782 matches
-
cuvântul capătă înțeles și, conform respectivei definiții, pentru Joe-Sue și pentru Prepelicar, așa cum erau ei pe-atunci, domnul Sispy era fără îndoială un magician. Iată cum a descris Prepelicarul întâlnirea lor: — Stăteam în spatele unei stânci și mă uitam după Demonii învolburați, când deodată în spatele meu s-a auzit o voce șoptind, spunea Sispy, Sispy, și m-am rotit la fel de repede ca un demon, ca să aflu unde ERA, iar el îmi știa numele. Prepelicarule, a șoptit și numele a sunat atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
După o lungă tăcere, în timpul căreia distanțele se întindeau ca universurile în toate direcțile, Prepelicarul a zis, cu vechiul ei simț practic agresiv: — Du-te acum, Joe-Sue, du-te în oraș. Așa că am coborât de pe platoul Axona către câmpia Demonilor învolburați, de care fusesem învățat să mă tem, dar micile vârtejuri care se stârneau pe câmpia aridă s-au dovedit curând a fi, așa cum spusese Prepelicarul, pur și simplu aer și nimic altceva, așa că am ajuns în oraș fără bătaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Se întoarseră la crâmpeiele de energie din care izvorâseră odinioară. Pe planeta Dansatorilor Spiralei lumea ar fi spus „au dansat până la capăt Dansul Neputinței“. Vultur-în-Zbor deschisese ochii. Vârtejul stătea în fața lui și se domolea. începea să semene a om. — Demonul învolburat! strigă Vultur-în-Zbor, folosind iar aceste cuvinte după șapte secole. — Bună! spuse Virgil Jones. Câteva întrebări din partea lui Virgil Jones l-au făcut pe Vultur-în-Zbor să vorbească despre Deggle și să amintească de cuvântul „Etiopia“. în momentul în care l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
legănător, A firii dulce limbă de el era-nțeleasă Și îl împlea de cântec, cum îl împlea de dor. Visa copilul... Fruntea-i de-o stâncă răzimată, Privea uimit în râul ce spumega amar, Și arunca v-o piatră în apa-nvolburată. Râdea, cânta degeaba... plângea chiar în zădar. El vede ierburi nalte în mândră zi cu soare. Crescute-ajung la brâul unei copile. Lin Prin iarba mare trece ș-aminte luătoare Plivește flori albastre și fire de pelin. {EminescuOpIV 320} Cunună împletește
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
și uneori Mamaia ( dar numai În interiorul familiei), era un râu uriaș care pe alocuri curgea lin, lăsând să se vadă dâre de spumă ca niște horbote albe rotitoare, semn că În străfunduri se Întâmplă ceva iar pe alocuri curgea tumultuos, Învolburat, devenind Înspăimântător de-a-dreptul, atunci când producea inundații și căra la vale mari trunchiuri de copaci, case mai mici, podețe, acoperișuri și animale. „Vadul” era o porțiune mică de râu, unde În verile secetoase, căruțașii mai curajoși reușeau cu căruțele lor trainice
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
istorie și ...atâtea iubiri. De cele mai multe ori, imaginile vechi difuzau unele În altele, se suprapuneau și se anulau reciproc și dureros pentru suflețelul În care sunau simultan mii de clopoței cu tonuri Înalte și argintii, ciobacul se aventura pe apele Învolburate și pline de hulboane ale „Sâretiului”, vaca din podul lui Vasile Lica păștea În fundul grădinii lui Ghirghi a dască’lui, Împreună cu cei trei viței abia fătați și cu degețele În locul copitelor, lanurile de lucernă verde și de grâu mașcat zburau
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și a compromis culturile din Luncă, apele au ajuns În curțile oamenilor, mâlindu le grădinile, Ochenoaia și cu fetele sale nu s-au pierdut cu firea și luptându-se cu apele și au umplut curtea cu lemne aduse de puhoaiele Învolburate ale marelui râu capricios, casa-mare va fi dărâmată și În locul ei va fi grădină de legume și zarzavaturi și o altă noutate importantă se ițea cu ochi mari și șăgalnici la el! Un cap mare, cu ochi imenși și acoperit
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
uzat al brichetei de alamă, iar Frank privi o vreme la aburul Încins Înainte să tragă din țigară. În strălucirea fugară, chipul lui părea calm și resemnat. — Frank, uită-te la mine. (Am fluturat din mînă să alung fumul, spectru Învolburat eliberat din plămînii lui.) Vreau să te aud spunînd asta - tu, tu Însuți, ai incendiat cu mîna ta casa Hollinger? Asta am spus. — Folosind o bombă cu eter și benzină? — Da. Nu cumva să-ncerci. E un amestec surprinzător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
foiau prin jurul unui covor de flori ornamental, de parcă se pregăteau să se ușureze În belșițe, cu mîinile Îndesate În buzunarele surtucelor marinărești și cu picioarele bătînd acel neobosit pas-pe-loc tipic dealerilor care-și așteaptă clienții. Terasa piscinei era pustie, apa Învolburată Începea să se liniștească odată cu lăsarea nopții. Mi-am cărat valizele pînă la ușile liftului, care Înțepenise la etajul trei. Holul ducea spre apartamentul lui Frank, două birouri ale administrației, ambele Încuiate, și biblioteca clubului. Nici măcar În Estrella de Mar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de-a șoarecele și pisica În larg, la aproape trei sute de metri depărtare de dig. Iahtul viră pe urmele șalupei, care săltă agil pe lîngă carena lui ascuțită, ca un torero ferindu-se de un taur uriaș. Legănîndu-se pe apa Învolburată, căpitanii iahtului cercetară Încrucișările de siaje, măturînd cu lumina lanternelor valurile care se sfărîmau unele Într-altele. Motoarele șalupei tăcuseră, de parcă hoțul s-ar fi săturat În sfîrșit de propriul său joc și se pregătea să dispară În negurile peninsulei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
bărbați pe jumătate asfixiați loveau cu disperare În coastele de sus ale navei, Într-o Încercare disperată de a găsi o ieșire, dar María Alejandra era o balenieră veche, construită cu conștiinciozitate, obișnuită dintotdeauna să reziste la atacurile unei mări Învolburate. Ascuțișul celui mai greu topor abia Își făcuse apariția la cîțiva centimentri deasupra liniei de plutire, cînd bărbatul care-l ținea Îl lăsă să cadă, pierzîndu-și puterile și cunoștința din pricina fumului care pătrundea prin toate crăpăturile punții. Cei patruzeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
află în continuare printre noi. Nu doar gastronomia, care este o istorie la feminin, ci și întreaga avuție și moștenire subalternă a femeilor fac parte din viața noastră cotidiană. Matrimoniul este astfel aluvionar și sedimentar, tăcut și continuu sub apele învolburate ale istoriei, este efemerul care dăinuie ; patrimoniul este eroic și autoritar, irupînd periodic pe valurile acestor ape, este orgoliul dăinuirii supuse distrugerii. Dacă patrimoniul este cel cu care ne mîndrim și pentru care putem muri, matri moniul este cel cu
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
un soi de Pitie carteziană : n-a fost ! Punct. Cum, Herta, chiar așa ? - s-au revoltat rapid unii și alții. Mai uită-te o dată, ce naiba, că doar sîntem intelectuali cu toții ! Nu mă vezi și pe mine, acolo, în colțul ăla învolburat al globului tău de cristal, nu vezi cum rezistam, nu chiar eroic, dar totuși... Cum poți să spui așa, simplist, că nu a existat rezistență anti-comunistă în România ? E adevărat, masele au fost îndobitocite, dar am fost cîțiva care, totuși
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
la soarta altora. Această „grilă de autoevaluare” este unul dintre acele produse încă provizorii, dar din ce în ce mai stabile, pe drumul modernizării învățămîntului nostru și alinierii sale la standardele de calitate din „țările civilizate”. Adică un amestec de traducere trunchiată și imaginație învolburată, propus lumii universitare cu doza de țîfnă necesară pentru a se impune ca ceva serios și „în conformitate cu normele internaționale”. Așa să fie... Doar că ultimul lucru pe care îl are în vedere această fișă de autoevaluare este ce face profesorul
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Fântâna La mine-n sat, în locul Fundătură, Se află un pârâu învolburat, Iar mai la răsărit, pe o ridicătură, Se află un stejar bătrân și aplecat. Sub el se află o fântână Unde au poposit săteni și mulți străini. Văd frunzele ce cad din ramura bătrână Și cum el geme după atâția
F?nt?na by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83183_a_84508]
-
poate ieși viu. Cei care au copilărit la sat au pentru toată viața o rezervă de feerie. În curând, vom avea, probabil, păduri din plastic și aluminiu. Oare munții sunt tot semne de întrebare ca și piramidele? Uneori, numai marea învolburată reușește să mai risipească disperarea.. Numai Soarele mai furnizează energie fără dolari. Am plecat din natură cu o frunză vestimentară și ne am întors la ea cu buldozere. În nopțile senine, cerul devine o sublimă mantie rococo. Natura încă ne
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
uneori din supărările destinului. Omul sărman se află la confluența tuturor conjuncturilor. Artiștii trăiesc în miezul conflictelor, pentru că nu au un sistem de evacuare a dramelor lumii din ei. Artistul e plural. Ca Universul. Marile destine fac parte din zbuciumul învolburat al omenirii. Caracterul poate regla destinul. Ucigași sunt și cei care, prin indiferență, își sugrumă destinul. Punem în cârca destinului toate neghiobiile noastre. Pentru cei învinși, singurătatea se circumscrie destinului. Cartea de telefon: Doamne, ce îngrămădire de destine! Conjuncturile hotărăsc
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
au descoperit că arta nu este rentabilă. În cazul creatorilor de artă, e greu să fii și mare și viu. Când citesc o capodoperă, simt cum curge textul direct în biografia mea. Marea artă a fost concepută la temperatura frustrărilor învolburate. Întotdeauna tinerii au augumentat centura fonică a artei. Față de cultură, imbecilii au rezerve totale. Snobii - nici una. Nebunia artistului se potolește odată cu talentul. Pe termen scurt, ierarhiile în artă sunt guvernate de spiritul de cumetrie. Cultura de consum este un tăvălug
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
și nici nicăieri altundeva. S-a descurcat întotdeauna, ca și părinții lui când trăiau, pe cont propriu și s-a descurcat bine, după cum recunoștea și el, iar pensiunea nu era altceva, decât o plută rătăcită și uitată în mijlocul unui ocean învolburat și ostil, dar pe care se simțea liber, fericit și protejat, tocmai pentru că era ocrotit de cel mai puternic om din țară despre care povestea el cu emfază, de câte ori se ivea ocazia: înainte de a fi închis la Doftana, o iarnă
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cădea, fără întrerupere, de la o înălțime apreciabilă direct pe bolovanii rotunjiți, netezi și alunecoși din cale-afară, de pe albia unui pârâu, sub formă de cascadă, însoțit în același timp de un zgomot prelung și plăcut. O mică Niagară a copilăriei. Apa învolburată cădea permanent în albia pârâului cu mai multe ramificații, cunoscute de localnici sub numele de "Trei Calici". Locuitorii din preajmă spun că numele vine de la trei familii de sărmani, care nu aveau nici după ce bea apă, adică trei calici, care
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și pe ce calcă. Distanța dintre urmăriți și colții fioroși ai urmăritorilor se micșora cu fiecare clipă. Cu fiecare clipă pericolul creștea exponențial. În stânga: canalul cu apă adâncă, ce ducea spre moara amintită a domnului Filderman, iar în față, apa învolburată și stăvilarul. Puntea din bușteni de brad, legată cu scoabe, dispăruse ca prin minune. In canal nu puteau sări, pentru că surioara lui se temea de apă și nici nu știa să înoate. Stăvilarul din față! El era singura lor salvare
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
brad, legată cu scoabe, dispăruse ca prin minune. In canal nu puteau sări, pentru că surioara lui se temea de apă și nici nu știa să înoate. Stăvilarul din față! El era singura lor salvare! Numai peste stăvilar puteau traversa apa învolburată și puteau să ajungă pe celălalt mal fără a fi sfâșiați. Trebuiau să se grăbească. Mai era un singur obstacol. Prima treaptă din beton armat era perfect verticală, la înălțimea umărului. El dintr-un salt disperat, scrijelindu-și mâinile și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
netalentat, însă nimic mai mult. Apoi, îți vor întoarce spatele și te vor părăsi numaidecât, scuipându-ți cu dispreț în obraz și rostind pe socoteala ta numai vorbe cu totul nedemne. Ei, această stare generală a omului dintotdeauna, care sa învolburat și s-a concentrat asupra valorilor materiale mai ales în veacul acesta, a început, odată cu acea revelație bruscă, despre care am vorbit mai sus, să facă tot mai puternic notă discordantă cu metamorfoza pe care o suferise Eugen. Se simțea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
până în vârful lui, încercând să-l aplec peste vreo râpă pe care altfel nu o puteam trece, dar de fiecare dată eram aruncat în cine știe ce prăpastie... În timp ce mă cățăram pe o stâncă, am lunecat și am căzut într-o apă învolburată... M-am zbătut cu disperare să ies la suprafață... Când, în sfârșit, am reușit să ies, am răsuflat o dată adânc. În acea clipă m-am trezit! Eram lac de sudoare... Speriat, am privit spre geam. Afară mai licărea încă lumina
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Scrie-te și pe mata, dar, nu cumva să ne omiți pe noi. Suntem oameni serioși, cum îți poate trece prin cap, una ca asta?! Flori de nufăr notații Închipuiți-vă viața ca o imensă, adâncă și, mai toată vremea, învolburată, apă. Închipuiți-vă că aceasta reprezintă geneza, casa și spațiul în care se consumă zbuciumata noastră clipă, prin care trecem, de la nimic în nimic. Închipuiți-vă, de asemenea, de altfel, cum și este în fapt, că, de fiecare dată, din
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]