2,648 matches
-
a naționalităților din România. Naționalitatea germană, București, 1976. Gonța Al., Românii și Hoarda de Aur, 1241-1502, Munchen, 1983. Idem, Afirmarea existenței statului moldovenesc. Voievodatul lui Dragoș, în Mitropolia Moldovei, 1960, nr. 1-2, p. 555-571. Gorovei Șt. S., Dragoș și Bogdan, întemeietorii Moldovei, București, 1973. Idem, Un ctitor de țară: Bogdan I, în MI, 1973, nr. 2, p. 37-43. Idem, Tradiția "descălecatului ", înțelesuri și confuzii, în AIIAI, 1983, p. 89-105. Idem, La începuturile relațiilor moldo-bizantine, în vol. Românii în istoria universală, III
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1973. Ștefan Gh., I. Barnea, Dinogetia. I. Așezarea feudală timpurie de la Bisericuța-Garvăn, București, 1967. Ștefănescu Șt., "Întemeierea" Moldovei în istoriografia românească, în Studii 2, 1959, 6, p. 35-54. Idem, Bănia în Țara Românească, București, 1965. Idem, Țara Românească de la Basarab Întemeietorul la Mihai Viteazul, București, 1970. Idem, Întemeierea Țării Românești și Moldovei. Tradiția descălecatului din Transilvania, în SAI, XVII, 1972, p. 94 și urm. Idem, Tradiția daco-romană și formarea statului românesc de-sine-stătător, în vol. Constituirea statelor feudale românești, București, 1980. Tentiuc
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și editează revista de poezie haiku „Orion” (din 1994), fondează Școala de poezie tanka și renga de la Slobozia (1995) și revista „Micul Orion”; i se decernează Premiul de Onoare la „New Haiku Contest” (Tokio, 1994). Debutează editorial cu tripticul dramatic Întemeietorii (1980), ale cărui personaje, Deceneu, Burebista, Decebal, sunt animate de ideea (uneori accentuată tezist) unificării neamurilor tracice. Cu o soluție scenică destul de ingenioasă, prima piesă a tripticului proiectează scene din tinerețea lui Burebista, care, la maturitate, înfruntă o istorie potrivnică
CODRIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286318_a_287647]
-
realității”. Interesante sunt acele poeme care, printr-un soi de cezură (necesară, conform poeticii haiku), creează, la nivelul semnificației, un interstițiu în care germinează o tensiune ce trebuie să irumpă la lectură, într-un fel de joc al schimbărilor. SCRIERI: Întemeietorii, București, 1980; Imnuri către soare, București, 1982; Ionel, București, 1989; Ion Budai-Deleanu, Țiganiada. Poem eroi-comico-satiric într-o recitire, București, 1994; Între patru anotimpuri, ed. plurilingvă. tr. Constantin Frosin și Ștefan Benea, pref. Florin Vasiliu, București, 1994; Dincolo de tăcere, pref. Gheorghe
CODRIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286318_a_287647]
-
pref. Gheorghe Grigurcu, București, 1994; O sărbătoare a felinarelor stinse, București, 1995; Sălcii vechi și noi, București, 1995; Scoici fără perle, Timișoara, 1997; Testamentul din Strada Nisipuri sau Poeme din cartea de muncă (1985-1989), București, 2002. Repere bibliografice: Marin Marian, Întemeietorii, CNT, 1985, 16; Mihaela Racovițeanu, O întâmplare numită Școala de poezie renga de la Slobozia, „Micul Orion”, 1995, 1; Ion Roșioru, Rescrierea literaturii, TMS, 1997, 5; Carmelia Leonte, Nu se poate spune „nu”, CL, 1998, 9; Gh. Dobre, Călători prin Bărăgan
CODRIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286318_a_287647]
-
iar prima carte, 27 poeme, îi apare în 1947. După o activitate nerelevantă ca poet și autor de proze prolectultiste, devine unul dintre cei mai iluștri reprezentanți ai basmului cult și pionier al prozei science fiction, recunoscut ca unul dintre întemeietorii genului în literatura română. Primește numeroase premii literare și recunoașteri internaționale: Premiul Asociației Scriitorilor din București pentru volumul Capcanele timpului (1972) și pentru romanul Babel (1978), trei premii EUROCON, conferite de Societatea Europeană de Science Fiction, Medalia de aur la
COLIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286330_a_287659]
-
și eseu, având ca dominantă drama cunoașterii, prezentă subiacent în povestiri. Scenariul parodic este evident: Carabăț, profesor de filosofie, ține o importantă conferință sub cupola circului - asociat, din nou, cu metafizica -, și un „Abracadabra” rostit aici pare a maimuțări cuvântul întemeietor, zeflemea cosmică ce prelungește nota urmuziană și în universul romanesc. SCRIERI: La țărmul clipei, Iași, 1971; Am inventat o planetă, pref. Liviu Leonte, Iași, 1978; Spațiul dintre cuvinte, Iași, 1981; Sfera cu raze inegale, Iași, 1985; Dincolo de geamanduri, Iași, 1990
CONSTANTINESCU-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286380_a_287709]
-
urmărească evoluția unei asemenea instituții de la începuturi până la zi, dar nu a izbutit, în cele două cicluri apărute - Idoli de aur (1967) și Păsări de pradă (1969-1979), ambele de câte trei volume -, să acopere decât perioada 1790-1825. Este povestită biografia întemeietorului acestei „dinastii” de bancheri, un american cu o personalitate puternică, autorul încercând să evidențieze procesul de formare a psihologiei celui care vede în îmbogățire (rapidă, prin speculații și „lovituri”) cheia și sensul vieții. Sunt relatate procedeele prin care abilul personaj
CORBUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286413_a_287742]
-
pionier al României socialiste, București, 1979; Vaporul și noaptea, București, 1979; Planeta Eminescu, București, 1980; Mărgărintul din privaz, București, 1981; Părinții noștri, comuniștii, București, 1981; Proba zborului, București, 1981; Luceafăr cu cireșe la urechi, București, 1982; Defăimarea umbrei, București, 1983; Întemeietorul, București, 1983; Cota 2001, București, 1984; Eliberarea, București, 1984; Riscul certitudinii, București, 1985; Omul lumină, București, 1988; Echipa de aur, București, 1989; Torentul roșu. Epoca Nicolae Ceaușescu, București, 1989. Repere bibliografice: Mincu, Critice, I, 167-169; Sorianu, Contrapunct, 112-115; Constantin, Despre
CRANGULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286477_a_287806]
-
secției istorice (1877) și președinte al Astrei (1888). Prezent, în 1866, la București, ca membru fondator al Societății Literare Române (Academia Română), are calitatea de președinte al secției istorice, cu câteva luni înainte de moarte fiind ales președinte al forului academic român. Întemeietor al presei românești din Transilvania, ziarist fecund, îndrumător în domeniul culturii, istoric și om politic cu vederi progresiste, B. este un deschizător de drumuri care se integrează mișcării de regenerare națională, alături de Gh. Asachi, I. Heliade-Rădulescu și M. Kogălniceanu. Cele
BARIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
și Martira de A. d’Ennery și Ed. Tarbe Des Sablons. Fără a avea strălucire, tălmăcirile sale sunt plastice și scutite de prezența unor neologisme stridente. În anul 1896, a tradus Macbeth de Shakespeare. B.-D. este și unul dintre întemeietorii operetei naționale românești. Dacă libretul scris de el în 1876 pentru opereta Scaiul bărbaților nu a avut succes, în schimb, cu Olteanca (1880), a cărei muzică a fost compusă de G. Otremba și Ed. Caudella, B.-D. își leagă numele
BENGESCU-DABIJA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285698_a_287027]
-
de Stat din Cernăuți și a urmat cursurile Facultății de Drept din același oraș, obținând licența în 1892. Debutează în 1891, cu articole literare și versuri, în „Gazeta Bucovinei”, unde va lucra ca ziarist până în 1896. Este, totodată, unul dintre întemeietorii și principalii colaboratori ai revistei „Încercări literare” (1892-1893). Între 1896 și 1898 își continuă studiile la Universitatea din Innsbruck, apoi își reia activitatea de gazetar în Cernăuți, la „Patria” (până în 1900) și la „Deșteptarea”. Din 1905, devine funcționar administrativ și
BERARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285702_a_287031]
-
fondator și vicepreședinte al Astrei. Membru, din 1866, al Societății Literare Române, devine, ulterior, vicepreședinte al Academiei Române. Pasionat cercetător al limbii, s-a preocupat de problemele limbajului uman, ca limbă istoric constituită și cu exprimare individuală (stil). C. este considerat întemeietorul filologiei românești. În afară de filologie, gramatică și istoria limbii române, interesul său s-a manifestat și față de filologia arabă, pe care o studiază cu posibilitățile unui specialist. Studiul limbii române l-a atras îndată după absolvirea gimnaziului, când a început să
CIPARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286272_a_287601]
-
al XIX-lea, când Academia Română a luat decizia să tipărească integral scrierile principelui, se impune ca moment cardinal în cultura română, primul moment de importanță majoră, când spiritul românesc a radiat asupra altor culturi. Geniu pozitiv, C. a fost un întemeietor în varii domenii de manifestare a spiritului, în teologie, istorie și geografie, etnografie, imagologie, sociologie, filosofie, retorică, pedagogie și, nu în ultimul rând, în literatura de ficțiune alegorică și satirică. Voievod luminat, ambițios și blazat, om de lume și ascet
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
dizutilitate. Ceea ce în trecutul nu prea îndepărtat ar fi fost considerat cinism dezagreabil sau în cel mai bun caz, atitudine de negustor needucat, a dobândit acum prestanța sofisticăriei academice, destul de confuză între filosofia morală și dreptul penal. Probabil, puțini dintre întemeietorii și promotorii teoriei capitalului uman au dorit acest curs, al lucrurilor. Dar excesele teoretizării capitalului uman au atras numeroase critici, cele mai multe lipsite de temei și umflate de vidul ideologiilor la modă. Evident o prezentare exhaustivă a acestor critici ar depăși
Capitalul uman şi dezvoltarea economică Influenţele capitalului uman asupra dezvoltării economice by Mircea ARSENE () [Corola-publishinghouse/Science/100960_a_102252]
-
lupta în partea lui Rurik și-și folosi în chipul acesta și lui însuși și romeilor. Existența asigurată a statului româno-bulgar. Astfel vitejii romîno-bulgari izbutiră să stoarcă o proprie a lor existență politică de la romeii cei ipercivilizați, însă tot atât de demoralizați. Întemeietorii neatârnării și conducătorii poporului lor și a celui bulgăresc e drept ca-n cea dentîi năvălire mai mare (1185) fură biruiți și, în urma înfrîngerii ce suferiră, o parte a bântuitei populații românești fugi dincoace, pe malul stâng al Dunării, și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în sălbatică energie era de-o samă cu cei doi frați ai lui, Petru și Asan, în barbarie, asprime și cruzime îi întrecu cu mult. Neașteptata schimbare de domnie aduse la iveală o adâncă vrajbă în familia domnitoare. De la Asan, întemeietorul și începătorul dinastiei regale, rămăsese doi fii, Ioan și Alexandru, dintre cari cel dentîi trebuia să vie la rând, fiind mai mare de ani. Scaunul vacant îl răpi cu toate acestea fără dreptate și numaidecât un nepot de soră a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Mircea I. Constituția Valachiei. Valachia era așadar întemeiată ca corp politic, iar noua comunitate de stat se introduse în șirul statelor neatârnate, băgată oarecum ca o mai mică creațiune de mijloc între marile puteri de pe atunci, Ungaria, Polonia și Turcia. Întemeietorul statului, Radu-Negru, nu dete însă țării sale din nou create o nouă bază constituțională, ci păstră, neschimbată în liniile ei fundamentale, constituția binecunoscută poporului său prin tradiție și prin praxă, o constituție pe care poporul o dusese cu sine din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ale populațiunii crescu și se dezvoltă contribuția Valachiei și servi de model și de original, vrednic de imitat, pentru constituirea organică a Moldovei după o jumătate de veac de aci. Mihai Bassarab Voievod. Voievodul Mihai Basarab, urmașul lui Radu-Negru și întemeietorul totodată a celei mai puternice și mai glorioase dinastii române, știu să-și întărească atât de mult puterea sa în vremea celor nouăsprezece ani ai domniei lui (1314 - 1333) și știu s-așeze pe o temelie atât de sigură viața
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a făptui lucruri înalte, el era ca amic folositor, ca aliat credincios celor de un gând cu dânsul, pentru vecini neliniștiți o spaimă și un protivnic primejdios pe câmpul de bătălie. Un Radu-Voievod, neamintit de cronicari, coborâtor însă din Radu-Negru, întemeietorul statului și în drept de-a moșteni tronul, s-a săvârșit din viață înainte de-a fi stătut domn și a lăsat în urmă-i doi fu, Dan și Mircea, cari amândoi au ajuns unul după altul la domnie. Frate
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vorba de abandonarea pruncului pe apă (28) : Moise pe Nil, într-un coș de papură etanșat cu rășină și smoală (Moshe - ebr. mosheh = „scos din apă”) (Exodul, II, 3) ; Sargon pe Eufrat, într- un coș de trestie ceruit (Sargon este întemeietorul legendar al marelui imperiu akkadian de la sfârșitul mileniului III î.e.n.) ; Romulus și Remus, într-o albie de lemn, pe apele revărsate ale Tibrului (imagine a potopului) ; Perseu, pe valurile mării, într-o ladă de lemn ; fondatorul legendar al dinastiei tibetane
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de mit, legendă sau basm - a căror biografie începe printr-o zămislire miraculoasă sau doar insolită și continuă cu expunerea lor pe apă, ca prunci, într-o arcă (ladă, coș, butoi) - ajung să fie (ca și Noe sau omologii săi) întemeietori de seminții, imperii, cetăți etc. Clasica alegorie a creației pornind dintr-un ou cosmogonic plutind pe apele primordiale. Cele două miteme (salvarea într-o arcă și abandonarea pruncului pe ape) nu sunt numai analoage, dar par a fi două ipostaze
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
primitivă, prin așa-zișii «stâlpi sfinți», inima așezării, axele de contact divin-profan dintre lumi” (47, p. 177). Invariabil, în legendele moldovenești, pristolul sau altarul bisericii sunt făcute pe locul și din lemnul copacului în care s-a înfipt săgeata eroului întemeietor. Mai mult decât atât, la începutul secolului, D. Dan nota că „în altarul Mănăstirii Putna se păstrează, într-un postament de marmură vânătă, o bucată de trunchi de ulm, în care săgeata lui Ștefan cel Mare s-ar fi înfipt
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
cel în culpă mai ales la mâini și/sau picioare : „Ele pedepsesc în diferite chipuri pe cel vinovat, îl săgetează la picior sau la mână, la ambele membre sau la inimă și atunci moare” (127, pp. 48 și 97-98). 7. Întemeietorii înainte vreme, stabilirea pe cale magică a unui loc consacrat, precum și efectuarea riturilor adiacente întemeierii unei noi construcții (sacrificii, ofrande, libații) intrau în atribuțiile unor preoți- magi. Este de presupus că aceștia formau un corp de preoți specializați - inițiați care cunoșteau
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Strabon, Geografia, VII, 3, 3) pe preoții asceți geto-misieni : ktistai și, respectiv, Josephus Flavius (Antichități iudaice, XVIII, 1, 5) pe cei daci : pleistoi (cu lecțiunea probabilă polistai). Acești termeni au fost traduși de Vasile Pârvan și de alți specialiști prin „întemeietori” și, respectiv, „întemeietori de orașe” (70, p. 95). Putem să ne imaginăm că preoții geto-daci nu-și trimiteau săgețile numai în nori, pentru a răpune/alunga pe cale magică daimonul uranian (cf. Herodot), ci și în pământ sau în copac, pentru
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]