1,232 matches
-
rugină. Michel Înainta printre barăci vopsite În culori terne și totodată țipătoare; ploaia și un vânt glacial Îi biciuiau fața. Ajungând la ieșirea din parc, era atacat de niște tineri În haine de piele, Înarmați cu brice. Îl loveau cu Înverșunare timp de câteva minute, apoi Îl lăsau să plece. Ochii Îi sângerau, știa că va rămâne orb pentru totdeauna, iar mâna dreaptă Îi era pe jumătate secționată; dar mai știa că, În ciuda sângelui și a suferinței, Annabelle va rămâne alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
negri În halate albe tocmai Începuseră să desfacă targa pe podea, când i‑am oprit strigându‑le: - Nu mă duc nicăieri! Rosamund a cerut părerea doctorului, care a răspuns: - Mă rog, nu e absolut nécessaire, dacă se opune cu atâta Înverșunare. A trimis ambulanța Înapoi. Infirmierilor le era absolut egal și au plecat În tăcere. Singurul zgomot care s‑a auzit a fost sforăitul motorului ambulanței. Într‑un fel sau altul, am consumat restul nopții și, la lumina zilei, am ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
clasic: o chichineață în care pereții văruiți se îngălbeniseră din cauza vechimii și care se scorojeau în locurile unde șiruri nesfârșite de actori au tot prins ilustrate și fotografii, cu bucățele de Blu-Tack1 și piuneze rămase în urmă și păstrând, cu înverșunare, colțurile sfâșiate ale cine știe cărui poster pe care-l susținuseră odinioară. În colțul îndepărtat, se afla o mașină de gătit mică și, aparent, deloc sigură; de-a lungul peretelui se afla o etajeră joasă, cu o oglindă deasupra, înconjurată de becuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
lui de dreptate, a fost probabil un accident în această evoluție!... Aceasta este drama!... Nu numai că materia a devenit lucidă, dar s-a mai apucat să și iubească... Da, asta e drama!... Suferință și tandrețe în materie... Toată această înverșunare, îl frământa pe Iorgu, toată această luptă cu conștiința profundă și surdă că se zbate în zadar, că nu e pe calea cea dreaptă. Exista în el o mânie împotriva lui însuși, și deasemeni o părere de rău obscură și
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
lui arăta rău de tot la față: în afară de zgârieturile provocate de frunzele lanului de porumb prin care alergase când i-a văzut pe cei doi făcând dragoste, avea și niște vânătăi de la palmele date de el cu multă ură și înverșunare, în seara din urmă. - Nu-mi place, dar ea a căutat-o cu lumânarea! Mie îmi reproșează că am înșelat-o și pe ea am găsit-o cu poza lui George la sân! - Ăsta nu este un motiv să o
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
cred, mai degrabă, că n-a făcut parte din Mișcare...” Dacă nici această probă irefutabilă nu va fi crezută de intelectualul cu care am polemizat cu privire la Înscrierea lui Lucian Blaga În Mișcarea Legionară, Înseamnă că preopinentul nostru se opune cu Înverșunare adevărului, dovedind din plin că-i de totală rea-credință. Or, cine nu slujește adevărul, și scriitor genial de-ar fi, tot nu valorează, din punct de vedere caracterial, nici cât o ceapă degerată. Revenind la carte, menționăm că ne-am
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
un stil direct, fără a căuta efecte literare, fără subtilități simbolice, de parcă și-ar povesti lui Însuși o istorie de necrezut și totuși reală. El nu are o legendă. El are numai o istorie factuală, crudă, străbătută de momente de Înverșunare Împotriva nedreptății și de sentimente gingașe. Dar În cea mai mare măsură, Grigore a fost o sabie a demnității adevărului, care a lovit necruțător În neadevăr, În bestialitate și În lașitate. Uneori cu prea multă cruțare. Viața nu a fost
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
așa s-a și Întâmplat. În anii primei legislaturi a fost ponderat. A furat mai cu perdea, mai câte puțin, la Început, dar, pe măsură ce timpul trecea, pe măsură ce experiența primarului creștea, Pârjol pârjolea mai cu nesaț, mai cu nerușinare, mai cu Înverșunare. Pământ, și iar pământ! Își dorea, mai mult decât orice pe lume, pământ! Cât mai mari suprafețe de pământ, pe care și le alătura, celor de mai dinainte, Încât, moșia sa, după cum Însuși se lăuda, ajunsese să fie cea mai
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
furie, făcu spume la gură: - Ești un pungaș, nu e fata mea, nu dau nimic, nu e fatamea, ești un pungaș. Și căuta cu ochii ceva să arunce. Negăsind, luă ghergheful și, într-o clipă, îl făcu bucăți, sfâșiind cu înverșunare etamina. Apoi rămase așa tremurând din tot corpul. Toți tăcuseră și nu se mai auzea decât plânsul cu sughițuri al Olimpiei. După o pauză lungă, Aglae zise autoritară lui Simion: - Bea puțină apă! Aurica se ridicase și întindea un pahar
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
apoi el prinse, în goană, o legătură care să-l transporte către Liceul "Pipera". Iar până seara, madam Nicolici se și înființă cu iubita din tinerețe, a poetului impunător, la poartă. Iar pe asta, într-adevăr, Sinistratul, din ură și înverșunare, o vlăgui toată noaptea, drăgostind-o în reprize lungi și cauzatoare de febră musculară. În pauze, împroșcînd-o cu majoritatea zoaielor reproșurilor pe care, în restaurant, ar fi dorit să le zvârle în obrazul poetului bețiv și impunător, dar care nu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
minute petrecute în acel loc valorau cât ore întregi de așteptare! Ani de zile nu a lipsit din peisaj această imagine când sosea dimineața la școală autobuzul lor drag. Cum se încălzea afară și cu toate că vântul continua să sufle cu înverșunare pe litoral, băieții mergeau pe plajă cu profesorul Enacopol sau Cristian unde desfășurau orele de sport. Știau cu precizie că pe nisip era mai greu de alergat, dar făceau condiție fizică. Zare, colegul lor era handbalist, juca extremă stânga într-
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
sapă întruna în jurul lor, îi poate acoperi însă nu îl interesează are picioarele puternice, valurile furioase plonjează și huruie neîntrerupt. Deodată marea hotărâtă îi protejează. Zbuciumul ei s-a astâmpărat pe neașteptate. Au nimerit într-o depresiune de ape liniștite înverșunarea apei care clocotește în ceață s-a potolit. Un abur ușor se ridică peste ei plutesc deasupra oceanelor două busturi îmbrățișate. Îl ajută și ea din coapse într-un echilibru inconstant dar perfect. Și-a revenit din încordare însă nu
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
școala ei ignoră puterea pasiunilor și a credințelor. Pentru a convinge, ei apelează doar la inteligență, iar pentru a ieși cu bine dintr-o dificultate doar la calcul. Violența sentimentelor colective îi descumpănește, dereglarea conduitei indivizilor adunați laolaltă îi surprinde, înverșunarea cuvîntului și a faptei le repugnă, ca un soi de lipsă de bun-gust. Spiritul lor nu acceptă decît viclenia sau compromisul dintre oameni bine educați. Caracterul? Îl neglijează sau îl elimină din calcul. Din cauza lipsei de curaj, mulți oameni de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
toate celelalte caracteristici, toate mulțimile se aseamănă printr-o serie de trăsături: prodigioasa lor intoleranță, un orgoliu grotesc, susceptibilitatea maladivă, sentimentul smintit al iresponsabilității lor născut din iluzia propriei lor atotputernicii, precum și totala pierdere a simțului măsurii, care se datorează înverșunării emoțiilor lor reciproc exaltate. Între dispreț și adorare, între oroare și entuziasm, între strigăte de trăiască și la moarte, mulțimea nu cunoaște calea de mijloc"240. Marea absentă este aici rațiunea. Absentă pentru că ea face corp comun cu simțul măsurii
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
public alcătuit din femei și bărbați care nu numai că nu erau deloc convinși de cele afirmate de austriac, dar îi erau de-a dreptul ostili. De aici, caracterul uneori elementar al analizelor lui, abundența de exemple familiare și cotidiene, înverșunarea de a convinge ce răzbate din trama raționamentelor oricît de seci. Dar noutatea, interesul lor nu sînt prin nimic diminuate. Aceste calități se pierd însă. Astăzi ele par inutile, pentru că discipolii se adresează inițiaților. Ei nu încearcă decît să confirme
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
la uciderea lui și a ajuns, datorită acestui fapt, un erou. Fiecare îl recunoaște și vede în el pe cel ce ține locul tatălui. O dată ajuns acolo, el își pedepsește frații, în acele îndepărtate timpuri, pentru omorul comis împreună, cu înverșunarea lui Marc Antoniu urmărindu-i pe Brutus și pe ceilalți conjurați, cu violența lui Stalin, umilindu-și și apoi exterminîndu-și tovarășii din timpul Revoluției. În acest fel, se leapădă de culpabilitatea cu care-i împovărează, ucide în față orice veleitate
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
română văzută de ziariști americani și englezi, 1991, p. 131). „Revoluția de Crăciun”, cum o numește Tismăneanu în articolele sale din The New Republic, conține două etape: revoluția populară și „revoluția” Frontului Salvării Naționale (pe care o vor apăra cu înverșunare minerii, de-a lungul anului 1990). Noul organism politic al României este văzut ca o „juntă” cu ideologie „neo-bolșevică”, alcătuită din „leniniști compromiși, tehnocrați avizi de putere, aventurieri politici și demagogi” (pp. 176, 226). Pentru ca revoluția populară să fie consacrată
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
o opțiune ieftină intelectual și prea confortabilă din punct de vedere spiritual - să perpetuăm acest șablon tezist. Cercetătorii atenți ai Antichității târzii, confruntați cu iureșul de simplificări rezultat din complexul postbizantin al cetății asediate, nu pot credita integral retorica triumfalistă. Înverșunarea malignă față de ereziarhi ne poate face să ignorăm fondul problemei aflate în discuție la toate marile sinoade ecumenice. Nu este vorba aici de a îndulci granița între erezie și ortodoxie, ori de a inventa un limbaj politically correct la adresa ereticilor
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
se lăsau copiii când se despărțea. Uneori însă, accentele lui Calypso Botezxe "„Botez,Calypso" seamănă cu cele pe care le vom întâlni în valul al II-lea al feminismului. „Valorile feminine nu s-au putut dezvolta. Ridiculizate sau combătute cu înverșunare, ori ținute sub o veșnică tutelă, ele s-au putut dezvolta cât se dezvoltă o plantă sub cupola de sticlă.” (Botezxe "„Botez,Calypso", ibidem, p. 232). Calypso Botezxe "„Botez,Calypso" este destul de sceptică față de solidaritatea bărbaților pentru egalitatexe "„egalitate" de
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
copie a ei pentru Marta. Calabria este cea mai bună, cea mai veche dintre toate ținuturile, dar ea este mai ales Telesio. Atunci când filosoful Calabriei tale este jignit, te superi. Fii atent să nu le dai motive în plus de înverșunare, mi s-a spus că ai tăi confrați te caută și că vor pune jandarmii pe urmele tale dacă nu te-ntorci la mânăstire. Este clar că pentru ei ești oaia neagră. Am să mă-ntorc. Dar mai întâi vreau
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
trebui să reprezentați înțelegerea și bunătatea nesfârșită a lui Dumnezeu. Aflați cel puțin că me plus olii quam ipsi vini consumpsisse 27. Nu-și dădea seama de ceea ce se petrecea: era vorba de un adevărat proces ce i se intenta; înverșunarea Starețului de la Altomonte atinsese culmea, căci se simțise luat peste picior, ignorat în rolul său ierarhic. Fapt e că, pentru a descoperi unde se ascunsese acel răsculat, înștiințase în scris Inchiziția și pe spanioli. În primele zile de temniță, Tommaso
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Bisericii. Slăbiciunile și vinovățiile mele apar de unde nu te-aștepți; o minte și o mână invizibilă mă urmăresc, mă pun în fața unor noi dificultăți, fără să le anuleze pe cele vechi. Aș vrea să pricep și eu motivul unei asemenea înverșunări, și să știu de ce, orișiunde aș merge, dau mereu peste cineva gata să mă înfunde și să mă strivească. Tommaso pronunțase aceste cuvinte cu resemnare, ca și cum ar fi fost vorba de o cugetare; se simțea vânat, și asta cu toată
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
vinzi n-o să însemne că scapi teafăr, o să vezi asta cât de curând. În temniță îl întâlnește pe Bruno 31 și pe Francesco Pucci 32. În timpul orei de ieșire la aer, toți pot să-i vadă stând de vorbă cu înverșunare. În ziua în care sentințele pentru Bruno și Pucci urmează să fie date, Tommaso îi sfătuiește să simuleze nebunia, să facă tot felul de chestii stranii, să se repeadă la paznici și să bată câmpii. În acest fel, Inchiziția nu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
la tot felul de chinuri fizice: l-au pârjolit la subsori, i-au înfipt așchii de lemn ascuțite sub unghii, i-au tăiat genele. El, pentru a nu-și pierde stăpânirea de sine, n-a încetat să acuze temnicerii și înverșunarea de a-l face cu orice preț să recunoască ceea ce nu putea și nu știa să recunoască. Era nebun? Doar Dumnezeu știa, sau poate că ei voiau să se substituie judecății lui Dumnezeu? După două zile a fost aruncat într-
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
podelei, cum ar fi putut să se ferească, să se apere, să se opună acelor dureri? Nu fusese scutit de nimic, neomenia unor comportamente îl făcuseră în cele din urmă să cedeze; se exagerase în privința privațiunilor și torturilor cu o înverșunare datorată poate caracterului său. De fapt, el zvârlea în fața celui ce-l tortura adevărul a ceea ce gândea. Dar trebuia să existe o limită totuși, altfel ar fi fost mai bine să-l omoare în piața publică, spre a servi drept
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]