786 matches
-
palmele într-un gest de spune-mi ce să fac. Cu o expresie serioasă, Scout păru să ajungă la o concluzie. Încuviință din cap spre doctor, apoi se întoarse spre mine și își strecură mâna pe după mijlocul meu. Din nou întunecimea din ea. Ești bine? am întrebat-o din priviri. Îmi aruncă un zâmbet strâmb, apoi vârî mâna în buzunarul meu și luă lanterna. — O fii în siguranță aici. Mă întorc cât pot de repede. Pe când se întorcea și o pornea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Din loc În loc existau diferite anunțuri de genul „Vă rugăm, nu atingeți Îngerii“ sau afișe promoționale: „Excursii În Eden la cele mai mici prețuri“ sau „White Bull Îți dă aripi de heruvim“. Unul dintre ei renunță și se Întoarse, iar Întunecimea Îl Înghiți, fără Însă a-l Înapoia exteriorului și făcându-l să ajungă direct În Infern. Ceilalți merseră Însă Înainte și ajunseră la recepție, unde funcționarul le notă numele și-i direcționă către una dintre sălile de judecată aflate la
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mașinăriilor, sau ca și cum aceasta ar fi devenit brusc inutilă. Apoi, Într-un târziu, Alfina a sfărâmat Întreaga nemișcare: a demarat, atingându-i ușor În trecere oglinda retrovizoare, spre a se face pierdută În spatele unui deal. Câteva ore mai târziu, În Întunecimea garajului de poliție, Fauvé a aflat de la colegul lui, un venerabil Porsche Cayenne cu tracțiune integrală, reductor de turație și suspensii autoreglabile, veteran al serviciului public, că numita Alfa Romeo, număr de Înmatriculare..., seria de șasiu... , era de mult dată
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
fereastra deschisă. Am ridicat ochii și m-am uitat spre apartamentul lui Kuznețov. Acesta era În balcon, cu o telecomandă În mână și, la rândul lui, privea În direcția mea. Deși nu avea cum să mă vadă, ascuns fiind de Întunecimea camerei, Demiurgul a schițat un salut cu mâna. A reintrat apoi În apartament, și-a luat raglanul și a ieșit pe ușa apartamentului. Era clar. Nu mai avea nici un rost să-l urmăresc. Eram mai mânios ca un pitic care
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
până seara, cu o mulțime de flăcăi argați și hăitași, adică oameni care goneau fiarele și le aduceau în bătaia arcului sau a suliții. Se afunda în codrii neumblați, pe unde picior de om nu călcase vreodată. Nu-l înspăimântau întunecimile pădurii, stejarii trăsniți și schimonosiți, peșterile, stâncile înalte de pe marginea prăpastiei fără fund. Căta mereu lucruri tot mai ascunse, primejdii tot mai mari, fiare tot mai sălbatice. Într-o bună zi băiatul nu s-a mai întors acasă. Degeaba iscodi
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
te omor! Nu mai ești singur de capul tău... acum ești al meu! el râde încetișor... parcă s-a gândit să-i spulbere incertitudinile. Se pupă scurt, apăsat ca doi oameni care se cunosc de secole și Flora dispare în întunecimea caselor. Intră în casă.. își încălzește apa și se spală de transpirație... pantalonii, slipul, cămașa sunt mototolite, verzi de la iarbă, ude și murdare de pământ, trebuiesc clătite temeinic. Le pune într-un lighean să nu le observe mama lui în
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
în două luntri. Râse amar. O expresie ironică, dacă ținem seama că toată persecuția, hăituirea la care am fust supus toată viața, este prețul pe care trebuie să-l plătesc pentru câteva momente fericite furate din când în când în întunecimea unei toalete publice sau în sala de așteptare a unei gări. Cum poate fi atât de crudă societatea noastră? Cum poate pedepsi un om pentru o înclinație cât se poate de firească, pentru că și-a satisfăcut nevoia lui de ființă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
a reflectoarelor și tribunele Înălțându-se Întunecate de jur Împrejur. Doi bărbați Îmbrăcați ca niște vagabonzi alergau În jurul ringului, urmăriți de un recepționer care se tot apleca și culegea pălăriile și bastoanele aruncate-n arenă și le arunca Înapoi În Întunecime. Se aprinse lumina În patio. — Eu mă duc să mă cațăr pe unul din poneii ăștia cât Îi aduni tu pe copii, Îi spuse Zurito. Din spate se auziră clopoțeii de pe catârii aduși să care taurul mort afară. Membrii cuadrillei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
se găsi fără nici o greutate: „gerul de afară”. Ea rămase descumpănită, nu se aștepta. Nici eu: mă miram de mine, dar asta era porunca, simțeam că e bine, mai ales față de imprevizibilitatea ființei ei. Mai erau și alte lumini și Întunecimi În joc, mă abțineam cu greu ademenirii lor. Mă privi drept În ochi, trecură cîteva secunde, fața ei venea din lungimea unui timp pe care-l credeam uitat, zămislit din hățișuri, spaime și lumini. În clipele acelea aparținui altei vîrste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
deplasează. Iar bătrînii Își pierd cîmpul magnetic. „În om sînt trei lucruri: trupul, sufletul și umbra.” (Legenda de aur) Bătrînii Își rătăcesc umbra, de aceea și stau la coadă, ca să nu se vadă că nu mai umbră. Fără ea, această Întunecime omenească provocată de corpul nostru opac prin care nu trec razele de lumină vîrstnicii dobîndind cu trecerea timpului un trup transparent , nu se mai produce curcubeul, scînteia, așadar electricitatea. Drept rezultat, bătrînii nu mai detectează pe nimeni și nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
din templu, și "poetul" i-a spus că tânărul acela era un mesager al dragostei, că cele șase ghirlande erau nu știu ce lucru simbolic, și altele. Ascultînd-o, mă înfioram de câtă junglă se află încă în sufletul și mintea Maitreyiei. Câte întunecimi, ce floră tropicală de simboluri și semne, ce atmosferă caldă de eventualități și senzualitate. Unde eram eu, în toate acestea? Și eram iubit de o fecioară de 16 ani, pe care nu o sărutase încă nimeni pe gură în afară de mine
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
pentru îngeri, nu mă gândesc la îngerii din biserici sau din cer, din muzee sau din cărțile poștale. Cântăm pentru îngerii din noi. Căci fiecare om are în el un înger, nu îngerul păzitor, ci îngerul care geme închis în întunecimile sufletului fiecăruia din noi, și pe care arareori, numai rareori, izbutim să-l descătușăm, să-l lăsăm liber să-și ia zborul, să se înalțe, și atunci, o dată cu el, se purifică, și se înalță, și sufletul nostru, sufletul fiecăruia din
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
numeam solidaritate, onestitate, recunoștință. Atunci a început depărtarea mea de așa-zisa lume literară, ba chiar față de literatura produsă de unii breslași - dacă era produsul unora atât de cinici. Nu citim cinici, avem o singură viață! Țin minte că, în întunecimea aia, care a durat ceva timp, Danda a fost luminița mea. De altfel, în Lucrări în verde, pe care am scris-o în perioada enormei dezamăgiri și unde, în ciuda aparențelor, e multă disperare (avea s-o vadă cineva care mă
Poveşti cu scriitoare şi copii by Simona Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1778]
-
crispase, ridurile de pe frunte se adânciseră, încât era de nerecunoscut. Îi pierise până și glasul. Se vedea că nu depășise încă starea de surescitare ce o însoțise tot drumul spre casă ca o piază rea, cu umbra ei plină de întunecimi. Dar nu dură prea mult, firea ei vulcanică, explozivă, începu să-și reverse lava mâniei în toată plinătatea, ieșind la suprafață. - Mamă, muierea asta mi-a întunecat multe zile ale vieții! Nu pot, nu mai pot s-o sufăr... nu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
a avea un copil îl făcu să nu dea prea multă importanță acestui lucru. Le zise și celorlalți țigani din preajma sa: - Mo, băiatul meu va fi singurul țigan din șatră blonduț, acesta e un semn mânca-i-ar tata toate întunecimile vieții... Apoi, reîncepu veselul tropăit, ca și cum s ar fi aflat în fața cortului, dar, amintindu-și că are o sticlă cu rachiu în mână, se opri și trase câteva înghițituri, ca un om însetat în deșert. Purtă sticla din mână în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
intemperiile toamnei. Și, ca un prim semn, iarna încărcă pomii cu bulgări de nea, mirificele fructe vestitoare ale anotimpului alb. Terminând concediul postnatal, Ina se întoarse la serviciu. Totul i se părea neschimbat, în afară de fizionomia Olgăi, pe care se prefirau întunecimi, asemenea celor ce împresurau cerul lui noiembrie. Doctorul Pencu, șeful secției, era preocupat în permanență să găsească cele mai potrivite mijloace de a-i strânge pe toți componenții echipei sale sub același sceptru. Secretul lui, dacă se poate numi așa
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
rurale, nu e un lucru neobișnuit să vezi "tinere fete plimbându-se sub clar de lună cu iubiții lor sau însoțindu-i la pescuit sau petrecându-și ore întregi alături de ei pe veranda casei, făcând planuri de viitor"23. Când întunecimea prielnică a nopții le ferește de privirile părinților, ele primesc "sărutări și îmbrățișări pe care le întorc însutit"24. Aceste obiceiuri îl umpleau de uimire pe călătorul francez al perioadei respective. Chiar și noi putem fi surprinși astăzi, având în
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
început și el să râdă. Râdeau de mine: de ce, habar n-aveam". Și în acest caz, tânăra Simone de Beauvoir, care nu știa decât ce aflase din lecturi, este incapabilă să interpreteze întâmplarea: confundă gestul ilicit al pipăirii favorizate de întunecimea sălii cu intenția de furt al poșetei. Era abia a doua oară când tinerei i se permitea să meargă la cinema. Odată cu filmul, este și ea proiectată brusc în lumea modernă... După un timp, pe perioada vacanței de vară petrecute
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
să le implor să arunce niște apă peste focul ce mă ardea"... Acest supliciu trebuie să fi fost plăcut. Căci chiar a doua zi, tânărul o duce pe Louise la cinema să vadă un film cu Charlie Chaplin. Profitând de întunecimea sălii, încearcă s-o prindă de mână, cu un gest devenit de-acum obișnuit și care are avantajul de a rămâne discret, nevăzut și neștiut de nimeni. Semiobscuritatea încăperilor întunecate ferește de privirea celorlalți, ca și de propriile scrupule. Cu toate că
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
tineri atrași unul de celălalt pot părăsi centrul pistei de dans, retrăgându-se către margine, într-un ungher întunecat. Asta fac, în seara aceea, Bab și flirtul ei. Chipeșul François o trage după el în bucătărie, "care era cufundată în întunecimea cea mai nepătrunsă", iar aici se arată mult mai "iubitor". Cum Bab poartă o rochie de păstoriță stil Ludovic XV, cu decolteu larg, François îi sărută mereu gâtul, porțiunea unde începe pieptul. Ba chiar încearcă să-și bage mâna în
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nevinovate. El împinge la extrem în egală măsură ideea de perversitate a flirtului adolescentin. Subliniază toate contradicțiile acestuia, derivele sale moderne, și mai cu seamă "atrocitatea absolută, [...] iremediabilă". Înfățișarea pe care o dă romancierul acestui joc amoros este de o întunecime radicală. Se situează la antipodul florii albastre sau al nuanței roz pastel care tinde se să impună în Franța începând cu anii '30. Descrierea făcută de Styron ține de caricatură, de satira mușcătoare. Cu toate acestea, și el, ca toți
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
justificare a existenței acestei naționalități. Ei au creat din nimic o națiune moldovenească, cu propria sa limbă, specific cultural și istorie. Ideologii sovietici au dezvoltat, cu precădere, două versiuni ale mitului. Conform celei dintâi, etnogeneza moldovenească a avut loc în întunecimea Evului Mediu, după cea de a doua, în secolul al XIX-lea, după anexarea teritoriilor de la est de Prut de către Rusia țaristă. Potrivit teoriilor sovietice, fiecare popor trece printr-un număr de stadii: tribul, poporul, națiunea burgheză și națiunea socialistă
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
de levitație morală, bine îmbibată cu lecturi, fac din halucinație o realitate la puterea a doua. Dominantă este senzația de lichefiere („ceasurile moi” ale lui Dalí pot să ilustreze perfect un volum de B.): „Lumea era din nou afundată în întunecimea dureroasă și fragedă, ca sub o suprafață de apă”. Se regăsește în Oniria subacvaticul din Noctambulii, ca metaforă a insalubrității universale ori a unei Românii percepute ca „lume pe dos”: „un ulei mi se înalță din oase pe creier. Nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285856_a_287185]
-
Frunze de laur (1904), aparțin unui poet ocazional, didactic, care crede în menirea lui de a face și astfel accesibile idei etice, aspirații naționale. De aceea, fabula, alegoria, poezia care resuscită istoria românească sunt tot atâtea chemări energice întru înlăturarea întunecimii și a despotismului. În fond, el prelungește un gen inaugurat de D. Bolintineanu, V. Alecsandri, A. Mureșanu și, chiar dacă fantezia îi era destul de sărăcăcioasă, versurile, nu o dată fluide, ușor de memorat, i-au fost prețuite în Transilvania, ca și cele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285797_a_287126]
-
de moarte e tot un soi de moarte. Impresia de autenticitate a vieții nu ne-o dă decât curajul cu care ne asumăm, la un moment dat, trăirea unui crez, Împlinirea unui scop.) „Dacă n-am reușit să ne Înstelăm Întunecimile, cum o să așteptăm aurora ființei noastre?” (E. Cioran) Cine mai mult se teme, acela uită ușa deschisă. (Paradoxal, dar grija persistentă de a nu uita să facem un anumit lucru ne obosește până la urmă În așa măsură, Încât devenim, fără
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]