1,437 matches
-
mare și tu o știi și eu nu mint niciodată, și știi și asta foarte bine. — Lasă-mă cu amintirile mele. Cu minunatele mele amintiri adevărate. Alice se uită la ea, apoi la noi, și nu mai avea suferința aia Întipărită pe chip; acum zâmbea și avea una din cele mai drăguțe fețe pe care le-am văzut. Avea un chip drăguț și o piele netedă și vocea aia adorabilă; și era drăguță și de treabă și foarte prietenoasă. Dar, Doamne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și țipând de bucurie la vederea acestei parade inedite. —Ham-ham! Cea mai tare emisiune! se auzeau strigăte. Harry dădea din cap către fanii săi. —Jenant, de-a dreptul, spuse el Încet, dar plin de mulțumire. Cu zâmbetul lui telegenic Încă Întipărit pe față, se Întoarse către grupul nostru și, În urma infuziei de curaj datorată demonstrației de adorație publică, spuse pe un ton eroic: Ei bine, ce mai e de făcut? Faptul e deja consumat, zarurile au fost aruncate, cel mai bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
abia pe seară. A fost o zi lungă, cumplit de lungă. A doua zi mi-am luat liber și m-am întors la serviciu pe 22 martie. Sincer să fiu, amintirile din timpul atacului sunt fragmentare. Unele îmi sunt bine întipărite în minte, altele sunt foarte vagi. Eram foarte nervos. Îmi aduc aminte destul de clar momentul în care Takahashi s-a prăbușit la pământ și faptul că l-am dus la spital. Lucrurile care s-au întâmplat după aceea sunt cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
înainte de-a intra în sala de judecată. Am fost de multe ori în satul Kamikuishiki cu treabă. Adepții acestei secte par niște fantome cărora cineva le-a smuls sufletul. Nu plâng. Nu râd. N-au nici un fel de expresie întipărită pe chip. Parcă poartă măști. L-aș putea numi procesul de controlare a minții. Cei de la Centrul de Comandă sunt total diferiți. Fețele lor, gândesc. Râd și plâng. Dau frâu liber gândirii. Ei sunt cei care comandă. Și-au unit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ani, însă încă are alura unui adolescent. Nu pare să fi îmbătrânit deloc. Probabil e o muncă în care nu reziști dacă nu-ți păstrezi prospețimea - apoi și înfățișarea. Are o voce calmă și blândă. Pe chip îi e întotdeauna întipărit un zâmbet plăcut (normal că nu a zâmbit mereu, însă asta e imaginea cu care rămâi). Când a auzit anunțul din metrou la stația Tsukiji, i-a venit brusc ideea: „Probabil că e la fel ca la incidentulMatsumoto...“. A avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
din martie 1995, sunt două tragedii care au marcat istoria Japoniei postbelice. Nu aș exagera dacă aș spune: „S-a simțit o schimbare radicală în conștiința japonezilor, dacă analizezi perioada de dinainte și de după evenimente.“ Aceste două catastrofe vor rămâne întipărite în mintea noastră, ca două borne mari ce nu pot fi trecute cu vederea. Faptul că cele două evenimente catastrofale au avut loc unul după altul într-un interval de timp scurt a fost o coincidență. Este incredibil! Boomul economic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Sunt terminat.» O luam razna și simțeam că-mi pierd cunoștința. Am sunat-o pe mama și mi-a spus: «Întoarce-te imediat!» Cu toate că m-am întors în Fukui, nu m-am vindecat. Un fel de traumă care a rămas întipărită în inima mea. Nimic nu mă înveselea. O lună după ce m-am întors nu am muncit, am lenevit în casă. În cele din urmă yuta m-a scos din starea asta. Adevărul e că am citit cartea lui Lyall Watson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nu pot fi transmise decât prin intermediul practicii. Când dai o interpretare, toate trebuie să fie în ordine. Kawai: Oamenii digeră informațiile în minte, iar apoi scriu lucruri bune, ocolind răul. Toate au pornit de la „păcatul primordial”. Acest concept este bine întipărit în conștiința europeană. Murakami: Cu alte cuvinte, noi toți ne-am născut din păcat. Kawai: Așa, așa. Nu este un lucru care se poate rezolva prin puterea umană. De aceea, Hristos s-a răstingnit pe cruce. Este o religie incredibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
le-a transformat, dîndu-le un sens nou: "Eu o să mă omor!" Îmi dam seama că de la cuvinte la fapt distanța era enormă, dar astfel de evenimente, oricât de rare, se întîmplă totuși, și uneori era așa de complectă tragedia ei întipărită pe toata ființa, că o simțeam în stare de orice. Această stare i-o producea neîncrederea pe care o avea în viitor. (Eu nu-i promiteam nimic, dimpotrivă, o consolam doar spunîn-du-i că întotdeauna voi trece pe la ea și aș
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și lăsându-i pe ceilalți aproape invizibili ochilor lui Canzianus, abatele și îndrumătorul lor. De altfel, nu avea nevoie să-i privească în față, de vreme ce fiecare rid, fiecare linie cu care viața dură de cenobiu le brăzdase chipurile era bine întipărită în mintea sa, aproape la fel de bine pe cât erau rănile - uneori foarte adânci - pe care fiecare din ei, unii mai mult, alții mai puțin, le purta în suflet. Opt călugări de vârste diferite, proveniți din medii diferite; opt trupuri măcinate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
pentru el personal, încât își pierduse toată obiectivitatea în legătură cu restul. Ascultă în tăcere, pe când Kay spuse cu venin: - Am putea să vă forțăm să răspundeți, domnule Nypers. Bătrânul se ridică încet în picioare. Dayles văzu că avea o expresie stranie întipărită pe chip. - Nu crezi, spuse el, că situația politică a președintelui Dayles este destul de precară și fără evoluții dramatice? - Ce vreți să spuneți? Kay greșise punând întrebarea aceasta, își dădu seama Jefferson Dayles. Nypers zâmbi și spuse cu blândețe: - Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
1955, era o relatare cuprinzătoare a zilei de nuntă a lui Seymour, care a avut loc în 1942. Detaliile au fost prezentate cu o asemenea plinătate, încât numai că nu i-am oferit cititorului amprenta tălpii fiecărui participant la nuntă, întipărită într-o formă cu șerbet, ca să și-o ia acasă în chip de suvenir, dar Seymour personal - adică felul de mâncare principal - nu are nici o apariție fizică. Pe de altă parte, în cealaltă povestire, mult mai scurtă, pe care am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
atunci când stătea În fața icoanelor și-a sfeșnicelor, Își Închipuia fel de fel de lucruri, unele de-a dreptul coșmarești, astfel că slujbele Începură să i se pară din ce În ce mai scurte. Imaginea cupolelor și a clopotelor strălucind În soare i s-au Întipărit adânc În memorie. Ele s-au sedimentat atât de profund În conștiința ei, Încât de fiecare dată când e departe de satul ei natal, le aude tânguindu-se prin ceață... Fiecare oaspete sosit duminică În casa lor Îi dădea fetiței
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
aproape să iubesc casa asta, îmi dau seama. Timpul pe care l-am petrecut aici a fost teribil de scurt, sigur. Dar și foarte intens și cumva minunat într-un fel. Mă tot uit la lucruri, vrând să mi le întipăresc în minte: halatul de mătase bleu șters pe care Sheba îl lasă mereu drapat pe canapea sau grămadă în hol; faianța marocană antică din bucătărie; cuierele îmbrăcate în catifea din dulapuri. Sigur, memoria nu e o facultate prea obedientă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
putem noi de mult! și mă pupa pe obraji apăsat, repetând: ”mult, mult de tot...toată viața, dacă ne lasă.” Erau copilării la prima vedere dar nu știți voi cât de mult mă mișcau acele vorbe, cât de adânc se întipăreau în inima mea și pentru prima oară îmi doream să fiu mai bun, să mă placă și să mă pot plăcea și eu. Tot în acea zi ne-am ales în cantină o masă a noastră. O ochisem amândoi și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
grea Încercare din cauza traficului intens, așa că m-am hotărît să-mi las mașina În parcarea din fața stației S. Am trecut pe lîngă un cinematograf și am luat-o pe alee În jos. Zidurile zgrunțuroase, asfaltul plesnit, valea Întunecată erau parcă Întipărite pe chipurile trecătorilor În ale căror priviri se citeau oarecare licăriri de speranță. Freamătul era Însă iluzoriu și ceea ce am văzut eu nu era decît un bărbat pitit după un stîlp de telefon blindat cu afișe. Am urinat repede și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mi-a fost dată de clienta mea și este o piesă importantă la dosar, un eventual indiciu. Am Înfășurat-o Într-o batistă și am vîrÎt-o În buzunarul interior. Înainte Însă de a o pune bine, mi s-au Întipărit adînc În minte cele două feluri de bețe de chibrit: capete albe și capete negre Mi s-au aprins În cap o grămadă de beculețe, care au străbătut evenimentele ce s-au scurs precum razele gama și lucrurile mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
oamenilor. Am observat o pereche de cizme roșii cu toc cui. Cizmele roșii sunt o alegere îndrăzneață, m-am gândit confuz. Încă mi le amintesc atât de limpede că le-aș putea identifica dintr-o mie. Unele detalii s-au întipărit pe veci în mintea mea. Am avut mare noroc, au spus toți apoi. „Noroc“ pentru că Aidan a luat impactul în plin. Până să fie încetinită de trupul lui Aidan, cealaltă mașină își pierduse aproape cu totul elanul, nemaiavând forță decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
la alte locuri de muncă - să-i spun unui șef-bărbat că aveam dureri menstruale când voiam pur și simplu o după-amiază liberă să merg la cumpărături. De obicei de-abia așteptau să scape de mine - puteai să le vezi groaza întipărită pe chip: Numai nu pronunța cuvântul „menstruație“. În loc de asta, Franklin a sărit ca ars din spatele biroului, m-a înșfăcat și și-a croit drum fulgerător printre birouri. Unde mergem? Să vorbim cu mămica. Băga-mi-aș, băga-mi-aș, băga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
În cele din urmă, s-a făcut un cerc în jurul lui Shake; îi lăsau loc maestrului să se desfășoare. Shake a cântat, alunecând în genunchi, lăsându-se pe spate, cu capul aproape să atingă podeaua, cu o expresie de extaz întipărită pe față, în timp ce degetele i se mișcau deasupra prohabului. Nu arată de parcă ar... lua-o... în mână? a murmurat mama. —Hmmm? — De parcă și-ar face-o cu mâna lui. Știți voi. Ești obsedată, a zis Helen. Ești mai rău decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
asistat la sărbătoare, dar mi-a mărturisit că se strecurase ușurel afară din odaia ei că să vadă musafirii și să-i asculte ce spun. Atât de mare îi era emoția, încât până și cel mai mic amănunt i se întipărise în minte. Adunați în patio, în jurul fântânii din marmură albă cizelată, a cărei apă răcorea atmosfera atât prin zgomotul făcut, cât și prin miile de picături pe care le împrăștia, musafirii mâncau cu atât mai mare poftă cu cât erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
a refuzat să-mi răspundă, în ciuda insistențelor și strigătelor mele. A păstrat cu înverșunare tăcerea; curând am uitat de acest episod. Cu toate astea, Harun însuși avea să mi-l amintească, peste ani, în cuvinte ce aveau să mi se întipărească pe veci în minte. * * * Spre sfârșitul acelui an, s-a întors din lunga-i preumblare unchiul meu. De îndată ce au aflat vestea, andaluzii din Fès au sosit în grupuri succesive, spre a-i asculta istorisirea și a cunoaște rezultatele misiunii. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
adevărul și minciuna, frumusețea și putregaiul erau atât de amestecate în mintea mea! Dar poate că asta era Roma lui Leon al X-lea, Roma lui Leon Africanul. Am repetat cu glas tare expresiile lui Guicciardini, spre a mi le întipări în memorie: — Oraș trândav..., oraș sfânt..., oraș etern... M-a întrerupt, cu voce deodată copleșită: — Oraș blestemat, de asemenea. În timp ce mă uitam la el, așteptând o explicație, scoase din buzunar o hârtie mototolită. — Tocmai am recopiat aceste câteva rânduri, scrise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
roșiatic a înghițit viziunea, și chipul acela infernal a dispărut. — Cine era? întrebă Valerius. L-ai recunoscut? E un om pe care l-ai mai văzut? — Nu, nu l-am văzut niciodată, dar fiecare trăsătură a lui mi s-a întipărit în minte. Nu era Galba, nici Otho și nici Piso, pe care l-am cunoscut cu mult timp în urmă. Era un om pe care nu l-am văzut niciodată. Dacă l-aș vedea, l-aș recunoaște pe loc. — Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care urma să se rupă doar când piatra avea să devină opacă? Privi din nou amuleta. Ce anume o putea face să se întunece, dacă nici măcar moartea nu reușise asta? Confuz, strânse amuleta la piept, vrând parcă să și-o întipărească în carne. „Plec“, își spuse iar. Nu știa încotro. Îi dusese cenușa în locul unde se născuse. Chiar în noaptea dinainte - o noapte cu lună plină - săvârșise ritualul, într-o pădure din apropierea cetății. Făcuse ce i se spusese. Nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]