1,754 matches
-
reamintim, în această privință, definiția generică pe care G. Genette o dă epitextului: Criteriul distinctiv al epitextului, față de peritext, este, în principiu, pur spațial. Constituie epitext orice element paratextual care nu este anexat concret textului aceluiași volum, dar care circulă întrucîtva liber, într-un spațiu fizic și social nelimitat din punct de vedere virtual (1987, p. 316). Astfel, epitextul editorial va acoperi trei genuri discursive ale paratextului editorial: publicitatea, catalogul, nota asupra ediției. Analiza corpusului constituit din textele publicitare va scoate
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
a relua o tematică heideggeriană, să știm să depășim subiectul stăpân pe sine, pe lume și pe social. Să punem sub semnul întrebării poziția centrală a omului și a conștiinței 29. Ceea ce este important de remarcat este că "face lume", întrucâtva în genul unei lumi care crește, așa cum putem spune că pâinea crește. Spunând aceasta, Heidegger voia să sublinieze că dincolo de subiect și de conștiință, gândirea ar trebui să fie atentă la trezirea la această lume și la misterul pe care
by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
alunele, roșiile, brocoli și spanacul conțin cea mai mare parte fibre insolubile [5], fructele au un conținut echilibrat de fibre solubile și insolubile (dar portocalele conțin preponderent fibre solubile) [5], se presupune că cele două categorii de fibre au roluri întrucâtva diferite în procesul de digestie, dar nu s-au efectuat încă studii statistice univoce în această privință [5], conform unor studii efectuate la Institutul de Cancer Dana-Faber din Boston, pe un grup de 88757 femei între 1976 și 1992, se
MICROGRAFII ASUPRA PRODUSELOR APICOLE by Andriţoiu Călin Vasile [Corola-publishinghouse/Science/273_a_935]
-
Timișoara, pe de-o parte, Paris, pe de alta. Imaginează, în sensul dublei ipostaze a Iluminismului, adică al perversiunii curentului, o spectaculoasă potrivire a pasului la ritmurile Europei de mâine. Istoria care va urma îi va da câștig de cauză întrucâtva, prin evenimentul ei de vârf de la 1848. Risorgimento-ul din Transilvania, Moldova și Valahia nu poate fi nici el rupt de gândirea iluministă. Aceleași decenii care se scurg între 1791, anul apariției Supplex-ului, și 1848, instaurează mentalitatea potrivit căreia individul
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
o atmosferă prielnică genezei omului modern. Din Banat să trecem în Serbia, pentru a întâlni o colectivitate umană aflată în același proces de redescoperire a propriilor sentimente, a conștiinței de sine văzută ca o deschidere de porți spre noua civilizație. Întrucâtva am reflectat deja asupra acestui aspect într-un studiu aparte, abordând atunci sistemul relațional stabilit de centrul cultural, ecleziastic și politic de la Karlowitz, patronat în deceniile profundelor mutații, de puternica personalitate a lui Ștefan Stratimirović. Să-l analizăm acum prin
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
intermittences de coeur, autre denouement”. Pe alocuri, evenimentele ne îndreptățesc să credem că evoluția e firească. Tonul grav lasă să se întrevadă că totul va decurge serios și spre binele celor mulți. Dar comedia umană din Secolul Luminilor ne contrazice întrucâtva. Din păcate, soluțiile de ieșire din impas n-au fost de fiecare dată cele mai fericite. Cine ar putea presupune că, după două sute de ani, Franța, Europa deopotrivă, l-ar putea sărbători pe Robespierre ori pe epigoinii săi pașoptiști? Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
legionarului. De douăzeci de ani a stat mereu în fața furtunii și nu l a putut dezrădăcina nici o opintire de vânt Prigoana cu pierderea Căpitanului și apoi cu viața ei de lagăr și perspectiva ei de iad, parcă i-a aplecat întrucâtva umerii săi lați și-i da aparență de mai multă gravitate și spirit meditativ, Nu i-a putut însă știrbi cu nimic bunătatea surâsului său cu care a văzut și a trecut multe. M-a impresionat până la emoție seninătatea și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
incoerentă - se desfășoară pe fundalul războiului din 1877, ca și Curcanii (1878), piesa cea mai reușită a lui V. Compusă sub impresia directă a bătăliei, în parte chiar pe front, drama surprinde starea de spirit a momentului, reușind să sugereze întrucâtva febrilitatea încleștării, eroismul firesc al jertfei; a avut un mare succes, și încă unul de durată, meritul ei nefiind însă în primul rând literar. La opera dramatică a lui V., Arutnev ar fi putut să formuleze câteva obiecții esențiale. SCRIERI
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290486_a_291815]
-
fidel, în pliurile sale ascunse, îndeosebi acelor lectori care nu-l (mai) admiră pe autor. O operă citită, așadar, și nu doar citată, căci soarta lui Cioran, situat de Saint John Perse între cei mai străluciți eseiști după Valéry, seamănă întrucîtva cu a lui Borges, despre care autorul Exercițiilor de admirație scria: "Din momentul în care toți îl citează nu mai poți să-l citezi, sau, dacă o faci, ai impresia că vii să îngroși masa admiratorilor, a dușmanilor săi". Cioran
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
pentru umanitate a clasei muncitoare, un detașament mesianic, apoi recunoașterea în partidul comunist chiar dacă acesta înregistrase eșecuri a unui purtător de cuvînt autentic și a adevăratei conștiințe de clasă a muncitorimii. Intelectualul intra în acest fel într-un veritabil și întrucîtva sinucigaș triunghi al Bermudelor: popor/ proletariat/partid (un corp trinitar mistico-teologic, cum îl numea Morin). Unde au ajuns și ce s-a întîmplat apoi, ne-au arătat-o cele ce s-au întîmplat în Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, dar și în
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
de situații, Dilthey ne pune la îndemână două tipuri de abordări: avem posibilitatea de a urmări deopotrivă aspectul intrinsec și cel extrinsec al lucrurilor, adică atât un cadru intra-, cât și unul extrafilozofic. La drept vorbind, termenul de "extrinsec" este întrucâtva impropriu și-l folosim doar pentru a diferenția cele două aspecte amintite. El este impropriu deoarece cadrul larg cultural, extrafilozofic, este îmbibat, la rându-i, de un spirit filozofic. Întrucât cele două aspecte se intercondiționează, ideal ar fi să putem
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
contestă astfel prezența unui demers inductiv autentic în cazul lui Dilthey 103. Considerațiile lui Schnädelbach în legătură cu problema "autodeterminării rațiunii" ni se par totuși mai nuanțate și mai judicioase decât cele ale lui Riedel și dintr-un alt motiv: ele explică întrucâtva maniera în care se realizează "întregirea" amintită anterior. Socotind că psihologia ar putea fi interpretată în cazul lui Dilthey ca "un mediu al criticii rațiunii istorice", Schnädelbach vorbește chiar despre o "variantă psihologizantă a filozofiei transcendentale"104, ceea ce totuși, dacă
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
anterior (vezi I, 2B), renunțarea la ideea unei conștiințe în genere în favoarea ideii de "conștiință istorică" a dus într-adevăr în istorism la "înlocuirea perspectivei generalizatoare" promovate de speculația metafizică tradițională. Totuși, utilizarea sintagmei de "perspectivă individualizatoare" ni se pare întrucâtva riscantă, pentru că poate induce ideea unei pure subiectivități de tip romantic, exces de care Dilthey s-a ferit întotdeauna (vezi infra și nota 214 din acest capitol). Ea este acceptabilă numai în măsura în care se referă la "perspectiva individualizatoare" pe care o
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
creativității ține de vocația demiurgică a romanticilor. Este în aceasta, poate, și un reflex al frustrării conceptuale resimțite de ei (vezi II, 2Ab). O asemenea atitudine ne amintește de Blaga. Deosebirea este aceea că la filozoful român accentele relativiste sunt întrucâtva mai apăsate decât în cazul lui Dilthey (vezi și II, 1Be). Relevând limitele cercetării istorice și, în plan mai general, ale interogației epistemologice, conștiința istorică nu are un efect inhibant asupra noastră, ci dimpotrivă constituie o provocare și ne determină
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
recurge la termeni ca mißlingen sau scheitern (vezi, de pildă, II, nota 73). Așa se explică și refuzul unei tentații supraistoriste în cazul lui Dilthey. Sau, ca să conchidem o dată cu el: Tot ceea ce s-a întâmplat în filozofie a fost determinat întrucâtva de acest punct de plecare, de problema ei fundamentală" (s.n.)172. Pe de altă parte însă, după cum am mai arătat, pentru Dilthey ca și pentru Blaga -, filozofia ca Weltanschauung nu este deloc un eșec. În limitarea și relativitatea ei, determinate
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
Kroner. "Ceea ce rațiunea unei epoci determinate a produs și a împlinit aparține nu numai acestei epoci, ci și rațiunii", spune el în System und Geschichte bei Hegel.209 Am reprodus cuvintele lui Kroner, deoarece ni se pare că ele fac întrucâtva trecerea de la concepția lui Hegel la viziunea lui Dilthey. Dacă prima frază citată respectă întru totul spiritul hegelian, cea de-a doua sugerează deja o deschidere dinspre istorie spre rațiune, și nu invers. Un asemenea imanentism incipient ne apropie de
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
speciale, ci în sensul a ceea ce are de întrebat în general, pentru a corespunde conceptului de <<filozofie>>."7 Făcând distincția între "aria" problemei și "zarea interioară" a acesteia, Blaga apreciază și el că "totdeauna în punerea unei probleme se anticipează întrucâtva asupra soluției ce se va da" (vezi I, 3F). În aceste condiții, categoriile apar sub forma unor "anticipații extrem de abstracte", "aproape imponderabile", care propulsează problematica filozofică (de la datele obiective spre soluție)8. Am apelat la această distincție nu numai pentru că
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
în literatura română: Teodor Vârnav, „Istoria vieții mele”, 1973). În structura personalității sale, boemul, intrat în legendele urbei, și profesionistul de incoruptibile rigori coexistă sub semnul unei cuceritoare libertăți de spirit. Dramaturgia lui F., multă vreme rămasă necunoscută, a surprins întrucâtva la apariția volumului de Teatru (1994). Între îngândurare și surâs, erudiția, trecută prin filtrul gândirii proprii, și o fantezie ce refuză ifosele și crisparea dau consistență unui text lucrat cu un remarcabil simț al limbii, într-o versificație ireproșabilă. Drama
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286939_a_288268]
-
primăvară sau la începutul verii, după a secetă prelungită urmată de o perioadă cu ploi în vară. Frunzele de la baza lăstarilor prezintă pete de culoare galbenă (la vițele cu struguri albi) sau pete galbene-purpurii (la vițele cu struguri roșii) asemănătoare întrucâtva cu petele untdelemnii produse de mană. Dispoziția acestor pete este însă caracteristică; de cele mai multe ori acestea sunt situate pe marginea frunzei și ocupă zone destul de mari ce ating 2-3 cm în diametru. Numărul petelor ce apar pe o frunză este
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
rosturile întocmirii. O lirică plină de sensuri și interogații, la care răspunsul nu se lasă descoperit. Cea dintâi culegere de contribuții istorico-literare, Spațiul continuu (1972), se plasează în sfera metodologiei avansate de noua critică franceză. Deși unele dintre studii, remodelate întrucâtva în vederea publicării, fuseseră concepute după principiile mai vechii metode pozitiviste, atestând elaborări anterioare, cele mai multe intervenții reprezintă încercări de apropiere de opera investigată cu ajutorul unor criterii și procedee aparținând criticii moderne. Autoarea își propune să reactualizeze propunerile clasice, rejudecându-le prin mijlocirea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288067_a_289396]
-
Dumnezeu, cunoașterea existențială în rugăciune. De aceea cuvântul liturgie trebuie înțeles aici în‑ tr‑un sens mai larg decât de obicei, cuprinzând sacramentele și rugăciunea comună în biserică, precum și rugăciunea în particular, în sensul de la Mt 6,695. Acest sens întrucâtva extins al funcției liturgice, își are aici importanța sa căci atunci când ne rugăm nu suntem niciodată singuri. Ne rugăm întot‑ deauna ca membri ai trupului bisericii, iar unul dintre aspectele funcției litur‑ gice a icoanei este tocmai de a face
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
-i trage Țîchii o palmă, s-o năucească") se aud cum răsună în toată opera, ca un contrapunct impetuos. După caz, pot surveni și replicile, nu excluse din schema (sau scena) provocării. Iată una din ele, însoțind ieșirea din scenă,...întrucîtva grăbită, a lui Lefter Popescu: "Și după ce i-au luat văzul, trage-i, pumni, palme, și pe urmă care cu ce apucă, baba cu o cratiță, fata cu o scurtătură de lemn și femeia cu un tîrn (...): -Na belete! na
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
atmosferei, a tonului, a aerului specific. Opunîndu-se, practic, convenției "insignifianței", detaliile revelează, în lucrarea criticului, o demnitate pierdută, sau posibil trecută cu vederea, în lectura-uitare: lectura comună, de...superficie. Detaliile recompun, în descrierea transmisă cititorului, imaginea rarefiată a întregului, pierdută întrucîtva la citirea globală. Cîte "amănunte" între care cititorul atent poate "stabili raporturi", cum ar spune un narator camilpetrescian! Criticul efectuează un ritual de recitire, găsind, cu perspicacitate, "desenul de covor" (uneori, nici scriitorului nu-i este dat să-l privească
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
alții. Și ele sînt realizate de adunarea electivă și transpuse în practică de agenții relativ descentralizate. Politici redistributive Politicile redistributive iau, într-o manieră vizibilă și explicită, resursele de la unele grupuri, pentru a le da altora. Sînt, așadar, politici conflictuale, întrucîtva, care implică o însemnată intervenție a puterii executive și o punere în aplicare mai centralizată. Politici constitutive În fine, politicile constitutive se referă la formularea normelor care supraveghează crearea și funcționarea structurilor de autoritate și a înseși autorităților. Sînt, așadar
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]
-
niciodată să devină cu adevărat totalitar și este mult mai corect analizabil ca autoritarism. Războiul rece nu are nimic de-a face cu includerea absolut indispensabilă și adecvată a nazismului între regimurile totalitare. Această includere semnalează faptul că fenomenul precedă întrucîtva războiul rece și nu este deloc legat de el [Neumann 1942]. Folosirea ideologică a termenului de totalitarism, cel puțin pentru fascismul italian și național-socialismul german, aparține înseși acelor regimuri care intenționau să-și afișeze capacitatea fără precedent de control amănunțit
Curs de ştiinţă politică by Gianfranco Pasquino [Corola-publishinghouse/Science/941_a_2449]