1,172 matches
-
umane capătă formă specifică prin dubla determinare a stării de război și a mentalității eroice. Ce are de îndurat eroul homeric? De asprimile luptei îi pasă mai puțin și chiar le caută. Totuși Ahile vorbește într-un loc de luptă înverșunată și fără răgaz, de zilele însângerate și de nopțile fără somn, pe pământ și pe ape. În schimb, unii dintre războinici, cei plecați departe, suferă de dorul de acasă, iar cei împresurați în casa lor, troienii, sunt pradă neliniștii și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
șanț neavând nimic înfricoșător, cum este năvala Scamandrului îndârjit împotriva eroului, accentul cade pe scăparea de sub control a unei forțe, indiferent dacă mare sau mică, pe care tot tu ai provocat-o. În același context, Ahile, îngrozit, iese din apele înverșunate ale râului și caută să se îndepărteze, alergând: părea că e mai iute decât vulturul negru, care este, între păsări, cel mai puternic și cu cel mai iute zbor. Era atât de înfricoșat, încât i se părea că-l hăituiesc
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
un puternic bombardament executat de 900 de tunuri grele, cu tragere lungă, și de obuziere. Von Stumme este surprins într-o ambuscadă și moare... în urma unui stop cardiac. Rommel era în convalescență în Austria. Deși surprinși, germanii opun o rezistență înverșunată, mai ales cu ajutorul tancurilor grele ale căror tunuri de 88 mm perforau blindajul tancurilor britanice. În plus, terenul de luptă era un imens cîmp de mine antitanc și antipersonal, lung de 8 km. La ordinul lui Hitler, Rommel, avansat feldmareșal
Istoria civilizației britanice by ADRIAN NICOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/1104_a_2612]
-
vor concura cele douăcauze, în sensul că pe măsură ce va trece timpul și vom înainta spreapocalipsă, spre sfârșitul lumii prezente, „lupta între Hristos și Sa-tana și între adepții Celui dintâi și slujitorii celui din urmă va devenitot mai radicală, tot mai înverșunată, până la dezlegarea ei în fa-voarea lui Iisus Hristos”<footnote Ibidem. footnote>. Observarea și analizarea modului în care evoluează moral societatea și fiecare om în parte, ar lăsa impresia că, într o lume încare se vorbește și se constată tot mai
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
a acordat mai mare atenție unuia sau altuia dintre cele două principii (fonetic sau semantic) sau, respectându-le pe amândouă, s-au luat în discuție și alte criterii, după cum se va vedea în continuare. Hugo Schuchardt, romanist german, cel mai înverșunat adversar al legilor fonetice ale neogramaticilor, acordă sensului mai mare atenție decât sunetelor, fiindcă sensul este ceva „viu“ în cuvânt: înțelesul este cel care exprimă „sufletul“ cuvântului, nu sunetele. El introduce ideea de a lua în considerație și sinonimele, nu
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
ca pe niște lucruri stranii. În asemenea situații mai ales Poetul are dreptul să prefere verosimilul adevărului, și să lucreze mai curând pe un subiect inventat și rezonabil decât pe unul adevărat și neconform cu rațiunea". Cât despre d'Aubignac, înverșunat adversar al lui Corneille, puțin îi pasă de rolul de garant pe care acesta îl atribuie istoriei în teatrul său. "Este o idee foarte ridicolă, spune el, să mergi la Teatru ca să înveți Istoria". 4.1.3. Gustul publicului Dacă
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Jean-Jacques Rousseau. Condamnându-l în numele moralei, în Scrisoarea către d'Alembert despre spectacole (Lettre à d'Alembert sur les spectacles, 1758), este la mii de leghe distanță în a împărtăși optimismul Enciclopediștilor, împotriva cărora a dus, toată viața, o bătălie înverșunată. Departe de a crede, cum consideră cei pe care-i privește ca pe niște dușmani, că literele, artele și științele au șlefuit moravurile, el crede că ele au exercitat un efect dezastruos. El a susținut în mod strălucit acest punct
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
singur, același la toate reprezentațiile, mereu la fel de perfect: totul a fost măsurat, combinat, învățat, ordonat în mintea lui; în declamația lui nu există nici monotonie, nici disonanță." După părerea lui, talentul actorului nu aparține geniului, ci este produsul unei munci înverșunate. Marele comediant, obișnuit cu frecventarea teatrului, a observat îndelung tehnica actorilor care i-au arătat, prin jocul lor, un anumit număr de procedee, de care se servește la rândul lui. Obișnuit cu lumea, pătrunzând în multe din secretele sufletului omenesc
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de o tăcere care seamănă cu moartea. Totuși găsim în el tandrețe, farmec, o grație învecinată cu forța și dragoste răspândită peste întreaga operă; nicio urmă din efuziunea, patosul, sentimentul personal al artistului. Vreo luptă interioară? Nici atât. Din efortul său înverșunat, artistul nu lasă să se vadă nimic; opera-i nu conține nicio mărturisire." De aceea marioneta nu trebuie să pretindă că imită viața. "Aceasta nu va rivaliza cu viața, ci va merge mai departe; ea nu va reprezenta trupul în
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
mea care m-a-njurat și clondiru cu trei chile mastică prima, care, venisem tocmai atunci cu birja..." (Justiție). La nivelul sintaxei, anacolutul, digresiunile sau dimpotrivă concizia excesivă obturează sensul și generează comicul bazat pe procedeele acumulării haotice sau ale echivocului. Discursul înverșunatului Mitică din Situațiunea pune în lumină valențele comice ale anacolutului, iar expozeul incoerent și găunos al lui Farfuridi este o neîntrecută "demonstrație" de prolixitate. În aceeași preocupare a autorului de a exploata în registrul comicului greșelile de construcție sintactică, se
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
parte "ilogicul" și pe de alta, "antiraționalul". Beneficiind de acest aport teoretic al cugetătorilor, mulți scriitori exprimă cu mijloacele literaturii același eșec al rațiunii, prin aderararea nemărturisită sau nerecunoscută la o estetică a "nonexpresiei" care pune în valoare absurdul. Contestatar înverșunat al stereotipiilor și al clișeelor care parazitează gândirea, Eugen Ionescu n-a ezitat să denunțe, totuși, caracterul imprecis și impropriu în raport cu literatura al termenului de absurd, demistificându-l: Absurdul e un cuvânt la modă și care într-o zi nu va
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pe-o bancă din parc... E un tezaur neprețuit...35. În același roman, tânărul Rudi Ursache întregește, alături de miticistul Gârloanță și de insolitul primar Dițescu un Leonida Condeescu inversat axiologic tabloul umanității politice caragialești. Năucitoarea transformare, din victimă și dușman înverșunat al fascismului, în apologet al său, face din Rudi "un saltimbanc dizgrațios"36 din tagma lui Coriolan Drăgănescu. Ironia ca "remediu împotriva oricărei forme de terorism"37 pigmentează aparte un alt specimen de "rinocer". La Costache Olăreanu, odiseea foamei și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sufletul ei se întâmplă ceva dincolo de priceperea lui. Arșița din ea o mistuia... Începu să bâiguie, să aiureze, strigând mereu ceva nedeslușit... Durerile și zbaterile din sufletul ei nu mai conteneau. Furtuna de afară se porni din nou, parcă, mai înverșunată, plesnind în geamuri și-n pereți. Dintr-o dată, un ăuit prelung și mârâitul lui Pârvu din coteț, - unde era închis noaptea, împotriva lupilor-, tulbură liniștea nopții, îl făcu pe Anton să tresară. Prin ceardac se auziră pași ușori, prelingându-se
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
și din stânga de departe. Tunurile băteau de se zguduia pământul... ca la cutremur. Prima bătălie pentru Plevna a început!... încleștarea de fier și carne... a fost crâncenă. Și, nu numai în prima zi... A urmat peste o lună de lupte înverșunate... și, fortărețele Plevnei nu s-au dat înfrânte, până în dimineața zilei de 30 august... când... Gazetele nu mai dovedeau cu știri de război... Ploaia nu mai contenea..., continuă Anton povestire, abia spre dimineață a stat. Întunericul s-a mai destrămat
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
părintele Ioan, vorbesc în cuvinte înecate, despre cât de singur sunt și nu știu dacă voi putea să mă reîntorc la mănăstire, părintele Varava, despre Theo, pictura din biserică, despre orbirea lui, el nu mai poate picta și cât de înverșunat e părintele Varava, despre comisia ce va veni să evalueze, scrisoarea Corinei, o am în caietul de pe noptieră, trebuie să i-o trimit mâine, soarele ce mi-a bătut în ceafă, postul, am postit astăzi, pentru Theo aș fi vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
vorbești cu familia lui să-i abordeze pe cei din comisie, așa se rezolvă astăzi totul, nu te duci nicăieri cu mâna goală, Theo nu va accepta asta! Nu știu pe stareț cum să-l mituim, el e cel mai înverșunat, Diana cu preoteasa încep să pună masa, Diana aduce farfuriile și eu nu mă pot uita la ea, fiindcă aș vedea ceea ce mâinile mele au văzut deja, și buzele dublului sărut, Săptămâna viitoare vine comisia, pe Theo l-ai anunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ei și mi-o spune cu, a mea e pornirea egoistă de a minimaliza efectul deplinei bucurii pe care-l dezvăluie cuvintele ei în sufletul meu, De ce nu te-ai dus și tu la Hong Kong? nu-mi pot înăbuși impulsul înverșunat de a face praf această delicată scenă care ar fi putut să aibă loc între noi și demonul meu scoțându-și triumfător capul peste întinse teritorii din sufletul meu pe care nu le-ar împărți cu nimeni, Te temi, Theo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
prins în dimineața aceasta în casa unui prieten din South Gate și acum este reținut și interogat la secția de poliție Hollenbeck din East Los Angeles. Într-un comunicat de presă acordat în exclusivitate postului KGFJ, procurorul-adjunct Ellis Loew, acest înverșunat apărător al dreptății, care instrumentează cazul, afirma declarat: „«Roșcatul Manley este suspectul principal. S-a stabilit că el a adus-o pe Betty Short din San Diego pe 9 ianuarie, cu șase zile înainte ca trupul ei torturat să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
enumera nenumăratele riscuri legate de fumat. Și mai era și Russell! Domnul Corpul-meu-e-un-templu nu s-ar întâlni niciodată, dar niciodată, cu o fumătoare și o spusese răspicat chiar din prima zi. Era îndeajuns să-l facă și pe cel mai înverșunat fumător să renunțe și, după opt ani de fumat câte un pachet pe zi, Leigh s-a lăsat până la urmă. A fost nevoie de un efort supraomenesc și de tăria de a îndura tortura tentației săptămâni în șir, dar perseverase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
îi căpătase brusc o strălucire metalică. Buza superioară, săltată de un rânjet brutal, îi descoperea colții de lup. Animalul înșfăcă apoi prada de pe masa de brad și o culcă pe canapeaua atelierului, unde avu loc frenetica împerechere, ca o trântă înverșunată, pe viață și pe moarte. Deasupra scâncetelor și vaietelor slabe ale Hildei, culminau două cuvinte rușinoase și grele ca două pete de catran și sânge, pornite cu vrăjmășie din gâtlejul masculului biruitor, în satanicul său galop. Așa cum se frământa el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
legăna încolo și încoace, până ce, deodată, fundul se desprinse și un cadavru de copil înfășurat în pânză albă, ca un pachet lunguieț, căzu pe dușumea cu zgomot. Întâmplarea aceasta, uitată de mult, îmi veni fulgerător în minte în timp ce priveam lupta înverșunată a celor doi copii pentru mașina de cusut, pe care totuși, adevăratul domn de la „societate” a ridicat-o într-o luni de dimineață, urmat până la birjă de micul actor cu condica la subsuoară. Și poate că și mașina de cusut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ceva absolut neobișnuit, ca o săgeată-nfiptă drept În marea posteritate, voi scăpa, voi rămîne, voi fi artistul și așa mai departe, cu mult după ce anatomia mi se va fi transformat În cireșe. Eram spectaculos, plin de entuziasm pînă la supapă, Înverșunat, făceam spume, furia te face de obicei sincer, iar sinceritatea pare o condiție obligatorie a scrisului, creează impresia de autentic, de imediat. Prin anii ’70 mi-au plăcut Privește Înapoi cu mînie și Viață sportivă și s-a nimerit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
stabilopodul În mare. În bună măsură și din cauza lui Păunescu, care, supărat pe-o cititoare ce l-a numit pe Emil Constantinescu țap, se apucă, deodată, să Înalțe un fel de odă țapului. „...țapul, dacă e adevărat, are o bogăție Înverșunată, nu se lasă manevrat și nu are nimic convențional În el”. Mi-a plăcut acest elogiu adus țapului neconvențional, nemanevrabil, totuși mă văd obligat să completez că animalul În chestiune este masculul caprei domestice, care nu-i nici ea prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Vlădescu, trebuie să le privim în față ÎNu-i chiar așa, nu e totul sentimentalism ieftin; și oricum e bun din moment ce ne amintește ceva și are dreptate, trebuie să le privim în față) și să ne indignăm, indignarea e cea mai înverșunată formă de iubire ÎIa te uită! precis a împrumutat chestia asta de la cineva! Ce mai spune? Abia-l mai pot urmări). Stând între perne, sprijinită de cutia patului, simțea în mădulare o căldură plăcută. O simțea chiar și când el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ia de treburi, iarăși!“ Se înfuriase și îi turuia mai departe, agitându-și acum brațele. Iar Andrei Vlădescu îi răspundea, cu aceleași glas înghețat, dar furios, punându-i întrebările de dinainte, la care nu mai afla răspuns, și vorbele lor înverșunate se amestecau, umplând casa, nici măcar nu se ascultau unul pe celălalt, tonul devenise violent și insultător, în vreme ce ea se plimba agitată prin cameră și el o privea fix de pe sofa, în vacarmul crescând al glasurilor lor, până s-a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]