36,905 matches
-
exorbitau, deveneau două talgere uriașe cu un cerculeț roșiatic în centru care cliniota, transformându-se în cele din urmă în acel böser Blick, faimoasa privire rea a BMW-ului 330 XD. Când a ajuns la doi metri de mine, a întins brațul care se transforma, pe măsură ce se apropia de beregata mea, într-un clește de tarantulă tărcată, cu un pântec enorm de cleștar, și, rostogolindu-și talgerele, a început să țipe, iar țipetele reverberau în cascade de ecouri care îmi atingeau
În genul lui Cărtărescu - Jurnal III by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Imaginative/11610_a_12935]
-
încercat să ne aducem aminte de cînd nu ne mai văzuzem. , Da, sînt 12 ani, ca să vezi, o viață de om. Și am îmbătrînit amîndoi, se vede, nu?" Șovăiam unul în fața altuia, eu neștiind prea bine dacă trebuia să-i întind mîna, iar ea neștiind prea bine dacă trebuia să mai stea în loc sau să se îndrepte spre copilul ei, o fetiță ce își făcea de lucru cu florile de pe peluza din fața hotelului. Eram ca doi oameni care odată se știuseră
Iubita mea, iubita mea by Sorin Lavric () [Corola-journal/Imaginative/11328_a_12653]
-
nu m-a mai chemat poate a găsit o poloneză mai ieftină de puteam trece mai departe statuia venus-adonis din grădina de zarzavat a muzeului mă aproba și când am trecut pe lângă dânsa și-a scos marmura și mi-a întins un bilețel că de ce anume lucruri sau fenomene îți atrag atenția stă îndeobște în albumul de familie unde se vede clar cum fiecare vede altfel situația și de ce facem chiar ceea ce facem și cum liberul arbitru ar fi himera unde
Despre actul gratuit sau de grație by Alexandru Dohi () [Corola-journal/Imaginative/11047_a_12372]
-
e un certificat de umanism fiecare frunză care se zbate în lumina geamului chiar umbra scaunului tatei provoacă deplasări amintiri mereu schimbătoare e-o forfotă de oameni și pereți pe fiecare centimetru pătrat al mesei mele e de-ajuns să întind mîna și tăcerea izvorăște din ridurile unui chip uman din brizbrizurile casetei cu fotografii din petele de rugină ce acoperă numărul casei ce vreți să fac sunt făcut în felul ăsta și cînd plouă zbor o clipă-n viața altcuiva
Zile și Vieți by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/11695_a_13020]
-
un trup de umbră peste cearșaful boțit, atingînd cuta ce încă mai are memorie, galben, arzînd fără flacără, ca într-o candelă din chiar trupul celui de viu îngropat în mormîntul trupului tău, vin să se roage, vin să se-ntindă peste el femeile ca pecinginea, să se scarpine pînă la sînge, pînă la înviere, pînă la înălțare, pînă unde mîinile nu mai au ce culege din cenușa dusă de vîntul adormit, și el ca un miel cu gura pe sfîrc
Cuta din cearșaf by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/11226_a_12551]
-
servit de minune, atunci când doctorul care-i întocmea fișa confruntase mai multe diagnostice și observase că multe se băteau cap în cap. - De când vă doare capul? - o întrebase medicul în timp ce-și ștergea plictisit ochelarii de halat și-și întindea spatele. Din copilărie, de când se știa, din burta mamei de ce nu, toată viața avusese migrene, se obișnuise într-atât cu ele încât, atunci când dispăreau, simțea că-i lipsește ceva, de parcă îi luase cineva odată cu durerea surdă de la tâmplă și mâna
MAFALDA by Ioana Drăgan () [Corola-journal/Imaginative/11750_a_13075]
-
spre stînga pînă în strada Turcilor - trecu de piață și intră pe ușa unei case unde nu pusese niciodată piciorul, împinse ușa dormitorului și fu gata să se înece de mirosul prafului de pușcă ars, îl găsi pe José Arcadio întins cu fața în jos, peste cizmele pe care le descălțase și observă de unde pornise șuvița de sînge care încetase să-i mai curgă din urechea dreaptă. Nu i se găsi nici o rană pe trup și nici arma nu fu vreodată
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
lustruită cu detergenți. Un câine va veni să-mi lingă de pe față un verb lichid (verbul a plânge). Ce-ar fi să-mi vând o lacrimă în Occident? Ce-ar fi să-mi scot rucsacul din spinare și să-mi întind un cort pe acest drum de fier? Pavaj Mi-au simțit mirosul m-au lăsat să privesc morișca de la răscrucea străzilor pavate mi-au explicat de unde bate vântul în ziua aceasta de noiembrie mi-au arătat catedrala gotică ce-și
Poezie by Irina Nechit () [Corola-journal/Imaginative/11835_a_13160]
-
Nina în absența mea. Cum de atunci a trecut mai mult de un sfert de veac, nici nu mă mai interesează. Poveștile sale de amor chiar m-au înduioșat. Cu atît mai mult cu cît episodul cu Marin Preda se întinde la nesfîrșit, iar ea ține cu tot dinadinsul să ne convingă că nimic din ce i se poate întîmpla unei femei ieșite din comun nu-i este străin. Faptul că memoria (privită ca zestre) a trădat-o ades este explicabil
Riscul de a privi memoria ca zestre by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11154_a_12479]
-
clipoceau în vaietele orchestrei peste care cădeau încet bucăți de viscere din tavanul boltit. ai țipat și pereții s-au apropiat amenințător strivindu-ți pieptul cînd botul mielului hăcuit s-a închis prinzîndu-te în întunericul lui umed. te-ai trezit întins pe zăpadă. aproape de urletul galben, în valuri, al unui cîine de pripas și ai spus ,îngerii păzitori au îmbrîncit un diavol în pielea cîinelui". 6 ,ești fata unui rege nebun, țeși pînza în atelierul de ceață cînd bufnița așezată pe
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
scheletul calcă, a ajuns cu oasele pieptului pe cornul din fruntea reptilei. Mandibulele se deschid și limbile zvâcnesc în afară, se prefac în șerpișori de apă dulce, verzi și aurii - copilul ieșit din traistă doi câte doi îi înghite. Se-ntinde cât scheletul. într-o clipită, oasele toate se desfac. Le pune în traista unde el a fost strâns de puterea ascunsă a oaselor, o trec în mâna stângă și, înfășurat în șapte culori, coboară, pășind ca pe-o scară, printr-
Poezie by Dumitru Velea () [Corola-journal/Imaginative/11648_a_12973]
-
vine să crezi? Mie unuia mi-ar tăia mîinile să fie siguri că nu mai scriu nimic Și ar arde toate cărțile mele. Cel puțin asta e senzația - copiii au înnebunit și încep să se umfle.Dar vara se va întinde peste ei ca o mortăciune moleșitoare, fără să-i întrebe nimic. I se spunea DJ Muerte... Lucrurile au degenerat - asta e, iar tu ești o victimă colaterală, te-am scos din necunoscut și te-am tras în țeapă. Ai căzut
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
cumpărat case și fericire, dar asta nu-i de ajuns, nu-i de ajuns... Știu că mă iubești. Oricît ai vrea să scapi oricît te-ai ascunde în ultimul birou din secție- Ești acolo și mă iubești. Buzele tale se întind sărutînd buzele mele imaginare. Nările tale adulmecă gîtul meu încordat, de iubit dispus. Arată-mi că mă iubești - îți cunosc fiecare bucățică din trup mai bine decît am fi făcut-o împreună. n Ștrumfii își scriu scrisori pe șervețele (2
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
Ce-mi doresc de ziua mea plus un duș împreună Viața are prea mulți pixeli neretușați - m-am prins de mai multă vreme de asta, iar Photoșopul nu face față situației - viața ar trebui făcută din curbe, & dragostea mea se întinde ca guma - am ajuns să-mi iubesc dușmanii pentru că mă consider creștin și chemat și asta mi se pare o prostie - îi înjur și-i iubesc... Prea mulți pixeli, prea multă nostalgie... Poate e mai frumoasă așa - mi se spune
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
banii americanului ei & care amînă într-una întoarcerea în țară din frică de sine, cea de aici. Înăuntrul dorinței tale de a ne-o pune e dorința de a fi în Ro, cu ai tăi. Săracii oameni Peste țară se întinde un vis negru. Cineva și-a scos mîinile leoarcă din apele subconștientului & din Biblie ca să spună ceva îngrozitor. Ce se întîmplă? - întreabă directorul fabricii de azbest, întinzîndu-și picioarele înnodate sub masă, ca două glume proaste. De unde vine Potopul? - întreabă conducătorii
Poezie by Marius Ianuș () [Corola-journal/Imaginative/11066_a_12391]
-
lîngă mine, și nu ești niciodată, inima mea e cîmpul gol, presărat cu gunoaie al primei dimineți după Woodstock. Cîntec eXcesiv IV Apă, apa peste tot, și nici un strop de băut, 50 de posturi TV, si mai nimic de văzut, întins în pat - și-mi pare că mărșăluiesc - cu ochii injectați, privesc știrile, poate va arde ceva pe strada Sfinții Voievozi și, preț de-o clipă, o sa iti zăresc picioarele-n ciorapii galbeni, cînd ieși fugind, din bloc, ferindu-ți față
Cântece eXcesive by Dan Sociu () [Corola-journal/Imaginative/11361_a_12686]
-
F. Pop nopți prelinse peste zgura altor nopți. cu scîncete marine ce scormonesc în spatele frunții. nopți ce cresc din vechi amfore. din tăcerea carnală a aproapelui. din ceasul privirilor moi. ca o ghilotină cad storurile, grelele draperii ale ochilor. praful întins peste anotimpurile dimineții. pe pielea zidurilor apar primele semne de viață. prin preajmă trec funerare semne ale vîntului. rătăciri la îndemînă, cu umbrele lor stacojii. orizonturi cu piepturile larg deschise. ce căderi mai pot fi invocate din nimicurile întunericului? ce
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
-n preajma lui. M-am apropiat de catafalc și încă o dată i-am privit cu drag și durere - de ce-aș minți? - masca profilului frumos, elen. Și pentru că podul mâinii lui drepte stătea ridicat peste podul mâinii lui stângi, am întins mâna mea dreaptă, apăsându-i ușor, podul mâinii lui drepte peste podul mâinii lui stângi. Răceala întunericului care îl invadase mi-a pătruns ca o lamă de cuțit brațul până-n umăr și o simt și acum, când o scriu. Dar
Mâna by G. Pienescu () [Corola-journal/Imaginative/11883_a_13208]
-
această bijuterie de arhitectură scăpase teafără după seism (o neînsemnată spărtură în zidul unui sân al naosului). A fost, pesemne, prima victimă a furiei demolatoare de biserici a dictatorilor. Într-una din chiliile bătrâne ale sfîntului lăcaș, chilii ce se întindeau în spațiul în care s-au construit ulterior "Arhitectura" și o baie comunală, s-a născut în anul 1819 prozatorul. Cu timpul, nimic nu a mai rămas nici din chilii nici din biserica unde a păstorit tătâne-său și în
Fotografia unei posterități întristătoare by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/11860_a_13185]
-
încheie, Doar cu visarea, flamură și cheie, Sub veșnicia stelelor de sus Și îmbrăcat în scut de amăgiri Privesc râzând pădurea de pumnale; Se lăfăie în clipele egale Ceasornicul cu limbile subțiri, Și solii toamnei serilor mă cer Când luna-ntinde pacea ei regală; în amăgire crește cer din cer, în adevăr, doar maluri și zăbală Privind mirat în oricare tărâm își poartă ziua Lumina grea, cu trupul ei fluid, Se deschid porți de semne vorbitoare Și porți de semne mute
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
mirat în oricare tărâm își poartă ziua Lumina grea, cu trupul ei fluid, Se deschid porți de semne vorbitoare Și porți de semne mute se deschid; Cu fiecare undă râul duce Puhoi de așteptări spre-al mării larg, Până se-ntinde noaptea cât o țară Când valurile umbrelor se sparg Și alte vânturi își întind risipa, înveșmântând tăceri în lung și-n lat; Din vechile-ndârjiri și suferințe Nisipul nici o urmă n-a păstrat, Doar apa vremii curge fără cale, închipuind
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
deschid porți de semne vorbitoare Și porți de semne mute se deschid; Cu fiecare undă râul duce Puhoi de așteptări spre-al mării larg, Până se-ntinde noaptea cât o țară Când valurile umbrelor se sparg Și alte vânturi își întind risipa, înveșmântând tăceri în lung și-n lat; Din vechile-ndârjiri și suferințe Nisipul nici o urmă n-a păstrat, Doar apa vremii curge fără cale, închipuind prefacerilor sens; Din mările-oglinzi se-nalță cerul, Privind mirat cu ochiul lui imens Esențe
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
afle în mintea mea părăginită Sălașu-n care să se nască? Bârnele gândurilor rupte Se-adună albe în coloane, prin geamul tulbure lumina Se despletește ca-n vitralii. Acoperișul de colibă Se-nalță-n turle, se subție, Podeaua mică, netezită Se-ntinde-n lung și-n latul lumii. Poteca ta către minune Oriunde -ai fi, crește sub pasul Care te duce parcă singur, Atât de sfânt e-acum pământul... Contur Cum se transformă închisoarea într-o chilie de monah? Cum chemi în
Poezie by Monica Pillat () [Corola-journal/Imaginative/11932_a_13257]
-
Ars poetica stănesciană, datată 11 martie 1955, pentru a cărei poantă finală l-ar putea invidia orice dezinhibat autor postdecembrist, cititor prin cenaclul "Euridice": "Cuvîntul moare în tăcere Se abate înjunghiat de vis și vrea bacșiș și vrea durere, și-ntinde pumnul drept, deschis Atîta aur pe icoane prea în zadar s-a spălăcit, căci găozarii cu plocoane abia acum au conăcit Și-și geme-n sine universul beția stearpă de hașiș Mă doare surd, mă taie versul cum simți nevoia
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
venele lui Vitto curge un sânge de sicilian ! - Șase mii ai tăi și încă zece mii ai mei,contraatacă italianul ,vizibil iritat. E rândul lui Micky să simtă tensiunea. Dacă bărbatul dur din fața lui are o chintă ? „ Se pare că am întins coarda cam tare , dar uneori trebuie să joci totul pe-o carte. Mori sau trăiești , depinde care ți-e norocul ! Înapoi e cam târziu oricum, să mă întorc ! ” - Deci ? întreabă ,încercând să nu clipească . - Bine,ne oprim ! Arată ce ai
VIAȚA LA PLUS INFINIT (11) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1840 din 14 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380595_a_381924]