1,090 matches
-
cum apucă furculița și înțeapă carnea, depunând-o între feliile de pâine, îndesând-o puțin și făcând loc pentru celelalte ingrediente. I se vedea și profilul, bonețica rozalie de sub care nu ieșea nici un fir de păr, nasul coroiat și gura întredeschisă. Nu m-am interesat prea tare de lucrul ăsta, pentru că exista posibilitatea ca bătrânul să urmărească prețurile scrise pe panourile de deasupra tejghelei. M-am apropiat și i-am spus Magdei să pregătească încă un meniu pentru clientul care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
bâzâit al interfonului. Înăuntru era o liniște mormântală astfel că, în timp ce urcam scările către primul etaj, pantalonii mei de piele și scârțâitul scândurilor de lemn făceau un zgomot infernal, care ar fi trezit și morții. Ușa apartamentului lui Hugo era întredeschisă, ceea ce nu m-a surprins. Am împins-o ușor, deschizând-o cu o singură mișcare lentă. În mod normal, s-ar fi auzit muzică dinăuntru și până jos, pe scări. Hugo avea niște gusturi atât de variate încât era imposibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pună în pericol lucrul ăsta. — Sunt sigură că o subestimezi, zisei eu, consolându-l. — Chiar crezi? Ben mă privi cu îngrijorare. O grămadă de lucruri se precipitau în acel moment. Cineva mai împinse un pic ușa, pe care o lăsasem întredeschisă. M-am întors să văd cine era. Violet se oprise chiar în prag, oripilată. Se repezi către noi, țipând: —Ben! Nu! În timp ce Ben fu distras, pe moment, de apariția lui Violet, am luat unul dintre pres-papier-urile scumpe de sticlă de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
chiștocul ăla de femeie. O umbră se opri în fața intrării. La lumina jăratecului de la un foc ceva mai depărtat, ghici silueta cu linii curbe a unuia dintre războinicii cu păr prea lung. Făcu pe adormitul, dar rămase cu un ochi întredeschis. „Războinicul“ îl privea, nemișcat și tăcut. Avu inspirația să lase să-i scape o bășină sonoră. Umbra dispăru în aceeași clipă și cineva râse în coliba vecină. Apoi adormi și îl trezi fâlfâitul unui cocoș, făcând zadarnice eforturi să cânte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și stânjenit În Îngrădirea lui. Ușa apartamentului 3B era exact În fața liftului și se deschise ușor cu cheia. O Împinse și observă obișnuitele podele de marmură. Ușile se deschideau din coridorul central la capătul căruia se găsea o altă ușă Întredeschisă. Încăperea din dreapta era o baie, cea de pe stânga o bucătărie mică. Amândouă erau curate, obiectele din ele bine ordonate. Observă Însă că-n bucătărie erau un frigider enorm și-un aragaz mare cu patru arzătoare, alături de care stătea o mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
lungi, astfel puse în valoare, își făceau efectul asupra celorlalți bărbați din bar. Până și Henric al VIII-lea se trezise și se holba admirativ. În schimb, femeile îmbrăcate în haine caramel o examinau pe Alice cu ochi geloși, abia întredeschiși. —Bună! Îți place noua mea înfățișare? Alice s-a aplecat și l-a sărutat pe Hugo pe obraz. Din decolteu s-a năpustit asupra lui Hugo un val delicios de parfumuri specifice centrelor de înfrumusețare. —E fantastică, i-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
o dată, ca și cum cineva ar fi apăsat pe un buton, fără să anunțe în prealabil, astfel că senzația era una de surpriză totală. Pentru câteva fracțiuni de secundă își putu imagina consternarea spectatorilor din sala de cinematograf, privirile holbate și gurile întredeschise. Înainte de a se porni sarabanda fluierăturilor, reveni în realitate. Se uită de jur împrejur și fu șocat. Oamenii înghețaseră, rămăseseră nemișcați, ca niște stane de piatră (de carne...) mașinile nu se mai mișcau, vântul încetase. Doar picăturile de ploaie cădeau
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
vin, roșu,bineînțeles, tensiunea suportă, nu face nazuri, înregistră zâmbetul chelnerului, apoi își fixă din nou privirile asupra femeii în verde. Era pierdută, undeva la pragul dintre realitate și (i)realitatea ei, își dădu seama că urmărea prestația saxofonistului (buzele întredeschise, capul ușor înclinat, degetele lăsate să se odihnească pe fața albă de masă, alături de brichetă și de tabacheră, îi fu greu să se acomodeze cu ideea că nu mai fuma, cel puțin deocamdată), și se simți acaparat de un ciudat
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
Întuneric beznă, căci se făcea economie la lumină și se sista zilnic curentul exact când veneam eu de la școală. Șarpele scăpase din casă din greșeală, când sora lui Adi lipsise un minut ca să ducă gunoiul și lăsase ușa de la apartament Întredeschisă. Într-o dimineață avea să se audă de undeva de sus un urlet ascuțit de damă, care l-a făcut pe Janet să țâș nească În chiloți și maieu, cum era, pe scara blocului, exact la țanc ca să o vadă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
dar se lăsase de facultate. Era parcă și mai slăbuță, Îmbrăcată cu o fustă roșie plisată și cu un tricou verde, iar la gât purta un lănțișor de argint cu meda- lion cu Fecioara maria. ochii, pe care Îi ținea Întredeschiși, ca și cum ar fi fost pe punctul să adoarmă sau ar fi fost Într-un fel de transă, și gura cu buze foarte subțiri și palide, arătau ca niște tăieturi negre spre altă lume În albul feței, iar din ele ieșeau
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
ca majoritatea oamenilor, era incapabil să-și țină În frâu animalul emoțional. În fața mea se căsca gaura neagră a disperării și rușinii, pe care trebuia să o traversez dacă voiam să ajung vreodată la adevăr. Dormeam cu ușa de la cameră Întredeschisă, deși cei de la Securité, care patrulau noaptea pe coridoare, Îmi atrăseseră de câteva ori atenția că e periculos. Știam că se refereau la even- tualii confrați ai mohamedanului cel băgĂreț, dar mie de Ăștia nu-mi păsa nici cât negru
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
întuneric beznă, căci se făcea economie la lumină și se sista zilnic curentul exact când veneam eu de la școală. Șarpele scăpase din casă din greșeală, când sora lui Adi lipsise un minut ca să ducă gunoiul și lăsase ușa de la apartament întredeschisă. Într-o dimineață avea să se audă de undeva de sus un urlet ascuțit de damă, care l-a făcut pe Janet să țâș nească în chiloți și maieu, cum era, pe scara blocului, exact la țanc ca să o vadă
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
noi, dar se lăsase de facultate. Era parcă și mai slăbuță, îmbrăcată cu o fustă roșie plisată și cu un tricou verde, iar la gât purta un lănțișor de argint cu medalion cu Fecioara maria. Ochii, pe care îi ținea întredeschiși, ca și cum ar fi fost pe punctul să adoarmă sau ar fi fost într-un fel de transă, și gura cu buze foarte subțiri și palide, arătau ca niște tăieturi negre spre altă lume în albul feței, iar din ele ieșeau
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ca majoritatea oamenilor, era incapabil să-și țină în frâu animalul emoțional. În fața mea se căsca gaura neagră a disperării și rușinii, pe care trebuia să o traversez dacă voiam să ajung vreodată la adevăr. Dormeam cu ușa de la cameră întredeschisă, deși cei de la Securité, care patrulau noaptea pe coridoare, îmi atrăseseră de câteva ori atenția că e periculos. Știam că se refereau la eventualii confrați ai mohamedanului cel băgăreț, dar mie de ăștia nu-mi păsa nici cât negru sub
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
ca într-o invitație imposibil de refuzat. Până să se dezmeticească Iuliana, Marian Malciu se aplecă și îi sărută pe rând cu o gingășie aproape evlavioasă, după care o înveli prinzând reverele halatului și o sărută lung pe buzele rămase întredeschise, ca într-o mirare profundă. Iuliana răspunse într-o tăcere adâncă, lăsându-se alintată și dorită. Scuză-mă, iubito! șopti Eugen. În trei minute voi ieși de sub duș, iar tu vei tăia pâine în acest timp și, dacă dorești, vei
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
se oprește. Ceva nu este în regulă. Vocea i-o confirmă. „Ceva nu este în regulă.” Dar ce ? în primul rînd, nu e normal ca ușa de la apartamentul doamnei Bordaz să fie întredeschisă. Doamna Bordaz nu pleacă niciodată lăsînd ușa întredeschisă. este efectiv bizar că doamna Bordaz a lăsat ușa întredeschisă. Doamna Bordaz nu a dat niciodată semne de senilitate. Și nici nu are obiceiul de a-și pîndi locatarii. atunci ? X se apropie și sună. niciun răspuns. Bate la ușă
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
confirmă. „Ceva nu este în regulă.” Dar ce ? în primul rînd, nu e normal ca ușa de la apartamentul doamnei Bordaz să fie întredeschisă. Doamna Bordaz nu pleacă niciodată lăsînd ușa întredeschisă. este efectiv bizar că doamna Bordaz a lăsat ușa întredeschisă. Doamna Bordaz nu a dat niciodată semne de senilitate. Și nici nu are obiceiul de a-și pîndi locatarii. atunci ? X se apropie și sună. niciun răspuns. Bate la ușă. niciun răspuns. mai sună o dată deși presimte că nici de
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cine produce zgomotul. nu-și dă seama nici dacă începe să fie îngrijorat sau dacă intră într-o stare de șoc. între etajul trei și parter creierul său (cel zgîriat de sunet) a înregistrat imaginile a cel puțin cinci uși întredeschise. „se întîmplă ceva în stradă”, spune Vocea. nu, răspunde el. „trebuie să rămîi calm”, spune ea. sunt, răspunde el. „Și nu uita că nu trebuie să întîrzii la birou” îl avertizează. nu uit, spune el. „o fi vreun incendiu” își
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
atuncea destulă complicație sufletească spre a o cunoaște mai de aproape. Ea era o fire bolnăvicioasă și iritabilă și stătea mai toată vremea întinsă pe o canapea într-o odaie, citind câte o carte, strigând și poruncind slugilor prin ușa întredeschisă. Cu multe săptămâni înainte de a muri, ea dispăruse de acasă, și Felix înțelegea acum că doctorul Sima, tată-său, o internase în vreun sanatoriu. Doctorul mânca la masă împreună cu copilul, sumbru, fără să scoată o vorbă, mângâind numai la plecare
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Un pumn lovi violent în ușă. - Domnule Felix, domnule Felix, striga un glas subțire,în panică. - Cine e? - Sunt eu, Aurica. Moare tata! Vino, te rog, repede jos... Felix sări zăpăcit din pat, își aruncă o haină pe el și-ntredeschise puțin ușa. Zări pe Aurica tremurând, cu un pardesiu aruncat peste cămașa de noapte. - Vino, te rog, că i-a venit rău, am trimis pe Marina după doctor! Felix începu să se-mbrace repede. Graba îl întîrzia și mai rău
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
când la unul, când la altul, și tremura. Numai când bătrânul începu să mormăiască, zise stins: "Papa!" Bolnavul ședea pe spate ca un om care a luat un narcotic greu și nu G. Călinescu poate să se deștepte. Cu ochii întredeschiși, tulburi privea prostește în jurul lui, și cu mâinile se silea să găsească ceva în jurul mijlocului. În sfârșit, izbuti să-și aducă aminte: - Che-che... - Cheile? înțelese Otilia. Sunt aici cheile, papa, și-i întinseun inel încărcat cu chei, căzut jos de-
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
severe. Glasul său toropit pluti deci, ca o peliculă de ulei, prin Cabinetul de Desăvârșire Psihică. Primul front al mareei abia umezi piepții hainelor celor din jur. Următoarele cinci, șase valuri plezniră, cu crestele intonației lui uleioase, sprâncenele și gurile întredeschise ale Consultantei și pe cea a neastâmpăratului taximetrist. - Păi să vă spun... Ar fi fost și greu... să admit... în urmă cu 22 de luni... că, la originea tuturor dezagrementelor prin care voi fi târât... va fi găsită mereu împrejurarea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
idiotului căruia eu să-i fi încredințat păstrarea certificatului meu de naștere. Sau mâna de paie, sub care să-mi ascuns cilindrii cărămizii de carton ai brevetelor de inventator. Imaginați-vă, nobilă doamnă! Străzi cât niște poteci, străbătute cu portiera întredeschisă, cu gâtul închis și excitabilitatea extremă că, din următoarele alveole ale nu știu căror saloane de secol XIX, voi desluși, în sfârșit, sunetele înmiresmate, de înger săgetat, ale unui clavecin... În loc de asta, și împotriva oricăror eforturi depuse de către acest brav
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
până atunci procura, iar alta a anticariatelor, librăriilor și facultăților pe unde își tocise pingeaua. A fost și singurul efort universitar al lui Ulpiu înainte de a realuneca în toropeală. Căci în toropeală alunecase și, de-acolo, ținînd-o așa, cu ochii întredeschiși, picotind și dând într-o zi colțul străzii unde-și tocmise gazdă, și tot astfel, mai păcălind două străzi (dar numai bine, pentru că prea mult de locuință nu se îndepărtase, neavând încă prea evident de ce se teme), pe mâna dreaptă
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de sticlă, amestecând ritualurile ortodox și catolic, mucăia o candelă albăstruie, iar pe placa unui scrin, cu toracele și sertărașele laterale ondulate și bombate, într-un vas de argint cu manufactură orientală, mocnea tămîie!... Pe pereți, dar și prin cavitățile întredeschise ale unor piese de mobilier cu anatomii și elongații elucubrante, articole salvate din presa timpului, poezii și cămăși, pistoalele de duel, trofeele de vânătoare și pieptarul de scrimă, fotografii din albume, halatul, teancuri din, probabil, bogata corespondență, semnătura, fotografiată, mărită
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]