5,591 matches
-
ascensiunea pe muntele Ceahlău, munte venerat de toți acei care, atrași de piscurile lui albe de calcar, s-au avântat prin ținuturile lui păduroase. La poale, se aude clinchetul tălăngilor prinse la gâtul oilor care pasc iarba fragedă. Treptat, ne învăluie puternicele miresme ale oceanului verde al coniferelor și intri fascinat în enorma catedrală a pădurii. Privirea rătăcește și se umple de culorile vii ale unei vegetații proaspete, de o neîntrecută frumusețe. Plămânii respiră aerul tare și curat al pădurii și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și calm. Simți că te afli într-o lume de miresme tari și de legende, te simți liber ca pasărea, ori ca frunza mângâiată de vânt. Dar nu există tablou mai încântător ca apusul soarelui, văzut de la cabana Dochia. Copacii învăluiți în vâlvătaia de aur a soarelui par turnuri uriașe de catedrală, norii par să se adune ca într-o gardă de onoare a cerului. Încet, încet, se lasă o noapte neagră și rece și ici-colo se zărește lumina albă a
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
furnici umblătoare, care nu sunt decât oamenii, care aici, sus, nu mai par atât de falnici pe lângă mărețul Ceahlău. Te simți cel mai înalt om din lume, cel mai fericit, cel mai norocos. Chiar dacă pânzele imense și schimbătoare ale nopții învăluie întreaga natură, vrei să rămâi aici sus, în vârfurile semețe ale Ceahlăului, să contempli minunatele înfăptuiri ale naturii. Chiar dacă noaptea e neagră și rece, chiar dacă ești departe de lumea ta de jos de care Ceahlăul se desprinde ca un enorm
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
moldovenești din preajma Bistriței sunt de o mică înălțime, căptușiți de păduri și brazi unde se întinde cămașa vegetației alpine. Pustietatea Ceahlăului și singurătatea lui nu are pereche decât dincolo în înfățișarea aspră a Călimanilor. Aburii Bistriței fac popas în pisc, învăluind Toaca și Panaghia; tot așa sufletul întregului popor din văi învăluie în taină tot ce-i legat de această cetate de stâncă, Ceahlăul se vede albastru, înălțat în cer, distant și solemn și venerat. Asupra muntelui celui mare se adună
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
și brazi unde se întinde cămașa vegetației alpine. Pustietatea Ceahlăului și singurătatea lui nu are pereche decât dincolo în înfățișarea aspră a Călimanilor. Aburii Bistriței fac popas în pisc, învăluind Toaca și Panaghia; tot așa sufletul întregului popor din văi învăluie în taină tot ce-i legat de această cetate de stâncă, Ceahlăul se vede albastru, înălțat în cer, distant și solemn și venerat. Asupra muntelui celui mare se adună odată cu seara nouri de taină, ca dovadă că nimic din cele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
bine o să fie! O să fie apa cea mai caldă! Ne-am oprit puțin în Australia, apoi am pornit spre Cercul de Foc al Pacificului. Am trecut pe lângă Noua Zeelandă. Mai avem puțin. Apa clocotea. Ne sufocăm de cald. Deodată am fost învăluiți de fum și un zgomot asurzitor se auzea. Eram lângă Krakatau. Peste puțin timp va erupe. Au murit doi oameni din cauza căldurii. Toți eram îngrijorați. Nu știam dacă vom mai scăpa. Ah, iar începe să erupă. O navă a luat
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
A În împărăția nemărginită a cerului Îmi place să privesc de la fereastra casei bunicilor mei, casa lor mică și primitoare de la țară, cerul în serile liniștite de vară, în licăriri de amurg violet. Cerul acesta cuprins de fiorul amurgului te învăluie încet, revărsând unde de răcorire și dulci adieri înmiresmate. Cu fruntea lipită de geam, privesc în zare și, uitând de locul unde mă aflu, uitând cine sunt, mă las purtată de aripa visului. Tare aș vrea să știu ce se
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
acestui minunat colț de țară este dat de însăși așezarea orașului Huși: ... cu contururi iluzorii / Străjuit de patru dealuri / Încărcate de podgorii ..., locul fiind dintotdeauna frumos și prielnic vieții. Poalele tărăgănate ale dealurilor alcătuiesc un impresionant amfiteatru, cu fagurii viilor învăluindu-te la ceas de toamnă cu adieri de arome, cu sclipiri ale strugurilor în bobițele cărora soarele și pământul și-au cuibărit dogorâtoarea dragoste a tuturor anotimpurilor. Nicăieri natura nu apare mai măreață ca în amfiteatrele înlănțuite, cățărate pe cele
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
tare-aș vrea să te mai văd. Sunt convinsă că acest sentiment amarnic de dor adânc și răscolitor este reciproc. Știu bine, mamă dragă, ce mult mă iubești, cât de mult te gândești la mine! Mamă dragă, nu te lăsa învăluită de emoții și de dor etern, nu fi tristă mereu și nu lăsa fetele să sengrijoreze din cauza mea. Ai grijă de ele, ai grijă de tine, să fii sănătoasă. Eu sper că voi veni cât mai curând acasă. Cred că
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
turnul din Pisa, să trec pe lângă el și să mă bucur de teama că s-ar putea nărui peste mine! Lăsați-mi Arcul de Triumf, să trec pe sub el, să mă simt un erou. Lăsați-mi cascada Niagara să-mi învălui visele în spuma albă să-mi răcoresc gândurile cu scop de diamant! Lăsați-mi Alpii cu mantia albă, ca de pe piscurile lor să caut în zare jungla și Sahara! Lăsați-mi teiul lui Eminescu, să-mi cioplesc din tulpina lui
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
fugă din tranșee? El, Sebastian Gavril Gheretă, agent de legătură În aplicațiile militare de la Lipova și Cincu? Durerea din spate era acum Însă mai puternică decât de obicei. Poate va căuta În cele din urmă un loc mai călduț. Ceața Învăluia protectoare mica sa lașitate. Învingându-și durerea, hotărî să facă ultimii metri În pas de paradă. Ducea o veste mare! Dacă Estul s-a dus, după cum reiese din socotelile lui Precup, ni s-ar putea da un alt punct cardinal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
clipă, Încercând parcă să-și amintească cât mai fidel declarația din balcon. Le-am spus așa: Sper ca fiecare dintre voi să aibă În mână un buchet de flori. Eu voi sta Întinsă pe podeaua uscătoriei ca pe un catafalc, Învăluită În răsuflarea voastră puturoasă de șliboviță și bere de doi lei și ... Am fost Întreruptă de vocea caraghioasă a unui ventriloc care m-a Întrebat, plin de bunăvoință, aș zice: Donșoară, cum o serviți? Cu prezervativ sau natur? Lumea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Ochii lui goi se holbau de pe-o față plină de licheni pe când stătea în picioare, înalt și agresiv, ținând - mânuind - spatula, așa cum un erou ar ține o spadă. Puțin mai departe, într-o firidă adâncă, un Humphrey Bogart ursuz, învăluit în pânze de păianjen, stătea aplecat peste un pian cioplit din topor, cu paharul de piatră cenușie ridicat în mâna de piatră cenușie pe fracul de piatră cenușie. La capătul străzii, am trecut cu pași mărunți pe sub o arcadă năruită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
din cauza aversei de noaptea trecută, dar tot o luasem pe mine. M-am ghemuit, mi-am tras bine gluga pe cap și mi-am băgat mâinile în mâneci. Nimic nu e vreodată nemișcat, spunea răsuflarea umedă a vântului care mă învăluia, nu ai cum să te ascunzi de asta. Cred că în lume încă mai există un bloc mic din tăcerea primordială. De la 3 la 5 noaptea - o ultimă sălbăticie naturală, tot mai mica Antarctică a timpului. În inima acestui timp-spațiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Italiană, ca și Dochia, ca și Golia, strada mea mărturisește despre un timp revolut al uriașei grădini care era cartierul Tătărași. Cînd coborîm din mașină, mirosul de vară al Tătărașilor, mirosul sănătos de iarbă coaptă la soarele de iulie, ne învăluie. Cer senin, steluțe curățele, linse ca puii de pisică. Deschid poarta și cîinele meu năucul latră la mine. Reporterița e ușor intimidată de farmecul casei roșii, la cărămidă, lăsată așa de cînd s-au oprit ai mei din construit, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
mulțumesc, pentru gândul tău sincer, mi-a răspuns Hipogriful închizând poarta în urma mea. Aceeași zi din seria celor triste. Din nou în grădina Licornului Mă îndrept către grădina Licornului. În aceeași poziție, Licornul sprijinit în corn cu ochii de azur învăluiți într-un lac de lacrimi. Licornul plânge pentru că se simte abandonat, pentru că nu-și mai poate odihni cornul în poala ei. Aproape de fiecare dată mă întreba Licornul: Nu știi nimic de ea? De ce nu mai vine? Pe mine mă întrebi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai ridicat capul, nici nu s-a mai sinchisit să-mi răspundă la întrebare. M-am ridicat fără să mai adaug nimic și am pornit-o încet către ieșire. Soarele coborâse complet sub pământ. Totuși o lumină difuză și albă învăluia satul de jos în sus și se oprea brusc într-o linie roșiatică, la liziera unui cer întunecat acoperit de o platformă neagră și compactă de nori. Parcarea era aproape goală... Refac drumul către locul unde ea își lăsa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
ca un ecou, amplificat de ape, suprapus peste strigătul meu mut, îl resimțeam în coșul pieptului ca pe o sfâșiere insuportabilă. Și-atunci, pentru a-mi controla spaima, strigătul meu descătușat s-a dezlănțuit, a penetrat perdeaua de ceață ce învăluia plaja, a umplut cerul și marea. Și, deopotrivă, privirile uimite ale costumelor de epocă de pe plaja suspendată deasupra mării și ochiul albastru al armatei de rechini s-au întors pentru o clipă către mine. Prietena mea s-a întors în loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
zorii vraja să se desfacă; doresc cât mai multă lumină să intre în cameră, pentru ca ea să se destrame . Știu cu certitudine că nu visez, de altfel nici nu vreau să fi visat, încep să înțeleg... O dragoste imensă mă învăluie. Apoi spaima se ridică lent, pe măsură ce simt tot mai puternic prezența bunicii în cameră; carapacea ei protectoare peste poziția mea fetală, peste trupul meu acum diform, expandat, peste copilul așezat în mine, și el în poziție fetală. După atâția și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
parcă să întoarcă pagina. Femeia, ce stătea la mijloc, a fost cândva atrăgătoare; avea trăsături distinctive și fine, ochii tragici și oblici, scufundați în orbite, gura mai păstra încă urme de senzualitate. Cei doi bărbați care o încadrau o mai învăluiau încă, mai mult sau mai puțin conștient, în puternici curenți energetici. Și ea, după atâta vreme, se mai simțea încă încinsă din toate părțile de atenția lor; se mai lăsa prinsă în acest amalgam de forțe care, compuse, i-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
te streseze sau să te mâne din urmă, pentru că aici nu consumi din timpul tău, ci dintr-unul paralel pe care îl ai deodată la dispoziție și va trebui să te obișnuiești cu noile lui ritmuri. O lumină albă mă învăluie fără să-mi obosească ochii. Nu simt nevoia ochelarilor de soare. Mă simt ca și cum aș privi din afară printr-o lentilă magică o lume bizară. Sunt în ea și în afara ei în același timp. Totuși, îmi dau seama că ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
pe care ți-o aduce un duș rece, ci, dimpotrivă, o senzație adâncă de penetrare și desfătare îți străbate tot trupul alături de o puternică experiență luminoasă. Mai ales la orele matinale, de multe ori, tubul sau conul de lumină ce învăluie cascada este dens ca o ceață sau mai degrabă o spumă, asemănător ectoplasmei (acea materie eliberată de medium în care se materializează spiritele). Coada de așteptare pentru locul sfânt se face în spatele unei portițe de lemn cu cârlig de rafie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
rochița-rândunicii și prin petalele de gura-leului care se înmulțiseră cu o lăcomie de nedescris, vidul părând a fi mediul lor preferat. Plăpumăreasa nu se mai vedea dintre culorile care explodaseră spiralate. Lanțul polipeptidic, presărat cu punctele negre al aminoacizilor, o învăluiau, producând un murmur pe care aparatura electronică teleportată din Universul paralel care nu cunoscuse comunismul, ci cognitivismul, o expunea pe scala optică, multicolor, ca apoi, prin injectarea tegumentului sonor al fiecărui atom cu soluția ingenioasă a românului: dă-mi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
-i văd furioși și pe cei trei țârcovnici ai Paradisului, Bau, Ghiborț și Cargobot. Eu speram, dar mă mințeam pe mine însumi, ca să o apăr pe Mioara, cu toate că nu merita atâta protecție. Am iertat-o, deși nu uitasem că mă învăluise ca pe un vierme de mătase într-un cocon din care nu puteam nici să văd, nici să mai aud. Gogoașa mă făcuse prizonierul propriilor mele controverse. Un hățiș țesut încet și sistematic destinat mătăsii celei mai fine, dar fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ce avea să vină, întru supraviețuirea lumii care aștepta flămândă, încât și păsările migratoare duceau în cioc câte un bob la export. Și așa ne cuprinsese disperarea când trebuia să muncim, uitând de zmeie și parașutele din batistă, așa ne învăluise fericirea când am aflat că scăpaserăm de examenele clasei a V-a, cele mai grele, cele mai căpcăunice, mai nesăbuite și mai multe din câte ar fi trebuit să existe într-o viață de om. Și pe când Luna, având chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]