836 matches
-
al Bavariei, în 870. După ce supraviețuit unei tentative de omor, Svatopluk a lansat un atac deschis împotriva unchiului său, capturându-l până la urmă pe Rastislav. În același an, Carloman l-a acuzat de nerespectarea jurământului de loialitate, și l-a întemnițat în Bavaria. Ca lider al rezistenței populare împotriva ocupației france s-a remarcat preotul Slavomír, din Casa Regală Mojmír. Svatopluk a fost în scurt timp eliberat, și trimis împreună cu întăriri france înapoi în Moravia Mare. Dar s-a aliat în
Svatopluk I () [Corola-website/Science/310001_a_311330]
-
la 15 mai 1567 cu James Hepburn, al 4-lea conte de Bothwell, care era suspectat că era implicat în uciderea lui Darnley, a sporit la nepopularitatea ei. În iunie 1567, rebelii protestanți au arestat-o pe Maria și au întemnițat-o la castelul Loch Leven; ea nu și-a mai văzut fiul niciodată. A fost obligată să abdice la 24 iulie 1567 în favoarea fiului ei minor Iacob și l-a numit regent pe fratele ei vitreg nelegitim, James Stewart, Conte
Iacob I al Angliei () [Corola-website/Science/310325_a_311654]
-
prezentat în tratatul său "De Jure Regni apud Scotos". În 1568 Maria a evadat din închisoarea de la Castelul Loch Leven. Contele de Moray a învins trupele Mariei în Bătălia de la Langside, obligând-o să plece în Anglia, unde a fost întemnițată de Elisabeta. La 23 ianuarie 1570, Moray a fost asasinat de James Hamilton de Bothwellhaugh. Următorul regent a fost bunicul patern al lui Iacob, Matthew Stewart, al 4-lea Conte de Lennox, care, un an mai târziu a fost ucis
Iacob I al Angliei () [Corola-website/Science/310325_a_311654]
-
turn să i se adauge o a treia fereastră, semn al venerării. Tatăl își condamnă fiica de îndată ce află acest motiv. Aceasta reușește să fugă și este în mod miraculos ascunsă în interiorul unei stânci. Trădată de un păstor, Barbara va fi întemnițată, bătută cu nuiele și arsă de făclii. Însuși tatăl ei îi va pune capăt zilelor, prin decapitare. De aceea Dioscorus este ucis de un trăznet. Datortă rugilor Barbarei pentru toți cei care pomenesc patimile lui Iisus și propriul ei martiriu
Sfânta Barbara () [Corola-website/Science/309149_a_310478]
-
familia ei a închis-o pe viață în castelul Čachtice. Aceasta a fost zidită într-un turn îngust fără ferestre, doar cu câteva găuri care îi asigurau mâncarea și aerul necesar pentru a o ține în viață. Contesa a fost întemnițată timp de 4 ani, până la moartea sa. La 24 august 1614, Elisabeta a fost găsită moartă de către un paznic. De vreme ce în camera sa au fost găsite platouri cu mâncare care fuseseră neatinse, data exactă a morții sale nu a putut
Elisabeta Báthory () [Corola-website/Science/309161_a_310490]
-
politic român, care a îndeplinit și funcții executive în Guvernul României. A fost combatant în primul război mondial, rănit la Turtucaia. În cel de-al doilea război mondial a fost concentrat ca magistrat militar. După instalarea guvernului comunist a fost întemnițat în două rânduri, prima dată timp de 8 ani, fără să fi fost condamnat. A doua întemnițare, după o scurtă perioadă de libertate, i-a adus și sfârșitul, după 5 ani, în penitenciarul Jilava. În 1996 a fost reabilitat din
Aurelian Bentoiu () [Corola-website/Science/309241_a_310570]
-
gardă. S-a construit o nouă intrare, cu fortificații elaborate, cuprinzând două corpuri de gardă și o barbacană. Într-un efort de a face castelul autonom, Edward I a adăugat și două mori de apă. Șase sute de evrei au fost întemnițați în Turnul Londrei în 1278 sub acuzația de tăiere de monezi. Persecuțiile asupra populației evreiești a țării au început sub domnia lui Edward în 1276 și au culminat în 1290 când a emis Edictul de Expulzare, prin care obliga evreii
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
au numărat bătăliile de la Crécy și Poitiers unde regele Ioan al II-lea al Franței a fost luat prizonier, și capturarea regelui David al II-lea al Scoției la Neville's Cross. În această perioadă, în Turnul Londrei au fost întemnițați numeroși nobili prizonieri de război. Edward al II-lea lăsase Turnul Londrei să se deterioreze, și la începutul domniei lui Edward al III-lea, castelul era un loc incomod. Nobilii ținuți între zidurile sale nu aveau voie să se ocupe
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
Turnul Londrei, dar castelul a rămas un loc important de refugiu. Când susținătorii răposatului Richard al II-lea au încercat o lovitură de palat, Henric al IV-lea s-a adăpostit în Turnul Londrei. În această perioadă, castelul a mai întemnițat câteva persoane de vază. Moștenitorul tronului scoțian, viitorul rege Iacob I al Scoției, a fost răpit în timp ce călătorea în Franța în 1406 și închis în Turn. Domnia lui Henric al V-lea (1413-1422) a readus Anglia în avantaj în Războiul
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
puțin timp înainte de încoronările lor. În secolul al XVI-lea, Turnul a dobândit pe termen lung o reputație de temniță sumbră și austeră, dar nu aceasta a fost realitatea tot timpul. Castel regal fiind, era utilizat de către monarh pentru a întemnița diverse persoane pentru diverse motive, dar acești oameni erau de regulă persoane de rang înalt și nu oameni de rând, iar acestea erau reținute acolo, pentru restul cazurilor existând numeroase alte închisori. Contrar imaginii populare a Turnului, deținuții își puteau
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
cunoștea dârzenia de „luptător pentru apărarea drepturilor Bisericii și Națiunii Române, amenințate de comuniști”. Drept consecință, scaunul mitropolitan al Bisericii Române Unite a rămas vacant până în 1990. La 28 octombrie 1948 Alexandru Rusu a fost arestat și apoi a fost întemnițat la "Ministerul de Interne", fiind cunoscut ca un stâlp al credinței în fața valului de teroare, inițiat de Partidul Comunist în colaborare cu ierarhia Bisericii Ortodoxe Române. Deși la 18 octombrie 1948, prin decret guvernamental, nu a mai fost recunoscut în
Alexandru Rusu () [Corola-website/Science/308819_a_310148]
-
separat de ceilalți doi episcopi, și mutat la Mănăstirea Cocoșu din județul Tulcea. În anul 1957 Tribunalul Militar din Cluj l-a condamnat pe Alexandru Rusu la 25 de ani de muncă silnică, „"pentru instigație și înaltă trădare"”. A fost întemnițat la Gherla, în celula nr. 10, de la subsol, unde s-a comportat cu aceeași demnitate. În primăvara anului 1963, în celula închisorii de la Gherla, Alexandru Rusu s-a îmbolnăvit de rinichi. La data de 9 mai 1963, după ce i-a
Alexandru Rusu () [Corola-website/Science/308819_a_310148]
-
fără nici o legătură cu meseria și pasiunea lui, zborul. Ca o consecință a servitudinii față de Moscova a regimului comunist din România, în anul 1955 el este degradat, ca și alți aviatori care se distinseseră pe frontul de est. A fost întemnițat la Aiud ca deținut politic, fiind condamnat la 25 de ani de muncă silnică, și eliberat prin grațierea generală din 1964. A fost reabilitat și i-a fost redat gradul de căpitan de abia în 1965. A murit în 1982
Horia Agarici () [Corola-website/Science/308908_a_310237]
-
mult buna cuviință și caracterul nobil omenesc, căci dacă nu le-ar fi teamă de legile pământești, ar fi în stare să se năpustească ei personal asupra noastră, ca odinioară arhiereii poporului Israil care cereau răstignirea lui Iisus."" A fost întemnițat apoi în colonia de muncă de la Salcia, unde a fost obligat să facă munci grele, în condiții extrem de dificile, pe frig sau arșiță, cu foame tot timpul, cu norme mari, bătăi, insulte și izolare completă. În acest penitenciar, s-a
Evloghie Oța () [Corola-website/Science/308887_a_310216]
-
îi succede la tron „Fiul Franței”, sub numele de Ludovic al XVI-lea (1774-1792). De numele său sunt legate intervenția franceză, decisivă, în Războiul de independență american, construirea primului oraș industrial (Arc-et-Senans), abolirea torturii, dar și cazul marchizului de Sade, întemnițat la Bastilia prin „lettre de cachet”. Ludovic al XVI-lea nu a fost capabil să-și susțină miniștrii cu intenții reformatoare, astfel că situația periculoasă pe care a moștenit-o a devenit curând explozivă. Obligat de criza financiară să convoace
Casa de Bourbon () [Corola-website/Science/310436_a_311765]
-
capturați. Radu a reușit să-i convingă pe valahi că a plăti tribut Înaltei Porți și a-l avea pe el ca lider ar fi în avantajul lor. Vlad a fost abandonat și a fugit în Transilvania, unde a fost întemnițat de regele Corvin timp de 12 ani, în baza unei scrisori falsificate în care s-a spus că el i-ar fi cerut iertare sultanului și i-ar fi propus acestuia o alianță împotriva Ungariei. A fost eliberat în 1474
Atacul de noapte () [Corola-website/Science/304979_a_306308]
-
moartea regelui vandal, vandalii s-au liniștit, iar romanizarea a debutat. Regele Hilderic a apelat la sprijinul împăratului bizantin de la Constantinopol și a renunțat la poolitica împotriva creștinilor non-arieni. Dar a fost înfrânt într-o bătălie purtată împotriva maurilor și întemnițat și înlocuit de Gelimer. S-au iscat dispute interne, iar construcția politică vandalica a fost cuprinsă de fragilitate. Împăratul Iustinian a cerut reinsalarea lui Hilderic, dar a fost refuzat. În 533-534, nordul Africii a fost ocupat de forțele bizantine ale
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
rămânând pentru același motiv în București când vor începe bombardamentele aliate. După venirea la putere a comuniștilor refuză de asemenea să plece cu trenul regal pentru aceleași motive. Este arestat la 18 noiembrie 1952 sub acuzația de „înaltă trădare” și întemnițat la Jilava unde este amenințat, bătut până la sânge, torturat. Un an mai târziu are loc procesul, iar în 16 mai 1954 trece la cele veșnice din cauza tratamentului bestial la care a fost supus. A fost „preot, confesor, director spiritual, conferențiar
Vladimir Ghika () [Corola-website/Science/305068_a_306397]
-
fruntașii românilor din imperiul austro-ungar cereau ca românilor să li se acorde drepturi egale cu cele ale maghiarilor și solicitau încetarea persecuțiilor și a politicii de maghiarizare și deznaționalizare a românilor. Memorandumul a fost ignorat, iar liderii mișcării au fost întemnițați pentru „trădare de țară”. Simulacrul de proces intentat lor a făcut vâlvă în Europa acelor ani. Basarabia a fost anexată de Imperiul Rus în 1812 după Tratatul de la București. A urmat o scurtă perioadă de autonomie desființată în 1828, după
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
fost împușcați sau deportați. Autoritățile sovietice au vizat mai multe grupuri socio-economice, în baza situației lor economice, politice, sau în baza legăturilor cu fostul regim al României. Deportații au fost duși în Siberia și în nordul Kazahstanului; unii au fost întemnițați sau executați. În conformitate cu Raportul Tismăneanu, în 1940-1941 pe timp de pace, 86.604 persoane au fost arestate și deportate, în timp ce istoricii ruși au prezentat un număr estimativ de 90.000 pentru aceeași perioadă. NKVD s-a concentrat asupra grupărilor socotite
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
iunie de la Abrud, neputând să treacă de el și ținând cont că majoritatea comandanților lui Iancu erau preoți, a afirmat că "„dracul să se mai bată cu popii”". În vara anului 1848 a fost arestat de autoritățile revoluționare maghiare și întemnițat la Abrud, ca agitator. Casa în care a fost închis la Abrud a luat foc, iar preotul Balint a putut scăpa desculț și cu capul descoperit. Soldatul galițian Tutsek care-l păzea l-a scăpat dintr-un tumult popular iscat
Simion Balint () [Corola-website/Science/306147_a_307476]
-
autoritățile comuniste au redactat un tabel cuprinzând „foști miniștri începând din anul 1918 până la 6 Martie propuși pentru arestare”. Pe listă figura și Nicolae Samsonovici. Ca urmare, a fost arestat de Securitate în noaptea de 5/6 mai 1950 și întemnițat în închisoarea de la Sighet, unde a murit în condiții de exterminare, sâmbătă 16 septembrie 1950 (după alte surse la 15 octombrie 1950, când împlinea 83 de ani.) A fost îngropat în Cimitirul Săracilor de pe malul râului Tisa, fără să i
Nicolae Samsonovici () [Corola-website/Science/304912_a_306241]
-
au fost executați. Totuși, în multe dintre acestea, erau asociate altor infracțiuni. Arhivele Bastiliei și ale locotenentului de poliție d'Argenson, precum și ale altor surse, arată că mulți dintre cei care erau arestați erau exilați, trimiși într-un regiment, sau întemnițați în locuri (de obicei spitale) asociate cu crimele morale, ca și prostituția. Un număr dintre acestea erau implicați în prostituție ori au, toate aveau de altfel mai mult decât relații homosexuale. Ravisson (un scriior din secolul XIX care a editat
Sodomie () [Corola-website/Science/305568_a_306897]
-
n. 1930) 9. OLIEVSCHI Zinaida Gh. - fiica (n. 1932) Deportați în reg. Kurgan (1949) 10. OLIEVSCHI Vasile Gh. (n. 1882). Acuzat de trădare de patrie și condamnat, în temeiul art. 54, lit. a, la 7 ani de muncă silnică (1945). Întemnițat într-un lagăr din reg. Kurgan, Reabilitat în 1991 11. GALIUC Hristofor D. (n. 1905). Condamnat în 1948 conform art. 54 lit. a la 10 ani privațiune de libertate. Cap de acuzare: "Înaltă trădare". Reabilitat în 1990. 12. GALIUC Liubovi
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
aliații aveau să decidă locul exact de încarcerare al acestora. La data de 18 iulie 1947, Speer și alți șase prizonieri, toți foști demnitari ai regimului nazist, au fost transportați sub pază strictă de la Nuerenberg la Berlin. Prizonierii au fost întemnițați la închisoarea Spandau din Sectorul britanic- care avea să devină Berlinul de vest. La închisoare ei au fost numerotați, Speer primind Nr. Cinci. La început condamnații au fost ținuți izolați avînd doar o jumătate de oră pe zi contact dar
Albert Speer () [Corola-website/Science/305850_a_307179]