7,767 matches
-
din pricina uitării care îl acoperise cu totul, chiar dacă trecea agale pe Calea Victoriei, încercînd să răspundă la vreun salut ce nu se mai arăta, văzuse din trăsură un cîrd de cinci dropii, strînse ciopor în mijlocul cîmpiei verzi-gălbui din cauza secetei. Țineau gîturile întinse, încordate, păzindu-se una pe cealaltă, dar era clar că în caz de primejdie adevărată n-ar fi avut cum scăpa, încotro să fugă? Cîmpul era drept ca în palmă, nici tufe, nici lăstăriș, nici porumbi, nici grîu înalt. Pămînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
cu șerpi și păianjeni, ci cu palmieri cu coroana bogată, cu izvoare la tot pasul, cu iarbă până la genunchi, cu un soare ce strălucea blând, căci ziua era veșnică, cu turme de vaci, capre și oi ce pășteau nestingherite pe Întinse pășuni, cu verdeață pururi Înmiresmată, căci și primăvara era veșnică, fără corbi ori ulii, doar privighetori cântând neîncetat. Și așa mai departe. Această imagine a grădinii raiului, care la Început păruse tuturor o scorneală - când se mai pomenise ca soarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
sere de flori și devastate grădinile mahalalelor, că toată noaptea lătraseră câinii, tot chemându‑se Între ei dobermani cu câini‑lupi, Îndârjiți În zgardele lor aidoma unor coroane de spini; lunecau verigile grele ale lanțului pe sârma de oțel temeinic Întinsă, răsunând precum lanțurile sclavilor din negura istoriei, fără ca nimănui să‑i treacă prin cap, chiar nici bătrânilor grădinari osteniți, În a căror oase istovite zăcea istoria bolilor, veșnică precum istoria proletariatului, că În acea noapte se petrecuse o mică revoluție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
o voce aproape străină. Domnul Martin Benedek, primarul, Își aprinse sfeșnicul de pe noptieră și se uită la ceas; trecuse de unsprezece. Câinele din curte lătra Întruna, Îndârjit, se auzea cum se smulgea din lanț și cum lanțul aluneca pe sârma Întinsă. Cineva lovea puternic cu pumnul În ușă. Domnul Benedek Își Îmbrăcă halatul de casă și ieși fără să‑și scoată de pe cap fesul de noapte cu ciucurele care‑i cădea pe‑o ureche. Înălțând mult lumânarea, o recunoscu În pragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
întoarse la postul său, pe platforma de la pupă, lăsându-l pe bietul băiat descurajat și aproape stupefiat, căci cascadă de stele care umpleau firmamentul între cele patru puncte care separau ainé de pafa’ité părea atât de compactă și de întinsă, încât la prima vedere te făcea să crezi că nu putea exista ochi de om care să le poată deosebi una de alta, nici minte de om care să le poată memoră. Tané să mă apere! bâigui. O să fac indigestie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
suprafață totală abia dacă depășește trei mii de kilometri pătrați. E greu de imaginat cum ar fi dacă am împărți insula Mallorca în două mii opt sute de bucăți și le-am răspândi la întâmplare printr-o mare de trei ori mai întinsă decât Mediterana, însă dacă luăm în considerare că majoritatea acestor insulițe nu depășesc în general înălțimea unui palmier, e de înțeles că se putea traversa întreaga Micronezie fără să se zărească pământul nici măcar o singură dată. De fapt, în cursul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și nu s-ar mai termina. Cu pula sculată și curul supt încet, nici n-am nevoie de aer. Cu inima bătându-mi în urechi, rămân sub apă până când încep să-mi viermuiască steluțe luminoase prin fața ochilor. Stau cu picioarele întinse, pielea din dosul genunchilor frecându-se de beton. Degetele mari de la picioare încep să mi se-nvinețească, toate degetele au pielea încrețită de cât am stat sub apă. Și-apoi îi dau drumul. Încep să țâșnească cocoloașele mari și albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pe saltea. Să se întindă. Îi scoate șosetele îngălbenite. — Hai puiule, spune ea. Scoțându-și mănușile, spune: Știi ce grozav masez eu... Apoi Angelique face un lucru pe care nu l-ai mai văzut. Îngenunchează. Deschide gura larg, cu buzele întinse și subțiri, și-și trece limba pe talpa lui Lenny. Angelique îi prinde călcâiul între buze și Lenny începe să geamă. Să nu râdeți, dar există slujbe mai groaznice decât cea mai groaznică slujbă pe care v-o puteți închipui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
a spus: — Nu. Avea pe genunchi o pungă argintie de plastic Mylar plină cu pui Marsala, și peste tot în jurul lui covorul albastru era peticit cu bucăți lipicioase de mucegai. Fiecare pată umedă ca o umbră cu brațele și picioarele întinse. Ca o nălucă mucezită. Luând o lingură plină cu bucăți de pui Marsala, domnul Whittier spune: — Până când nu vei reuși să ignori circumstanțele în care te afli și să faci ce ți-ai promis, spune el, până atunci vei fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
încă un băiat în creștere... În viitorul film, frumusețea strigă: „Îți pleznesc măruntaiele! O să explodezi ca un apendice perforat!”. În versiunea cinematografică, domnul Whittier țipă, cu burta umflată sub cămașa acum strâmtă, deschizându-și nasturii cu unghiile. Chiar atunci, pielea întinsă începe să se rupă, așa cum se deschide o gaură într-un ciorap de nailon. Sângele roșu țâșnește precum jetul unei balene. O fântână de sânge care face publicul să țipe. În realitate, cămașa pare să-i fie puțin strâmtă. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
negativ. Apoi Miss America o spune. Se apropie de omul culcat pe burtă, cu cămașa scoasă din pantaloni, cu elasticul chiloților ițindu-se de sub turul lăsat. Miss America se apropie de stomacul lui umflat și - buf! - pantoful ei îi lovește pielea întinsă a burții. Atunci o spune: — Așa, și unde-i cheia aia nenorocită? Și doamna Clark își îndoaie brațul și o îndepărtează de el cu cotul. Doamna Clark spune: — Da, Brandon. Trebuie să te ducem la spital. În felul său, domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
din Anglia, unde studenții la arte se duc la poștă și iau vrafuri din etichetele alea ieftine pentru scrisul adresei, oferite gratuit clienților. Fiecare oficiu poștal are maldăre întregi de etichete dintr-astea, cam de mărimea unei mâini cu degetele întinse dar strânse. O mărime numai bună de ascuns în palmă. Etichetele au pe o parte o foiță de hârtie cerată care se dezlipește. Sub care e un strat de lipici făcut să adere la orice, pe vecie. Ăsta e și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
Terry Fletcher spune da. Îl ajută faptul că nu-l cunoaște pe artistul de printuri. Patronul galeriei îi dă un pistol și-i spune să poarte un ciorap de nailon tras pe față. Pistolul e de mărimea mâinii cu degetele întinse, dar ținute strâns. Un instrument ușor de ascuns în palmă, e de mărimea unei etichete de colet, și face și el o treabă pe vecie. Artistul neglijent se va afla în galerie până la ora închiderii. După care se va îndrepta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
unei mături prăfuite și rigide sus deasupra capului și rotește copacul ca să te ajute să ajungi la cât mai multe piersici coapte. Alea care sunt încă atât de fierbinți încât ar topi cuprul. Cum stă în vârful picioarelor, cu brațele întinse, îi poți zări brățara de siguranță încă sigilată în jurul încheieturii. Cu dispozitivul de urmărire impus prin termenii eliberării condiționate. Pentru Contesă, stafia e un bătrân vânzător de antichități, cu beregata tăiată cu briciul. Și cu fiecare piersică pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
că Sărbătoarea Crăciunului este o bucurie și o împlinire a sufletului, nicidecum una lumească, materială. Spune-i iernii să nu ningă! Luana suferi îngrozitor și dușmăni pe toată lumea până în ziua în care Dan, bunul Dan, veni la ea cu mâna întinsă. Își cerură scuze reciproc iar Luana îi sări în gât și-i spuse printre suspine: L-am iubit pe moșneagul ăsta, deși nu se îndura să-mi treacă pragul casei. Fără el, Crăciunul nu va mai fi la fel. Apăsarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu mirare că nici măcar de ce-avea să aducă ziua de mâine nu-i mai era frică. Pe unde-ai umblat, fiule? l-a Întrebat Karl, alergându-i În Întâmpinare cu un mare prosop pe care-l ținea cu brațele Întinse, așa cum fac pescarii cu plasele, Înainte de a le arunca În mare. — Pe nicăieri, a răspuns el, lăsându-l să-i frece bine părul. Am venit mai Încet. A... a plouat. În Întuneric, Înfășurat În prosop, Adam și-a dat seama
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
ele. De fapt, nu chiar vechi, cele mai recente... — Desigur, i s-a răspuns. Femeia purta o fustă bej până la genunchi și o bluză albă de care era prinsă o broșă de plastic cu imaginea unei albine zâmbitoare. Părul perfect Întins Îi era strâns cu o bentiță galbenă, la fel ca obrajii zâmbitori ai albinei. Pe-aici, vă rog! Margaret a urmat-o În sala de lectură, mare, Întunecată și fără cititori, unde mirosea a camfor și a lemn umed. Cele mai multe
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
se și umpluse, Însă mulțimea continua să se Înghesuie și blocase pasarela. Nu erau țipete, nici forfotă, doar o rumoare ciudată a celor care forțau trecerea. Adam nu pricepea nimic. Bărbați se aplecau peste bord și luau copiii din mâinile Întinse ale mamelor care-i implorau să i primească, la răstimpuri era aruncată de pe chei câte-o bocceluță spre vas de către vreun proprietar greu de văzut vreunui primitor imposibil de recunoscut. Lângă Adam s-a nimerit să fie un tânăr ceva
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
de altfel trebuie să fiu atentă la siluetă. Îmi pare rău, mami, n-o să-ți mai pun niciodată Întrebări de spre toate astea. Te rog să mă crezi. De cealaltă parte a sălii, perechea de chinezi din ascensor, cu mâinile Întinse și cu degetele unuia mângâind degetele celuilalt, căutau doar să se asigure că sunt acolo Împreună și că așa aveau să rămână dacă se pierdea controlul rotirii restaurantului. Johan ar fi dorit ca Încăperea să se Învârtă din ce În ce mai repede. Voia
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
aminte de vremea aceea, dar nu se putea stăpâni să și-o amintească. A zis doar da și Îhî de câteva ori, apoi a pus receptorul În furcă. Una peste alta, n-a fost o conversație prea lungă. Mick rămăsese Întins, iar ochii Îi ținea tot Închiși. Prea voluminos pentru modesta sofa asiatică, se aplecase ușor pe o parte și se rezema de perne Într-o poziție care părea extrem de inconfortabilă. — Te-ai silit să vorbești pe cât se poate În șoaptă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Citise despre asta În ziare și auzise și la radio. — Malaysia, a spus el, Încercând să pară indiferent și toto dată nu prea mulțumit de sine. — Vezi? Mă așteptam la așa ceva! — Dar e chiar acolo, a protestat Adam cu mâna Întinsă, ca și cum Kuala Lumpur s-ar fi văzut la orizont. Există, nu-i așa? — Păi nu, chiar asta-i chestia. Malaysia nu există! a strigat Din, mișcând capul Înainte cu violență. Malaysia - rostise cuvântul de parc-ar fi vorbit o limbă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Împreună cu niște prieteni de-ai mei. O să Înveți niște lucruri. O să-ți fie de folos. Erau vreo douăsprezece persoane În baraca de lemn și de tablă din fundul curții formate de câteva alcătuiri șubrede, care se afla la Începutul unei Întinse mahalale de după Kebon Jeruk, unde casele, construite mai degrabă din lemn decât din tablă ondulată roasă de rugină, păreau să mai reziste de-a lungul anotimpului ploios, poate chiar și În următorul. Mai adânc În labirintul acela, dincolo de drumurile asfaltate
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Între ei pe bătrânul Îngrijitor. Își ținea mâinile Încătușate pe creștetul capului, iar pe față avea o vânătaie pe care Adam n-o remarcase până atunci. Un al treilea soldat venea În urma lor. Ținea geanta de chinga lungă cu mâna Întinsă, departe de corp, de parcă ar fi fost un hoit. — Să mergem, a zis Z. Nu te mai uita! E așa de jalnic! Nu-i decât un biet bătrân. Au Înaintat până la un Cadillac negru, unde Îi aștepta ușa ținută de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Asta e? — Hmm. Nu. Stai să mă gândesc. Fata vrea să fie sărutată, dar nu-i spune asta băiatului. Îi spune: Mă chinuie ceva, uite! și Își Întinde fața și gâtul spre el. Iar băiatul vede doar gângania, nu buzele Întinse. E vorba despre pierderea ocaziei, despre timiditate și despre ocolirea norocului, despre regretele bătrâneții, despre scăparea clipelor fugare ale iubirii, așa bănuiesc. De ce mă-ntrebi? — De-aia! Pur și simplu mi-am adus aminte. De fapt prea puțin conta despre
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
clipe să se obișnuiască și să se calmeze. Însă nu s-a apucat să-l ungă decât după ce a simțit că i-a mai trecut durerea și că nu mai gâfâie. Când a Început, degetele Îi alunecau lin pe pielea Întinsă și netedă. Adam și-a ținut respi rația și a ridicat un braț Îndoit din cot, cu pumnul strâns, de parcă se ferea de o primejdie cu neputință de ocolit. A Încercat iar să se liniștească, dar mângâierile fetei Îl gâdilau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]