în ce mai mult. Poate îngerașii, cu forfecelele lor de argint, decupează din foițe de gheață steluțe, spre a vesti lumii că, în curând, sosește Marea Sărbătoare a creștinătății, Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, și a ne aminti că la Sfânta Sa
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Irod cel rău, nu vrem să-l visăm!” Bunica îi binecuvântă și-i îmbrățișă cu drag, urându-le „noapte bună”! Noapte bună vă urez și eu, dragi copii! Fuga în Egipt. Uciderea Pruncilor -Seara a IV-a Ninsoarea s-a întețit, gătind întreaga natură în veșminte albe, pentru întâmpinarea Pruncului Iisus, care vine să ne aducă pace, liniște, mântuire. Clinchetele vesele ale clopoțeilor, de la căluții ce duc în zbor săniile ușoare, parcă și ele vestesc Marea și Sfânta Sărbătoare a creștinătății
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
de ocazie, împreună cu alte femei din sat, care erau asemenea ei, văduve de război, și au coborât la locul numit Gura Văii. De aici, urmau să parcurgă pe jos circa 3 km până în sat. Vântul răscolea zăpada și ninsoarea se întețise. Când a coborât din camion, a observat că nojițele de la o opincă i s-au dezlegat. S-a aplecat să și le lege, șoferul a dat puțin mașina înapoi, a lovit-o la cap, și ea a căzut moartă pe
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
silindu-l să îngenuncheze în fața lui. După o asemenea constatare, scumpul meu compatriot, e greu să mai crezi cu tot dinadinsul că ești chemat să sprijini dreptatea și să fii apărătorul văduvei și al orfanului. Fiindcă văd că ploaia se întețește și mai putem sta de vorbă, voi îndrăzni să vă mărturisesc o nouă descoperire pe care, tot scormonind în amintire, am făcut-o la puțină vreme după aceea. Să ne așezăm pe banca asta, la adăpost. Sunt secole de când fumătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
din locul unde știam că se află călugărul. Curios, mi-am ridicat privirea...În locul bătrânului, însă, se afla un norișor de ceață, prin care străbătea o lumină neînchipuit de puternică...Părea o rază de soare. Pe măsură ce trecea timpul, lumina se întețea, din care cauză am început să clipesc tot mai des...Ca să scap de puterea luminii care parcă mă ardea, am închis ochii... După un timp, i-am deschis cu mare băgare de seamă și...în fața mea - privindu-mă cald - ședea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
era destul de aproape de ei ca să le știe vorbi în plac: - Dă-o dracului de treabă! zicea când ceva nu mergea. Dar vedea defectul; avea pentru cai "ochiul". Hotărât să "n-o ia în serios", nu se surmena și nici nu întețea pe alții cu lucrul; dar prințesa se ținea după el, ceea ce silea pe toată lumea - afară de dîn-sul - să muncească. Neamțul, cu nume de englez, firește, mister Whip, nu putea suferi pe Ada, fiindcă țipa când vorbea. Așa că Lică slujea de amortisment
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
succesiv, apoi întreite, începură a aclama osanale . . . Atunci, din gongurile de aur ale acompaniamentului de bas porniră acorduri regulate, egale, care se urmăreau unele pe altele metodic, mereu mai pline, mai sonore . . . Erau fraze aprigi, care întrebau neantul. . . Acordurile se întețeau, goneau unele după altele, cohorte sistematice, dar frământate de însuși mersul lor succesiv, aproape simultan. Se repetau mereu mai frecvente, deși în cadență, obsedau, cuprindeau în spațiul lor auzul ca într-un haos prins între munți. Dure, inexorabile, durerile împietrite
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]