1,988 matches
-
adâncit în cugetări și visător) ȘT[EFĂNIȚĂ] (pentru sine) Văzut-am rătăcind căprioarele prin codrii Livanului... sprintene și cu ochii lucitori... văzut-am fetele cu snopuri de grâu aurit chicotind prin lanurile pe jumătate secerate... am râs, dar prin verdeața întunecoasă a codrilor de fag am zărit cerbul alb al Doamnei... ochii lui era obosiți și genunchii căzură ca frânți în iarba răcoare... văzutu-l-am și m-am întors în cetatea de marmură din vârful Sionului, rupt-am de pe mine hainele de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
la pașă..." Cine te-a trimis aice, Pașo? " Turcu-atuncea rîde: "Domnu[l] vostru, măi voinice! " Domnul? " - zise Gruie - [Domnul? ] Cine-i ăla? Care Domn? Domnii legiuiți ai țării dorm de vecin[ic]ul lor somn. Pe mormintele închise, în locaș întunecos, Noi, boierii-am ales Vodă în Moldova pe Hristos. Pârcălabi suntem cu toții și ostași ai lui Isus, Iar acela care vornic peste noi cu toți l-am pus N-are drept să dea din țară loc măcar de două palme
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
clopotul cu glas dogit 12 ore - miazănoaptea - Mureșanu se scoală) MUREȘANU Se zbate miazănoaptea în inima de-aramă Din turnul în ruină. Și prin a lumei vamă Nici suflete nu intră, nici suflete nu ies; Ci prin al nopții aer întunecos și des Abia pătrunde galben lumina-n raze rare Precum se fur speranțe în inime amare. Când somnul, frate-al morții, pe lume falnic zace, Cu genele-i închise, cu visele-i de pace, Când palida gândire prin țara morții
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
lui petrece sublim și neajuns, Încât neci ochi de înger pin nori-i n-a pătruns, Ci tânăra speranță în haină de mister Arată-n lume-oglinda-i cea plină de visări! În lumea adormită lumina când răsare Din caosul ce fierbe întunecos și mare Cu raza-ntîi atinge a geniilor munți Ce-n nourii de gânduri se pierd bătrâni, cărunți, Și-apoi abia la lume s-arată zîmbitoare: O maiestate mândră în car de foc... un soare! O, munții cu-a lor frunte
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nu văd], în cântec bătrânesc, Icoanele ce-n sufletu-i ca-n paraclis trăiesc; Trăiam în doina tristă[-a] voinicului din munte, În visul țărei drage, în stîncele-i cărunte, În rîurile-i cari spumînde din munți gem, Într-a colibei triste întunecos blăstăm. Pe când fanariotul, pe tronu-mi de mărire, Rânjea cu râsul morții - și-n oarba lui cumplire, Ateu din nedreptate și de aur orbit, Domnea ca ciuma stearpă în tristul Răsărit Și-ntocmai ca păcatul cel strigător la cer El aducea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dezolat, El cheamă cu cîntarea-i o umbră ce-a visat Și-acum el stă în lună pe[-o] piatră risipită, Pare c-așteaptă-n aer pe umbra[-i] zugrăvită Și glasul lui în noapte răsună dureros Și ochiul lui la nouri țintește-ntunecos... Pe buze-i trece-un zâmbet ascet, slăbit, amar... Ah! trebuie să aibă un dor făr' de hotar! De ar sosi odată bătrânul meu steleri S-esplice înțelesul acestei arătări. A mării unde-albastre alunecă-nspumate... Pare că văd o luntre... Da
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Mai încet... aud copiii 2260 Teodor, ne văd copiii [MĂTUȘA] Tare-i nostim Mi-am pus eu ochii pe el. [MĂTUȘA] De acea lumina-atuncea Cați în jos și tot mai coși Și te simți mereu privită De-a lui ochi întunecoși. * [ANA] Și ce oare de la el [ Aș avea] de așteptat? Nu-i destul de rău *, spun eu, Că au fost și advocat? * {EminescuOpVIII 350} [TEODOR? ] Eu credeam că vin în veci Și [că] strâng cu a mea mână A ei mâni
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
furat pe anul 1870 într-un mod oribil și cu precauțiunea viclenește zâmbitoare cumcă n-are să fie recunoscută. Odată... în timpi mari... în anul 1870 trăia în România un scriitor care se ocupa, din principiu și meserie, cu chir Gocovei, întunecoasă bufniță ce cutreiera tribunalele României, care, -n loc de "cocoveau! " îngîna, încet și printre dinți, vorba: "Considerînd!... Acest autor de caraghiozlîcuri, moldovenește: de mascarale, s-apucă-ntr-o bună dimineață, sau într-o bună seară, sau într-una din zile (căci două nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
hori, Lăsați-l să meargă Voinic să s-arate! MARIA Rămîi! Cum vei cânta vrodat Unde se șterge semnul urmei, Neauzind talanga turmei Ș-al cânilor voios lătrat? CORUL (tot între acestea) Lăsați-l să meargă. IONEL Gîndi-voi, ah! la-ntunecoșii, La dulcii ochi ca două stele, Și prin amarul nopții mele Ei vor pătrunde - - luminoșii! MARIA Veni-vor zâne din pădure Ș-ale izvoarălor crăiese, Ademenindu-te adese Inima ta or să mi-o fure. IONEL Mai bine-nghețe-mi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
DOILEA SPIRIT Desigur a-nghețat! COR Amoru, -nghețat, va muri! {EminescuOpVIII 385} ÎNTÎIUL SPIRIT Pe părul său parcă-i omăt. AL DOILEA Moșneag să fie ori băiet? CORUL Va muri. AL DOILEA Dar ochii lui sânt luminoși, Ca mura sunt de-ntunecoși. ÎNTÎIUL Păstor se pare - dar ce fel De stă în codru singurel? AL DOILEA Au zâna codrilor zări? COR Amoru, -nghețat, va muri! Va muri! IONEL Părea c-aud prin fire Un glas de tânguire, Dar poate gheața au trosnit
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Rămâi, gândește cum să cânți Unde se șterge semnul urmei, Neauzind talanca turmei Ș-al cânilor voios latrat. Cum vei cânta [tu] îndrumat * Unde se șterge semnul urmei Neauzind talanga turmei Ș-al cânilor voios lătrat? IONEL Gîndi-voi, ah, la-ntunecoșii Ochi, ca flori topite-n stele. Gîndi-voi, ah! la-ntunecoșii, Iubiții ochi, stele-nflorite, Și prin amorul nopții mele Pătrunde-or dânșii, luminoșii. MARIA Veni-vor duhuri de pădure Și a izvoarelor crăiese; Vor fi a zilelor mirese Și inima
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Neauzind talanca turmei Ș-al cânilor voios latrat. Cum vei cânta [tu] îndrumat * Unde se șterge semnul urmei Neauzind talanga turmei Ș-al cânilor voios lătrat? IONEL Gîndi-voi, ah, la-ntunecoșii Ochi, ca flori topite-n stele. Gîndi-voi, ah! la-ntunecoșii, Iubiții ochi, stele-nflorite, Și prin amorul nopții mele Pătrunde-or dânșii, luminoșii. MARIA Veni-vor duhuri de pădure Și a izvoarelor crăiese; Vor fi a zilelor mirese Și inima-ți o să mi-o fure. Veni-vor duhuri de pădure
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
DOILEA E înghețat se vede. COR Amoru, -nghețat, va muri. 1-LE Și părul e nins și - [AL] 2-LE Un tânăr e sau e moșneag? COR Va muri. [AL] 2-LE Dar ochii, încă luminoși Ca mura sunt de-ntunecoși. {EminescuOpVIII 399} 1-LE Se vede a fi cioban - dar cum El singurel e-n codri-acum? COR Va muri. [AL] 2-LE Au zâna codrilor privi? COR Amoru, -nghețat, va muri Va muri. IONEL Pare-mi c-aud prin fire
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
podoabă de flori Cînta-va vesele hori. Lăsați-l să meargă Voinic să s-arate. MARIA Cum vei putea să cânți vodat Unde se șterge semnul urmei {EminescuOpVIII 410} Neauzind talanga turmei Ș-al câinilor voios lătrat? IONEL Gîndi-voi, ah, la-ntunecoșii, Iubiții ochi, ca două stele, Și prin amarul nopții mele Ei vor pătrunde - luminoșii. MARIA Veni-vor zâne de pădure Ș-ale izvoarelor crăiese; Ademenindu-te adese Inima ta or să mi-o fure. IONEL Mai bine-nghețe-mi ochii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
oare? [AL] 2-LE Încremenit se pare COR Amoru, -nghețat, va muri. ÎNTÎIUL Pe părul său parcă-i omăt. [AL] DOILEA Moșneag să fie ori băiet? COR Va muri. [AL] 2-LE Dar ochii, încă luminoși, Ca mura sunt de-ntunecoși. {EminescuOpVIII 414} 1 -LE Păstor se pare, dar ce fel, De stă în codru singurel? COR Va muri. [AL] 2-LE Au zâna codrilor zări? COR Amoru, -nghețat, va muri, Va muri. [IONEL] Părea c-aud prin fire Un glas
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
inima de bucurie când intrai în casă la mama, în casă întuneric și tăcere, o-ntrebai ce șade prin întuneric, ce nu-mi răspunde, îi pun cununa în mână, voi s-aprind luminarea, luna aruncă o rază palidă în cămăruța întunecoasă: O, Doamne! mamă, ce ești așa de palidă, mâna ta înlemnită... rece, așteaptă... îndată fac foc, aprind lumină... (pauză) Am făcut foc, am aprins lumină, dar cununa mea o ținea - o mână moartă. (stă pe gânduri, apasă cununa pe buzele
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
nobil, nu-i sublim de a muri Ca să scape de-o robie ce n-o poate suferi? BOMILKAR Însă mâni, închipuiește-ți, încetează să existe. LAIS Cum înfruntă cu-nălțime goana sorții sale triste! Cu dispreț el umple însuși discul cel întunecos De la cumpăna vieții care-l duce drept în jos, În infern... Sclavul acesta mândru și nenduplecat Îmi apare ca un rege de popor împresurat, Prins și detronat ridică capul sus, fără coroană, Și c-o singură privire o mulțime ia
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
brută, care o are aici, un corp mai fin, eteric, care să se potrivească cu starea sa nouă? Eu cred în aceasta și aflu o mângâiere. Ce ar fi oare omul dacă n-ar căta să intre măcar prentr-un presimțământ întunecos și straniu în viața sa viitoare spre a căpăta o idee despre ceea ce conține? Ce am fi noi toți dacă n-am crede în aceasta mai mult sau mai puțin clar și adevărat, dacă nu e om care să nu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
claritate pe care nu o pot descrie, unirea între Dumnezeu și om, între lumea pământească și cea spirituală. El fu acela care-mi dovedi esistența unei relațiuni între noi și lumea spiritelor, care se manifestă prin visuri, presimțăminte, prin simțiri întunecoase, care dovedesc influința unei puteri superioare. El fu acela care primi adevărul esistinței fantasmelor curățită de orice superstițiune, adecă: el nega o manifestare materiala, însă o primi încît se atinge de influința unor ființe superioare asupra simțurilor noastre. Ai fi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
că se-mplinise presimțământul meu!... neci un răspuns. Iulia, eschiamai înfricat, Iulia, nu mă auzi tu?... Aceeași tăcere. Ea sta tăcută înaintea oglindei și frumoasele ei trăsături se reflectau în sticlă:... lanțul câștigat era împregiurul gâtului ei, și ochii săi întunecoși albaștri mă priveau cu blîndeță." Iulia, Iulia", strigai, apucând mâna ei. Era rece. Membrele ei moi. Dumnezeul meu!... Dumnezeul meu!... era moartă.. Nu știu ce se întîmplă mai departe, însă patrusprezece zile în urmă am fost la domnia-ta, părinte, și-i
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bine. Chemasem un medic. El întrebuință mai multe mijloace, fără ca să fi ajutat vreunul. Contele era și rămase nebun și nu dormea nici un moment. în fine căzu la pat, atunci mă chemară iarăși. Cât de mult se schimbase: ochii săi întunecoși erau înfundați tare și ardeau ca o flacără pe jumătate stinsă; fața-i era zbârcită și fruntea încrețită. El zăcea tăcut și nu răspundea la vorbele mele. Servitoriul [î]mi înmînuă pe ascuns epistola nenorocoasă. Era de la don Caldero și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
auzi un pescar ce cânta, întocmindu-și mrejile, un cântic dintr-o operă la modă atunci în toată Italia, și acea operă nu era a lui! Publicul! Ingratul public uita ariile lui Serra Padrona ca să cânte pe ale micului și întunecosului său rival! Însă rivalul acesta era prietenul lui Pergoleze, și nobila-i inimă nu se răni nicidecum de triumful tovarășului său de învățătură. Cu toate acestea, zicea Pergoleze, pusesem eu în Olimpiada mea toată instrucția și dumnezeiescul foc ce îmi
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
se văzură siliți să fugă, de vreme ce nu voiau a se espune la o bătălie la larg. Năvala concentrică și simultană a oștirii împărătești îndeplini biruirea bulgarilor, puși pe fugă, cari parte căzură de sabia biruitorilor, parte se prăpădiră în noaptea întunecoasă prin prăpăstiile munților, parte rătăciră și se pierdură de nu li se mai dete de urmă. Dragota, trădătorul de odinioară și conducătorul de acuma al rebelilor, căzu în înghesuiala furtunoasă sub copitele cailor și, călcat îngrozitor, își dete cea din
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
crezu de fel aserțiunile ademenitoare și făgăduințele soliei și-i dete drumul în toată liniștea fără un rezultat care să satisfacă. Astfel uneltirile Eulogiei și planurile Mariei contra împăratului se pierdură fără urmă, ca un nour sterp într-o noapte întunecoasă. Vicleșugul Mariei contra lui Sfentisiav. Pe când fiul Mihail era copil încă, regina Maria îl încoronă rege, îl îngrijea și-l creștea ca pe un rege și la orice ceremonii publice îi dădea locul cel mai apropiat de părinții săi. Cu
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cu isteciunea superioară și cu dibăcia politică a statului bizantin, au făcut ca din sufletul omenesc, de-o compunere dualistă, să răsară și să iasă la suprafață între români și bulgari, ce trăiau într-o stare mai primitivă, tocmai partea întunecoasă, laturea umbrei cu elementele ei distrugătoare și lacome, pentru că făclia patimelor e pururea mai aprinzăcioasă decât aceea a rațiunii treze și a științei și pentru că scoaterea la iveală a elementului egoistic dintr-un popor nu-i numai mai ademenitoare, ci
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]