1,193 matches
-
carte de colorat pentru copii. — De ce vorbești cu florile? a vrut să afle Asya. — Fiindcă florile Înfloresc dacă vorbești cu ele. — Adevărat? a Întrebat Asya zâmbind. — Adevărat. Dacă le spui că pământul e mama lor, iar apa tatăl lor, se Înveselesc și Înfloresc. Fără să mai Întrebe nimic, Asya s-a Întors la cartea ei de colorat. I-a făcut clovnului costumul portocaliu și dinții verzi. Tocmai când era pe cale să-i coloreze pantofii Într-un roșu aprins, s-a oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Eu sunt cea care-ți cer asta. Deși fără nici o tragere de inimă, Rose a acceptat condițiile. S-a plâns că nu mai avea deloc timp pentru ea, zilele ei fiind Împărțite Între muncă și casă. Însă apoi s-a Înveselit când i-a spus că era o ofertă la Depozitul de Mobilă și că ea și Mustafa căzuseră de acord să cumpere niște dulapuri noi pentru bucătărie. — Spune-mi ce crezi, s-a entuziasmat Rose. Ce zici de lemnul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Hamid. Mă refer la masacrele de la Adana din 1909 sau la deportările din 1915... Toate astea Îți spun ceva? N-ai auzit nimic despre genocidul armean? Am doar nouăsprezece ani, a ridicat Asya din umeri. Adolescenții din spatele lor s-au Înveselit văzând că fata cu pistrui nu reușise să Împlinească sarcina la timp și au Înlocuit-o cu un nou jucător, un băiat frumos și slab, cu un măr al lui Adam ce ieșea În evidență la fiecare gest. Băiatul a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
de pretenții. Iar pentru cei câțiva cu adevărat buni, competiția e foarte mare. Trebuie să fii În formă și să porți haine la modă. — Am observat că te Îmbraci mult mai bine aici decât la New York, spuse Kitty, ca să-și Înveselească prietena. Îți amintești că te băteam tot timpul la cap să porți pantofi eleganți În loc de bascheți când ieșeai În oraș? Diane se uită mândră la sandalele ei aurii și zâmbi. Nici nu știi cât mă bucur că ai observat! Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Întotdeauna mă Încred În primul instinct atunci când Întâlnesc un bărbat. Diane surâse. — Draga mea, Înțeleg mai bine decât crezi. Cele două femei se urcară În mașină și-și continuară plimbarea printre canioanele Înverzite. — Vrei să asculți ceva care să te Înveselească? zise Diane dând drumul la muzică. Vocea profundă, șoptită, a lui Sade răsună În mașină, cântând Smooth Operator. — Doamne, strigă Kitty râzând. Ăsta e ultimul cântec pe care-aș vrea să-l ascult acum! Spre asfințit, mașina părăsi dealurile superbe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
că ar corespunde așteptărilor mele - spre deosebire de Matthew. Câteva minute femeile stătură una lângă alta la soare, ostile. Haide, să mergem la Los Angeles. Ziceai că-mi arăți Împrejurimile, zise Desert Rose, Încercând din răsputeri să pară veselă și s-o Înveselească și pe Kitty, după lovitura sub centură pe care i-o dăduse. — Draga mea, astăzi nu am mașină, invitația era pentru ieri, când trimisese Matthew taxiul. Desert Rose Încerca abordarea polițistului bun. — Nu poți să-i ceri o mașină? E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Lia mi-a spus: „Pim, povestea ta nu-mi place“. „Nu-i frumoasă?“ „Și sirenele erau frumoase. Ascultă: ce știi tu despre inconștientul tău?“ „Nimic, nici măcar nu știu dacă există“. „Așa. Acum Închipuie-ți că un pierde-vară vienez, ca să-și Înveselească prietenii, s-ar fi amuzat să inventeze toată povestea asta cu Es și cu complexul oedipian și ar fi imaginat niște vise pe care niciodată nu le-a visat și niște mici Hans pe care niciodată nu i-a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ăsta, replică Susan. Milena nu le bagă În seamă și Îi răspunde băiatului cu vioiciune: — Tehnologia Încorporată În haine, asta o să fie, dacă vrei să știi, marea găselniță a viitorului. Și ATM-urile cu identificare prin amprente. În timp ce Milena Îl Înveselește pe băiatul cu sondajul, Susan Îi povestește surorii sale despre situația de acasă. — Tata luat-o razna complet. Trebuie neapărat să facem ceva, mami plînge tot timpul. Știi ce crede ea despre mine și Milena. Nu știu ce aș putea face eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ea însăși încât să recunoască în sentimentul pe care i-l trezea o gelozie cumplită. Nici măcar faptul că mireasa, gătită cu panglici, funde și tul cu volane, semăna ciudat de mult cu tortul lângă care stătea nu reuși s-o înveselească. Rupse pagina agasantă, o făcu ghemotoc și o aruncă la coș cu precizia-i caracteristică. Necazul nu era că ar fi vrut ea însăși să se mărite cu el, pentru că, tânăr om de afaceri promițător sau nu, se dovedise totodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
că se descurcau mai greu acum, când trăiau doar din pensia tatălui ei. Spre bucuria sa, îi deschise chiar el. — Franny! Ce surpriză! Fran simți afecțiunea de pe chipul lui încălzind-o, asemenea soarelui într-o zi de iarnă. Întotdeauna se înveselea imediat ce îl vedea. Tatăl ei emana o energie și un entuziasm pe care nu le mai văzuse la nimeni altcineva. Deși încărunțise, la șaizeci și cinci de ani avea încă un aer sportiv și ștrengăresc, de parcă ar fi fost gata oricând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Jack Allen, cu stropi de bere neagră scurgându-i-se din păr, udând haina lui caraghioasă de tweed cu întărituri de piele la coate de care făcea atâta paradă, când probabil că și le cosea special, în timpurile astea, o înveseli așa tare, încât își dădu seama deodată că uitase să ia curba. Făcu imediat cale întoarsă, simțindu-se purtată de un fior agreabil de nerăbdare înspre aleea casei părinților ei. Oare ar trebui să-i povestească tatălui ei despre întâlnirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
camera de zi era rece, umedă și nearisită. Doar mama ei putea să aibă o casă cu grădină și să nu deschidă niciodată fereastra, să lase să intre lumina sau aerul curat, sau să nu culeagă nici o floare care să înveselească pervazurile și măsuțele. Fran deschise larg fereastra cu glasvand și lumina soarelui de mai învioră de îndată camera. Mama ei intră cu o tavă cu ceai și biscuiți. Nu se zărea nici urmă de prăjitură. — Mă duc să-l chem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
în sălile pline de refugiați și de călători de pretutindeni, a stîrnit o vîlvă fără seamăn pentru poporul strîngător al țării. Nemții s-au interesat numaidecît, exercitîndu-și dialectica lor greoaie în foiletoane pline de argumentări solemne cari, desigur, i-au înveselit pe dadaiști pînă la lacrimi. Astăzi Franța s-a supărat și ziarele vorbesc de dedesubturi «boșe» (n.n. - bolșevice), de spionaj la adăpostul imposturei artistice. (...) Tzara spion? Se vede limpede că și francezii au «mărșăluit» în această glumeață cursă internațională. Întrebarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
petrecusem o jumătate de oră sporovăind cu Jonathan și Caro și Încercînd să-l ignor complet pe Charlie Dutton. M-a epuizat efortul de a ignora complet doi bărbați, deși din motive diferite, și m-am trezit că m-a Înveselit foarte mult flirtul cu Charlie și conștientizarea faptului că sînt Încă atrăgătoare! SÎnt sexy! Un alt bărbat decît soțul meu mă găsește... delicioasă! — SÎnt toți atît de drăguți! exclam. Atît de calzi și fermecători. Îmi plac foarte mult Jonathan și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
schimba, dar acum ne e imposibil. E atît de trist că amîndoi lăsați mîndria să stea În calea unei eventuale Împăcări. — Nu e mîndrie. E... nu știu. Mă rog, hai să nu vorbim despre asta. Credeam că vrei să mă Înveselești, nu să mă afunzi iarăși În despresie. Dar tu? Ție cum Îți mai merge? Cum de nu te mai vedem aproape deloc? Ah, nu-s cine știe ce noutăți, spune Lisa și roșește. — Roșești! exclam eu șocată. O, Doamne. Ai cunoscut pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
iar tu arăți ca dracu’... De fapt, numai astăzi arăt așa, pentru că sînt mahmură, o mint eu, sperînd că informația va ajunge la urechile lui Dan, iar el Își va Închipui că am ieșit În oraș să mă distrez. Mă Înveselește oarecum vestea că și Dan e foarte nefericit. — Ar fi trebuit să mă vezi azi-noapte. — Presupun că atunci arătai grozav. — Se Întîmplă ca exact ăsta să fie adevărul, răspund eu nonșalant, hotărîndu-mă să mă opresc din mințit pentru moment, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ajuns Aio, tare mă tem că la Benevento pot să se iște răzbunări și lupte între facțiuni. Va trebui să-l însoțești. A prins din zbor privirea dintre mine și Gaila și zâmbetele slujnicelor. A înțeles pe loc, s-a înveselit la față și a bombănit, făcând pe morocănosul: - Stiliano. Mi-o luați înainte prea des, voi doi. - Să fim recunoscători celui care a făcut pe din două o inimă, punând jumătate în pieptul Gailei și jumătate în cel al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
două orificii inflamate de pe gâtul lui bătrân. Arăta ca o bucată de gheață care începe să se topească, cu aceeași formă de fluture diform și uriaș. Și-așa a aflat că poate să iasă când vrea. Descoperirea aceasta l-a înveselit la culme și câteva zile s-a jucat intrând și ieșind din câte un corp, încât după Paște cel puțin douăzeci de călugări aveau gâturile rănite și groaza morții întipărită pe față. Nimeni nu-l vedea, iar atingerile oamenilor erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
stăteai gânditoare pe salteaua moale Și focul în șemineu ardea Țineai cu degetele lungi Preferata ta - Cartea care te vrăjea, Iar el din oglindă te privea Cuminte ca și umbra sa. Primăvara Primăvara a sosit Și pe noi ne-a înveselit Ghioceii au răsărit Iar copacii au înflorit. Fluturașii cei vioi Au venit iar pe la noi Păsărelele se adună Să vestească vremea bună. Totu-n jur e viu și-ntinerit Căci afară-i cald și bine Totul pare diferit Primăvara a venit
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
l-am uitat. Nichita Stănescu S-a născut chiar în Ploiești Liceul l-a urmat în Ploiești și București Pentru că a scris multe volume A ajuns iubit de lume. 30 de ani în 2013 se împlinesc Și pe noi ne înveselesc E anul lui Nichita Stănescu Care a fost poetul nostru. A creat și un frumos volum Numele lui acum vi-l spun O viziune a sentimentelor se numește Când îl citim, ne înveselește. 50 de ani el a trăit Volumele
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
2013 se împlinesc Și pe noi ne înveselesc E anul lui Nichita Stănescu Care a fost poetul nostru. A creat și un frumos volum Numele lui acum vi-l spun O viziune a sentimentelor se numește Când îl citim, ne înveselește. 50 de ani el a trăit Volumele ce le-a scris, le-a iubit Acum 30 de ani a decedat Noi pe el nu l-am uitat. Mihai Eminescu poet național Mihai Eminescu E poetul nostru național! Cu el noi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
da și viața, Ca să fim noi sănătoși, De seara până dimineața. Orice vârstă ai avea, Mama e tot mama ta, Te ia în brațe și-ți șoptește, Cât de mult ea, te iubește. Ești bolnav - ea te-ngrijește, Supărat - te înveselește, Tu, oricum ai fi, îți spun, Mama -i leacul cel mai bun. Dacă-ai mamă, ai de toate, De la naștere la moarte, Căci mama e ființă sfântă, Și ea, trebuie cinstită! Pentru cei fără de mamă, Foarte mult ei o doresc
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
îndeplinit orice dorință persoanelor care aveau intenții într-adevăr speciale. Acest copac se afla însă într-un codru ale cărui împrejurimi erau foarte înspăimântătoare, cu lacuri locuite de șerpi imenși și balauri înfricoșători. Doar frumusețea și mireasma îmbătătoare a copacului înveseleau împrejurimile acelea‚ iar lungimea crengilor lui îți mai dădea speranța că poți face față provocărilor doar pentru o singură dorință. Foarte mulți tineri curajoși au încercat să pătrundă în acest codru sumbru, însă nimeni nu s-a mai întors înapoi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
temei. - Îi spuneam că dacă n-ar fi ascultat vorbele mamei lui, nu m-ar fi găsit niciodată pe mine și că zeul lui Isaac, care o iubea pe Rebeca, zâmbea și asupra iubirii lui Iacob pentru Rahela. Asta îl înveselea, povestea ea. Îmi spunea că-i bucur inima ca un răsărit de soare. Spunea lucruri așa de frumoase. În timp ce Iacob schimba dulcegării cu Rahela, Lea suferea. Slăbise și își neglija părul, dar nu și îndatoririle. Curtea era bine măturată, aranjată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Shery și-a dat seama că ceva era în neregulă cu mine. - Den-ne, m-a strigat, te simți bine? Să-ți aduc ceva? Poate că ești gata să mănânci mâncare solidă de-acum. Dar uite ceva care o să te înveselească, uitându-se în sus după sunetul pașilor. Vine fiul tău să te salute. Iată-l pe Re-mose. O să vă aduc ceva să vă răcoriți, a bolborosit ea și m-a lăsat cu fiul meu. - Mamă, a zis el oficial și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]