1,080 matches
-
cei de astăzi, care îi admirăm și îi fericim minunându-ne. Epitaful lucrat în Constantinopol în anul 1608 ce se păstrează în Mănăstirea Secu, fiind donat de ctitori, vornicul Nestor ureche și soția sa Mitrofana Zi de tânguire, zi de întristare Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, hramul Sfintei Mănăstirii Secu Chiar dacă valurile vieții ne poartă pașii pe drumuri îndepărtate și de cele mai multe ori străine prin această lume efemeră, totuși din când în când, inimile mai suspină de dor și se cer
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
prezența plină de binecuvântare a Arhipăstorului Moldovei, înconjurat de un sobor impresionant de preoți și diaconi. Și tot potrivit tradiției moldave, la sfârșitul slujbei se citesc pentru cei prezenți la hram, de către arhiereu, câteva rugăciuni de dezlegare. Fiind praznic de întristare pentru uciderea celui mai aprins vestitor al pocăinței, această zi este una de post, în orice zi a săptămânii ar cădea, și dedicată rugăciunii, cugetărilor sfinte și faptelor bune. Din anul 2007 mănăstirea a primit ca ocrotitor și pe Sfântul
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Sfintei Lumini, trănd emoții înălțătoare și clipe ce cu siguranță nu se vor șterge din inima mea. Acest dar ce Dumnezeu l-a făcut mănăstirii noastre, prezența Sfintei Lumini, nădăjduiesc să rămână mereu aprinsă în inimile noastre, iar la vreme de întristare și ispită să se facă foc curățitor și aducător de pace și liniște sufletească. Se spune că pentru a ne purta crucea vieții mai ușor este bine să învățăm să ne scriem durerile pe nisip și bucuriile pe stâncă. Un
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
dânsa, Ni la cap, ni la picioare, Ni la umbră, ni la soare, De nouă ai și jumătate Într-această răutate Și nouă zile de vară, Și nouă de primăvară? Soră - sa atunci plângea Și toate-i istorisea, De ce are întristare Și plânge așa cu jale. Frate - său că-i răspundea: - Soro, surioara mea, Tu, dacă mi-i asculta, Nici în seamă nu-i băga. Tu singură ia cheirul Și-mi deschide ceirul Și-mi gătește pe negrul Care-și va
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
aștept Cu acea săgeată-n piept. (bis) Și toată lumea se miară De o inimă de fiară (bis) Cum nu s-au mai îmblînzit - Nu este de suferit. (bis) 12 Ziua, ceasul despărțirei, Însemnat cu mâna ta, L-am aflat cu întristare - Deci te rog, nu mă uita. Însă mergi unde te-așteaptă Cu dorință ca ș-a ta, Ca să aflu mulțămire - Deci te rog, nu mă uita. Norocirea e știuta. Că-n tot feliul s-a lupta În necazuri să te
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
No. 33 Ah! blăstămat să fie ceasul Când ți-am sărutat obrazul, Că de când l-am sărutat La inimă m-ai săgetat Și nu pociu ca să mai uit Harul ce l-am dobândit, Că de dorul Dumitale Sunt în mare întristare, Șez la masă să mănânc Și rămâi încremenit, Nu mai mă uit la bucate Ca o sălbatecă parte Și de-nghit îmbucătură Mi se face clisă-n gură. Ah!, ah!, ah! și vai de mine În ce rea ticăloșie, Mai
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Să mă mângâi c-o corună, Căci raza ta mă omoară Când vorbești din gurișoară, {EminescuOpVI 444} Iar codița de pe spate Ș-aceea mi-aduce moarte. No. 43 Ziua, ceasul despărțirii, Cel vestit de gura ta, L-am aflat cu întristare - Deci mă rog nu mă uita. Ah, iubito, cale bună, Dar inima mea ș-a ta Fie-n veci nedespărțite - Deci mă rog nu mă uita. Și te du unde te-așteaptă Toți ai tăi la casa ta, Dar cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Oriunde să fiu, De-ar fi lumea toată În preajma mea gată {EminescuOpVI 448} Singur parcă sunt, Orice veselie O simt spre urgie Și sunet de vânt. Toate-mi sunt urâte Și posomorâte Înaintea mea, Toate mi se pare De moarte-ntristare Când n-o pot vede. Măcar ce să fie Simt melancolie Tocmai ca când mor, La acea-ntîmplare Mă cunosc în stare Trist și plin de dor. Nu cer fericire La a mea simțire Într-acest minut, Pentru mine sunt toate
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ochii în toată sara, Dar astea toate nu-s prin putință De-a mă preface după dorință. No. 71 Tot mâhnire pentru mine Norocul a hotărât Și cumva de-i cer vr-un bine Mult mai mult îl întărît; Lacrimele de-ntristare Ce din ochi-mi nu se șterg, Trecere, credință n-are, Nicăiri unde alerg; Nesimțirea este fire... ............................ No 72 Luniță luminătoare Și stele strălucitoare, Luminați mai cu tărie Scumpa mea călătorie, Dați lumină înfocată Pân cărarea-ntunecată Să văz drumul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
tramvaiul... și m-am apucat să le povestesc tuturor celor din grup despre pasărea pe care am crescut-o un anotimp întreg, guguștiucul care a stat cu mine pînă a învățat să zboare și a trebuit să plece, lăsîndu-mi o întristare adîncă ce ușor te obișnuiești cu orice ființă care îți aduce un plus de afecțiune!... Priveam în depărtare la strada pustie pe care se spulberau rotocoale de zăpadă și, spre norocul meu, mașina a venit dar a trecut pe lîngă
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
speranțe, dar niciodată vie... Lumea mea nu mai există sau cel puțin nu o mai simt că trăiește. A plecat demult, în locul în care acel copil învăța, pentru prima dată cum e să simți durerea vieții. Îl priveam cu o întristare covârșitoare, simțind cum lacrimile mele începeau să prindă conturul lacrimilor lui, îngrozindu-mă de strigătele-mi mute și totuși nevoind cu niciun chip să îl ajut. Vroiam să sufere. Vroiam să moară. Vroiam să simtă ce am trăit și eu
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
iar căpitanul nu făcuse altceva decât să-l ajute să evite stânjeneala. Dacă era așa, atunci răspunsul său făcuse cu siguranță tot posibilul să confirme orice clișeu despre italienii cu sânge clocotitor și iute la mânie. Scuturând din cap de Întristare, formă o linie exterioară și apoi numărul său de acasă. — Pronto, răspunse Paola după trei țârâituri. — De data asta am sunat, zise el fără introducere. Ceea ce-nseamnă c-o să Întârzii. — Trebuie să merg la Piazzale Roma să mă-ntâlnesc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
și urându-ți sănătate, chiar dacă nu le dai nimic. ”- Ei sunt aproapele tău... iubește-l ca pe tine însuți!” scrie în sfânta carte, murmură Iorgu. - Doamne, Doamne... Câtă suferință este pe lumea asta! își zise el, Lui îi face rău întristarea și suferința altora. Tari să fiți în credință, și tari în gânduri s-o țineți! Îi îndemnă părintele pe credincioși la sfârșitul slujbei. Pentru că în fericire ne dă înțelegere și statornicie... iar în necaz ne alină și învie cerească nădejde
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
se frânge...” Iorgu s-a ghemuit jos cu fruntea și palmele la pământ, a simțit un fior în toată ființa lui... Cu adâncă smerenie, deodată i-au venit lacrimile. Și, lumânările păreau mii de stele; nu mai erau lacrimi de întristare și de deznădejde, erau lacrimi de liniște și speranță. La aceste gânduri, care l-au purtat mult în trecut... îi veni lacrimile. Somnul i-a dispărut cu totul... O voce din lăuntrul lui îi șopti blând și dulce: ”- Așa, așa
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
poale’n brâu” cu brânză de oi, învârtită și câte și mai câte bunătăți, așa cum numai ea știa să le facă. Dar, acum... acum, masa era goală, nu mai era nimic pe ea... Și, casa era goală... doar pustiul și întristarea o umpleau. La gândul ăsta, izbucni într-un hohot de plâns, un plâns cu sughițuri... cu fața ascunsă în pumni. Candela de sub icoana Maicii Domnului pâlpâia liniștit. Maica Domnului, privindu-l cu milă, coborî de pe lemnul sfințit și îl mângâie
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
m-ai părăsit și stai departe de cuvintele geamătului meu?! Te strig ziua și noaptea, și nu am odihnă! La Tine, Doamne, îmi înalț sufletul! Intoarce-Te spre mine și îndură-Te de mine, pentru că sunt singur și trist! Privește întristarea mea și durerile mele și iartă-mi toate păcatele!... Indură -Te de mine, Doamne, pentru că sunt în necaz! Mi se topește ochiul de întristare! Mi se usucă puterea din cauza nelegiuirii mele și mi se topesc oasele. Sunt sfârșit, Doamne, și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
sufletul! Intoarce-Te spre mine și îndură-Te de mine, pentru că sunt singur și trist! Privește întristarea mea și durerile mele și iartă-mi toate păcatele!... Indură -Te de mine, Doamne, pentru că sunt în necaz! Mi se topește ochiul de întristare! Mi se usucă puterea din cauza nelegiuirii mele și mi se topesc oasele. Sunt sfârșit, Doamne, și zdrobit peste măsură; strig de durere în frământarea inimii mele. Dumnezeule, ascultă-mi rugăciunea, pleacă ureachea la cuvintele gurii mele... Frică și cutremur au
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pasăre singuratică pe un acoperiș ” - Domnul este îndurător și plin de milă și bunătate... El nu ne-a făcut după păcatele noastre, nici nu ne-a răsplătit după nelegiuirile noastre. ” Ii șopti gândul. - Sufletul meu se topește în lacrimi de întristare; întărește-mă, după Cuvântul Tău!... trimise Iorgu un gândfierbinte către Dumnezeu... ” Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece!” Iarna pământului și a sufletului... Era în Ajunul Bobotezei... cu un ger de crăpau pietrele... De la Biserică
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
închise și-și strânse ochii tare, până la durere... Peste câteva clipe, o deschise din nou tot undeva la întâmplare și citi... ”Trezeste-te! Pentru ce dormi, Doamne?!... RidicăTe! Nu ne respinge pentru totdeauna! Pentru ce îți ascunzi fața si uiți întristarea si apăsarea noastră?! Te rog, Doamne, scapă-mi sufletul... Intoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, pentru că Domnul ți-a făcut bine!... Sufletul meu se topeste în lacrimi, de întristare; întăreste-mă, după Cuvântul Tău!... Omul este ca o suflare
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
pentru totdeauna! Pentru ce îți ascunzi fața si uiți întristarea si apăsarea noastră?! Te rog, Doamne, scapă-mi sufletul... Intoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, pentru că Domnul ți-a făcut bine!... Sufletul meu se topeste în lacrimi, de întristare; întăreste-mă, după Cuvântul Tău!... Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece...” O închise. Prin minte, gândurile îi umblau ca gâzele. Inima, ca o sălbăticiune, i se zbătea în piept să-l spargă. ”- Viata e o
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
În mod firesc și admirator, va reține, că, o vestită firmă: LA TĂICUȚA ȘI LA MĂICUȚA, Își are magazine În fiecare așezare. E mult, e foarte mult de muncă; sunt și puzderie de necazuri; și motive de enervare; și de Întristare. Totuși, la o atentă analiză, În urma unui sincer și corect bilanț, balanța trage spre partea spre care ei au Îndrăznit, au avut Încredere În propriile forțe și-n puterea lor de a se arunca În necunoscut, În a-l pătrunde
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
lui, spuse alintîndu-se: - Papa, de ce lași tu să mă batjocorească, știi bine că nu le-am făcut nimic? Moș Costache, în loc de orice răspuns, o strânse ușor în brațe. Acum tanti Aglae nu mai venea în casa lui moș Costache, spre întristarea acestuia și bucuria Otiliei. În schimb, atât Costache, cât și Aglae, ca să poată păstra comunicarea între ei, unul, din lașitate, cealaltă, din interes, se foloseau de Felix, care începu să fie, fără voia lui, un agent de legătură. În același
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
știu că răposatul avea stare și nu te avea decât pe dumneata. G. Călinescu Toți lăsară capul în jos, din felurite motive, și Aglae nu mai îndrăzni să afirme că Otilia nu era fata lui Costache. Preotul, luând tăcerea drept întristare, zise: - Tinerețea învinge toate. Nu mă îndoiesc că vei găsi la mătușa dumitale și la toate rudele mângâierea de care are trebuință cel orfan. La aceste vorbe impresionante nu plânse Otilia, care privea mereu în farfuria din care nu lua
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
1940. Ediția a doua a apărut la Humanitas în 1991. Pentru reeditarea de față s-a folosit ca text de bază ediția din 1991, reconfruntată cu ediția princeps. (c) HUMANITAS, 1994 ISBN 973-28-0549-8 "... hrăniți-l cu pâinea și cu apa întristării." Cronici 2,18 Poți spune ușor că universul n-are nici un rost. Nimeni nu se va supăra. - Dar afirmă același lucru despre un individ oarecare; el va protesta și va lua chiar măsuri spre a te sancționa. Așa sîntem cu toții
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
atunci dai drumul gândurilor, coloane turmentate de epilepsia focului interior. Dacă aș ști c-am fost trist o singură dată din cauza oamenilor, de rușine aș depune armele. Ei pot fi uneori iubiți sau urâți și totdeauna compătimiți, dar atenția unei întristări e o concesie degradantă. Clipele de generozitate divină, în care i-am îmbrățișa pe toți, sânt inspirații rare, adevărate "grații". Iubirea de oameni este boală tonică și în același timp ciudată, fiindcă nu-i sprijinită de nici un element din realitate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]