837 matches
-
parcă ceriul înadins ordonase batalioanelor sale de nouri să dea asalt asupra noastră, ca să ne împiedice de a ne bucura de mult lăudata priveliște și să ne și ude pe deasupra. Dac-am văzut așa, am stat acolo cu mantale și șaluri în spate numai timpul cât să mâncăm și să ne odihnim puțin și am plecat la vale. Scoborârea însă a fost originală de tot. Dădusem din Martigni o telegramă la Saxon, ca să ni se expeduiască sus pe munte patru sănii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
o naframă imensă de ceață prin care nimic nu străbătea, dar din care se scurgea o mică ploaie subțire ca prin sită. Ceea ce am putut însă zări în locul soarelui au fost unele piepturi goale, unele brațe trandafirii rău acoperite de șaluri, care s-au retras iute în fața vremei posomorâte și a privirilor noastre indiscrete. M-am retras și eu și m-am culcat a doua oară, de astă dată cu altă viziune în ochi. La redeșteptare, m-am scoborât împreună cu tovarășul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
poate că mai stăruie Încă, la unii dintre dumneavoastră, amintirea bragagiilor atât de pitorești pe ulițele Bucureștilor de acum o jumătate de veac, cu zaharicalele lor de fantezie orien tală și cu costumul lor arnăuțesc, cu turban cu fes, ilic, șal vari și papuci, o poemă de linii și de culori, purtând sau poposind pe la colțuri cu donița de bragă Împodobită cu aplicații de alamă și cu ibricul turcesc, cu gât lung, pentru clătitul cănilor de servit braga, tot din alamă
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Un asemenea cuvânt consider că este și „Hobelschatten“. Umbrișul de rindea foșnea și mirosea amărui. În timp ce bunicul juca șah în verandă, înăuntru în atelier eu îmi făceam peruci din úmbrele de rindea scurte. Iar din spiralele lungi - cordoane, volănașe și șaluri. Într-o cutie mare se găseau litere de aur al căror miros pătrunzător de lac îți înțepa nasul. Tâmplarul alcătuia din ele numele morților, lipindu-le apoi pe capacul sicriului. Iar eu îmi făceam inele, lănțișoare și cercei. Astăzi, umbrișul
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
să aibă cultură (măcar de specialitate, dacă nu generală). Caranfil are cultură (de specialitate). De scris, scrie cam așa : Morgenstern se întrece pe sine, ba în maternitate ultragiată, ba strașnică muiere, ba în fragilitate, ba în furie înfricoșătoare învăluită în șal ca într-o armură. Sau (pentru amestecul de cinema și picanterie paparață care-i caracteriza și emisiunea) : Semnificativă e distribuirea Marinei Vlady în rolul devoratoarei femei, fiindcă actrița însăși și-a îngropat câțiva soți (de la care a păstrat câte un
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
poate mai mult; am ajuns în fața unei case cu portal; am intrat pe un culoar și a treia ușă, la dreapta, era camera în care stă Tante Margot. O cameră caldă, de om bătrân, grandeur et décadence. În perete un șal persan în splendide culori vișinii, pe care se sprijinea o etajeră oarecare cu cărți; pe aceeași etajeră, cutii cloisonné [și] un vas de preț; pe celalt (sic) perete, deasupra unui divan învelit cu o blană făcută din blănițe de iepuri
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mintea și glasul ei de argint, muzical. Mi am amintit, amărâtă, de casa ei splendidă, cu o sufragerie de două ori cât apartamentul nostru, de goûtéurile de la cinci, când mergeam în mare favoare, invitate de ea; de covoarele persane, de șalurile venețiene, de argintăria masivă și vesèla de un gust rafinat; de cupeul ce venea să ne ia de la școală și de aerul de domnițe autentice pe care îl aveam, scoborând din caretă: Tem pus edax rerum... (Timpul care distruge totul
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cele mai multe lucruri sunt ale mele.“ „Arătați factura.“ „Știți foarte bine că, acum câțiva ani, când cumpărai, nu păstrai facturile ca să justifici prezența unor mobile.“ Și tot așa. Pe scurt, au început să inventarieze sufra geria, până la ultima linguriță - mobile, farfurii, șaluri, pendula, cel mai mic vas, covoarele. Auzeam, din când în când: 1 m. 40 cm. pe 3 metri, 10 linguri, 13 farfurii de porțelan. Degeaba interveneam: „Dar, tovarășe, acesta este al meu“. „Arătați factura.“ Inutil să te aperi de brutalitatea
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
cheme; după un minut am plecat și eu. Am luat tramvaiul 14 ca să ajung la școală, unde mi am făcut datoria cu entuziasm. Spre sfârșit, eram un pic obosită. Am plecat acasă; trotuarele - alunecoase ca oglinda. Arătam foarte bătrână, cu șalul legat peste pălărie și cu bastonul în mână. Draga mea are să fie foarte mirată când are să mă vadă îmbătrânită și stafidită ca un măr renet în luna martie. Chiar cu riscul de a-i displăcea, mi-aș dori, totuși, să
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
În primăvara anului 2004, anume În prima zi a postului Paștelui creștin. Portretul evreului În film cuprinde o serie de stereotipuri negative cunoscute, iar evreii sunt prezentați ca popor deicid. În plus, Înfățișarea evreului biblic este „actualizată” (perciuni, barbă și șal de rugăciune tipice pentru Ostjuden) pentru a corespunde cu imaginea evreului ortodox modern. 856. Silviu Angelescu, Calpuzanii (roman), ediția a II-a revăzută, Editura Humanitas, București, 1999, pp. 50-53. 857. Constantin Argetoianu, Pentru cei de mâine. Amintiri din vremea celor
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
redactate documente strategice cu aportul lui Max Nordau și Caim Weizmann (1874-1952), Daniel Wolffsohn, comerciant de cherestea din Koln, - care i-a urmat la conducerea organizației sioniste mondiale și care a ales culorile alb și albastru pentru steagul sionist, culorile șalului nostru de rugăciune. Meritul lui Herzl a fost acela că a făcut din diplomația de înaltă ținută la nivel personal, un element important pentru a-i conferi respectabilitate, pentru a o face ca mișcarea sionistă să fie luată în serios
COMUNITATEA EVREILOR DIN DOROHOI by LIDIA BAROI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/659_a_1117]
-
7 noiembrie 2003 - Sala Pruteanu - seara Ne informează Ion cum se îmbrăcau rușii iarna. Pe dedesupt, peste haine, puneau un palton mai subțire (de toamnă) peste care alt palton. Un fes și sub fes o broboadă și peste toate un șal. Toți arată ca niște păpuși. Are multă plasticitate. (Mă gândesc cât de mult voi suferi de cald!) Teatrul este o împletire de energii ale actorilor, energii care se prăvălesc asupra spectatorilor. Și de fapt spectatorii așteaptă acest lucru. Dacă voi
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Actrița Agneta Ekmaner a jucat rolul principal: viața ca vis și durere! Ne-am dus pe jos la teatru și bătea un vânt ca un bici roșu. Degetele mele s-au albit deodată și draga de Birgitta mi-a dat șalul ei mov ca să mă încălzesc. M-a văzut ca pe un copil căruia i-au degerat mâinile în copilărie... Sau poate și-a adus aminte de victima reginei Kristina (și a altora!), filozoful René Descartes (cu care nu mă compar
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
vedere, a apărut la Stockholm foarte timidă, parcă fofilându-se cu modestie sub ploaia de întrebări ale jurnaliștilor. Vroia mereu parcă să rămână singură, poate cu Anders, traducătorul ei, și să se înfășoare amândoi în fumul țigărilor, ca într-un șal al dansului dublu. În scurtul somn de după-amiază l-am visat pe Anders- ei bine, îi crescuseră două frumoase coarne pe frunte! La petrecerea lui Dagmar și Rune Gomer, la aniversarea lui Rune, într-un apartament luxos, pe Drottningatan, la
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Mergând în vizită la Tanea Harcino, în lipsa unor cești, Tanea trimite pe cineva la fata cu bască albă să împrumute ceșcuțe, pahare, tacâmuri și ce-i mai trebuia ei. Nu trece mult și apare chiar proprietara, acum abia vizibilă sub șalul lung. Se numește Steluța Apostolescu. Un nume pe care îl întâlnisem printre acte la revizorat și care îmi devenise familiar, poate prin rezonanța oarecum blajină. Ca să spun drept cam două nume reveneau, un fel de dicteu al peniței, în
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
miresei la noua reședință. Portul local era confecționat în gospodărie de către femei și compus din: femeia purta opinci,ciorapi împletiți în casă, cămașă, ie, fotă lungă până la glezne, ilic sau vestă, (sfeter) flanelă împletită din lână, pe cap batic, bariș, șal (bertă), suman din șiac (postav din lână, țesut în casă și dat la piuă); bărbatul purta opinci, ițari din cânepă, de in, aba pe timp rece, pantaloni din șiac iarna, suman sau cojoc, pe cap pălărie și căciulă (cușmă). Cu
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
miresei la noua reședință. Portul local era confecționat în gospodărie de către femei și compus din: femeia purta opinci,ciorapi împletiți în casă, cămașă, ie, fotă lungă până la glezne, ilic sau vestă, (sfeter) flanelă împletită din lână, pe cap batic, bariș, șal (bertă), suman din șiac (postav din lână, țesut în casă și dat la piuă); bărbatul purta opinci, ițari din cânepă, de in, aba pe timp rece, pantaloni din șiac iarna, suman sau cojoc, pe cap pălărie și căciulă (cușmă). Cu
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
minunea. La "La zece mese" s-a petrecut minunea, cu mulți ani înainte de a se pierde localul și clienții în uitare. Era toamnă, ca acum. Începuseră să scadă zilele și spre seară se făcea mai rece. Era nevoie de un șal moale pe umeri. Într-o seară au venit la "La zece mese" nuntași neanunțați, că încă nu începuse timpul nunților. Fapt este că dinspre Intrarea Viilor și dinspre Strada Viilor s-a arătat o caleașca de povești, cu roți subțiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
bătrânul poet vegeta acum în vila „Sonet”, peste drum de Bolta Rece. Encomiast prin excelență, poetul George Lesnea se acomodase destul de bine cu módele proletcultiste ale vremii. Adevăratul său succes rămâneau însă traducerile din poeții ruși. Ori de câte ori recita, la șezători, „Șalul negru” al lui Pușchin, era aplaudat frenetic. Transpunând în românește proză clasică rusă concomitent cu o poezie originală care se adresa copiilor, ferită și de imixtiuni politice prea grosolane, mai creativă se arăta Otilia Cazimir. Spre deosebire de Lesnea, poeta apărea însă
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
stânjenit, rămâne interesat chiar când clovnul își bate joc de el. La o șezătoare ținută într-o sală a bibliotecii, se aflau la prezidiu Ion Istrati, Sandu Faur (Al. Atanasiu) și George Lesnea care, ca de obicei, recita cu patos „Șalul negru”. Cu expresiile sale dialectale de regulă vulgare, Istrati avea succes. Lesnea, unul nebun, în timp ce Faur nu conta. Aflat și el în sală, Mărgărit a stat cuminte până ce un bătrânel cu chelia nespălată critică indignat, în fraze încâlcite, modul în
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
din vârf care îi dădea un ton solemn de înalt funcționar. Câte rugăciuni a adresat ea Domnului! Câte sacrificii a trebuit să suporte! Dar acum, iată-l acolo pe al ei Giovanni, îmbrăcat ca un preot adevărat și neînfășurat în șaluri, ca atunci când, copil fiind, juca «altărașul». Nu are fizicul robust al preoților de mare vlagă, adică, ale celor care se avântă peste pupitru și, întinzându-se spre înainte, subjugă credincioșii prin prestanța lor fizică. Clericul Calabria, la cei 24 de
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
de lectura lui Boileau și tot atât de a operei lui Voltaire, din care a și tradus Alzira sau Americanii. În epistolă Alecsandrescu are darul inanalizabil al discursului gesticulat, aci grav, aci perfid, câteodată de un prozaism caricatural, altă dată acoperit cu șalul unei imagini, și e sentențios cu un mare noroc, străbătut de o ușoară melancolie romantică. Enumerarea genurilor are alt sens decât la Boileau. Atingerea noilor instrumente romantice (chinuri, melancolie, înfocare) sugerează mai multă reculegere contemplativă. Indeciziunea literară e tradusă cu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dintâi cu o rochie lungă de pânză albă, cu capu îmbrobodit iar cu o rufă albă și în spate cu o bucată de pânză albă, care le slujăște și de basma și de sac, unde pun multe povoare, și de șal și de blană." Dealtfel stilul acesta bătrânesc mai poate avea și altă pricină. Aga Ilie Kogălniceanu își crescuse odrasla cu strășnicie, după tipicul vechi, trimițînd-o la școală în antereu de cutnie și cu ișlic de piele de miel sură, care
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
romantic rezultă un parnasianism precoce în Scăldătoarea unei cucoane românce (văd prototip în Le bain d'une dame romaine de Vigny), care deschide seria poeziei indolenței pămîntene: Apoi din feredea iesă sprijinită de curtence, În crevat trufaș se culcă sub șalurile subțiri; Și jupineasa bătrână începe trupul să-i frece Cu spirturi de dânsa stoarse din crini și din trandafiri. Iar ca razele luminii să nu-i facă supărare, Fetele slobod perdele de un atlas argintit, Și lângă ea pun în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cât și la cea În șase colțuri. „S-a trezit la gară. I-a văzut prin fereastră, agitați, nerăbdători, așteptându-l. A mai avut timp să deschidă valiza, să tragă gentuța de mătase. A simțit sub degete cubul, curelele, foșnetul șalului lucios. Atingere speriată, primejdioasă. Furios, aruncase pachetul sub bancă.” Corespondentul meu afirma că descoperise, În aceste rânduri, o afinitate de profunzime cu autorul, ceea ce va numi peste 20 de ani, la citirea noului meu manuscris (Întoarcerea huliganului), „emanciparea de matcă
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]