822 matches
-
făcut litera - h - german. Farmacistul care a dus banii În cimitir a ascultat pe rând vocea a 10 persoane Între care era și Hauptmann reușind să identifice vocea din cimitir. Ce mai trebuia dovedit? Poliția nu a putut afla de ce șchioapătă Hauptmann. Aci, acesta nu a vrut să explice misteriosul accident! Condamnat la scaunul electric, după ce a fost văzut de mama sa, venită special din Germania, asistat apoi de un preot, după ce a fost ras În cap, pentru tichia electrică, când
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
am prăvălit pe fereastră. Nu va fi o cădere lungă. Va fi o evadare. Și va fi pace. Am aterizat pe gazon. N-am simțit nimic. Toată durerea se concentra în piciorul drept. M-am ridicat și am început să șchiopătez spre Range Rover. M-am prăbușit în fața volanului și am învârtit cheia în contact. (Întrebat fiind, am răspuns că nu știam - și nici acum nu mă pot gândi la un motiv - de ce nu m-am dus la un vecin după ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Los Angeles în august și cu ocazia comemorării morții tatălui meu am așteptat în parcarea de la restaurantul McDonald pe Ventura Boulevard din Sherman Oaks. Era 2.30. După ce mi-am luat inima-n dinți am ieșit din mașină și am șchiopătat spre intrarea în restaurant (încă mă mai ajutam de baston). Am comandat un hamburger, o pungă mică de cartofi prăjiți, o coca-cola mică - nu mi-era foame - și mi-am luat tava așezându-mă la o masă lângă fereastră. 450
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
dus, nu-i era teamă. 450 SL de culoare crem ieși din parcare și intră pe Ventura Boulevard, rulând în trafic până nu se mai zări, iar povestirea se sfârși. Întâlnirea durase doar zece minute, dar când m-am întors șchiopătând la mașină, era în amurg. Peste de drum de McDonald’s se găsea Bank of America unde fusese depozitată cenușa tatălui meu. Ceea ce nu spusesem nimănui era ce-am făcut pe 9 noiembrie când m-am dus să iau cenușa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fost iute aproape și a servit „noul regim” care învinsese Germania nazistă și care aborda sublimele sloganuri ale justiției și egalității sociale. Eram născuți în același an, ’34, și în aceeași lună - februarie. Cu un cap mai mic ca mine, șchiopătând ușor de piciorul drept, bolnav de un tremur continuu al mâinii drepte, fapt ce îl îngreuna la scris, profesiunea sa, purta mândru un chip cu trăsături regulate și cu limpezi, calzi și inteligenți ochi albaștri. Fost elev al acelei experiențe
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Această frumoasă și precisă meditație asupra "misterului lui Dumnezeu care se face prezent în lume" era opera în limba franceză a unui tânăr călugăr libanez, Rafic Nahna. Ferindu-se să-l politizeze prea mult pe Isus, iată-l că apare, șchiopătând, în drumul nostru. Dintre diferitele localități mai mult sau mai puțin echidistante (Amwas, Oubeibeh) pretinzând a cuprinde și locul unde Isus s-a arătat pentru prima dată după moarte, cel mai puțin improbabil este acest sat circazian situat între Ierusalim
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
nordul Moldovei. Efort fizic istovitor pentru cineva corpolent (103 "chilograme") în uniformă militară. "Marșul mi-a ars tălpile așa de tare și mi-a rănit un picior"; până la "scheletul negru" al mănăstirii Probota, "două sute de metri, fac jumătate de ceas șchiopătând". Dealuri și râpi, priveliști copleșite de soare, "necazuri multe"; cursa comandată pune la încercare rezistența convoiului. Într-un Discurs către mine însumi (intercalat în jurnal) considerații deloc amabile despre ofițerii de carieră; "domnul căpitan Holban, cumnatul ilustrului literat Eugeniu Lovinescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
rezerviști mânâncă borșul în pahare. Marșul mi-a ars tălpile picioarelor așa de tare și mi-a rănit un picior, încât de la casa dascălului până la scheletul negru al mănăstirii vechi de piatră, două sute de metri, fac o jumătate de ceas șchiopătând. La lumina săracă a câtorva lumânări, lângă biserica înnegrită, mâncăm cu toții ofițerii în tăcere. Se vorbește puțin din când în când; nedisciplinații ofițeri de rezervă nu mai dau drumul la râsete tari. Sala alimentelor, ca și pe vremea Turcilor când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pomadă, plăcut surprinse de trecerea ofițerilor. Cum trecem de Lespezi, încep a rămânea în urma coloanei soldați osteniți, pe când șiragul lung și negru, se înmlădie după cutele pământului cu tremurătoare luciri metalice în soarele fierbinte. Doctorul răcnește la cei ce rămân șchiopătând în urmă, adaogă la răcnete o dialectică cazonă destul de înflorită cu metafore și comparații, apoi îi trimite la căruțele din urmă pe cei mai slabi, iar pe alții îi ușurează de ranițe și arme. Un bărbat tânăr, fără mustață, din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Urcat în ambulanță nu-și contenește gemetele decât la protestările noastre, după aceia începe a dormita. Și tot drumul a dormitat. Din când în când la locuri grele, când trebuia să meargă și pe jos, iar gemea și începea să șchiopăteze când ne uitam la el. Era bolnav de moarte când l-am urcat în ambulanță, și somnul pesemne i-a făcut atâta bine încât când am ajuns la Hârlău era teafăr și voinic, ba încă a avut atâta putere s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
urcând dealuri grele, pe la marginea unei păduri care parcă nu mai are sfârșit. Desnădăjduiți, ne oprim într-o vreme, ca să ne mai punem la cale. Doctorul ne ospătează cu dragă inimă din ce are, procurorul Eliseu, prevestindu-ne ploae și șchiopătând, mănâncă bine vorbind din bielșug, Nicolau rostește două cuvinte după ce mănâncă și se culcă pe-o coastă. În umbra pădurii ne hodinim un timp, apoi pornim și mergem iar multă vreme. În sfârșit într-un târziu ieșind la drum mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
opintici, primăvara viorele și în Bou pădurea din fața satului, care era a proprietarului moșiei Baea. Opream apa părăului Bogata și făceam niște știoalne 10, bălți în care ne scăldam cu toți de-a valma. Ancuța era frumoasă, dar mergea oleacă șchiopătând și-i ziceam Șchiopuța. Ea ca și noi avea o singură cămeșa însă foarte largă și când ploua, ea ridica poalele cămeșii, noi ne băgam sub cămeșa ei să nu ne ploaie. Ea mă striga pe mine Ghiorghiță, cum auzea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
cu o cruce în vârf având inscripționați anii și locul pelerinajelor ce le-a făcut deja, printre care și unul la Roma în anul jubiliar 2000. Se sprijină într-un mod aproape solemn- sacru în bastonul său și înaintează încet șchiopătând ușor. Privindu-l mă rușinez de mine, uit de usturimile din tălpi și merg în spiritul drumului, cu încredere în Dumnezeu, cu seninătate și lumină în suflet. Este ora 6 și în bucătărie au început să apară pelerini. O pereche
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
deoarece nu-și găsește borseta. Ai impresia că toți îți sunt prieteni, aproape familiari. Camino ne unește cu spiritul lui, cu seninătatea și voioșia tipic spaniolă. Ah, acum a intrat în bucătărie și pelerinul Jacques cu piciorul stâng bandajat și șchiopătând. îl asemăn cu Sf. Iacob ce a mers până la marginile pământului, predicând Evanghelia și încurajat de Sf. Fecioară de pe stâlpul de la Zaragoza (la Virgen del Pilarî. în bucătărie intră mai mulți spanioli, dar și o coreancă (după ochii oblici cred
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
spunându-mi că mai este mult până la final. La un moment dat, observ în fața mea o siluetă ce mi se pare cunoscută. Oare nu o fi tocmai tânăra solitară, scundă de statură, puțin plinuță, cu un mers lent și legănat, șchiopătând ușor? O ajung din urmă. Ea este! îmi permit să o salut cu arhicunoscutul „ola”. îmi răspunde zâmbind scoțându-și căștile mici din urechi. După fizionomie, ar putea fi din Germania și chiar că am nimerit. îmi zice că este
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
-și căștile mici din urechi. După fizionomie, ar putea fi din Germania și chiar că am nimerit. îmi zice că este din Hamburg, și a pornit în pelerinaj de la Saint Jean Pied au Port iar aceasta este a șaptea zi. Șchioapătă de câteva zile dar este - hotărâtă ca pe 20 august să fie la Santiago. Nu este prea îngrijorată de durerea fizică. Este o mică entorsă sau tendinită. Nu am înțeles prea bine dar ce am înțeles este faptul că va
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
sfântul Bonifaciu. Se uită mirată la mine răspunzându-mi că nu știe nimic din toate acestea. Nu am mai îndrăznit să o întreb dacă știe ceva despre sfântul apostol Iacob, nici de ce s-a înscris pe acest drum pe care șchioapătă deja de câteva zile. Am admirat-o, fără să am un răspuns la motivația pelerinajului ei. După vreo două ore de mers intens ajung la Viana. Aici atmosfera este încărcată, zgomotoasă, plină de muzică și veselie. Trec prin centru, pe lângă
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
profilează acest oraș medieval, dar mai ales modern, traversat de frumosul râu Ebro. Simt cum tălpile picioarelor încep să doară, o durere înțepătoare ce parcă te frige. Mă dor și mușchii pulpelor picioarelor. Dar mă gândesc la tânăra nemțoaică ce șchioapătă de câteva zile și parcă mai uit de durere; asta însă nu mă împiedică să iau o pastilă de paracetamol, după indicațiile doctoriței Tereza Dămoc. Ajung la Logroño și mă cazez la hanul parohiei Sf. Iacob El Real. Am avut
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
este la strada principală, cu un trafic deosebit, mai ales al camioanelor și tirurilor, dopurile de ceară și vată, puse seara în urechi, mă salvează și pot să dorm. Pelerinii încep să se miște, unii semiadormiți, alții mișcându-se încet, șchiopătând ușor, cu degetele sau gleznele pansate. Mănânc pe hol, bine și consistent, îmi iau apoi rucsacul și bastonul și pornesc sprinten ca și cum acum aș fi început camino. Ies repede din Villafranca și pe o cărăruie încep urcușul în pădure vreme
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
număr "tacturile", dar orice făceam nu-mi ieșea socoteala. Atunci m-am pus eu să corectez versurile, mai adăugând un cuvânt, mai scoțând altul și așa, chinuindu-l pe fratele meu, am reușit să fac versului o "proteză". Nu mai șchiopăta, dar a doua zi la școală învățătoarea (soția secretarului de partid) mi-a cam luat-o în nume de rău când eu cu toată mândria am început să-mi recit capodopera. Am ajuns pentru restul orei la colț. Atunci am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de căldură. Sau poate că poezia e chiar rana din coapsă a lui Iacov? Sau e semnul greu de descifrat făcut de înger pe pielea coapsei lui Iacov? Sau e durerea surdă resimțită de acesta? Sau e gestul de a șchiopăta prin fața unei omeniri care se mișcă fără poticneli? Orice interpretare e bună dacă ajunge la concluzia că omul are ceva dumnezeiesc în el. În afara acestei ascendențe nu am fi decât viermișorii de pe groapa de gunoi în putrefacție. Dar dacă tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Gagiii ăștia nu ți-ar spune o vorbă, a zis Pat. Li se-apleacă s-ajute pe cineva. Am parcat mașina lîngă motelul lui Sam Bătrînu’ și McKinney s-a dus pînă-n colț să cumpere un pachet de țigări. S-a-ntors șchiopătînd grăbit și s-a urcat În mașină. - Garda! a zis. S-o tăiem! Am pornit și o mașină de patrulare ne-a depășit. L-am văzut pe gaborul de la volan Întorcîndu-se și căscînd ochii cînd l-a zărit pe Pat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Se așezase cu grijă, timidă și puțin speriată, necunoscând pe nimeni din jurul ei. Se anunțase venirea lui Grigore Dejeu de la Cluj, dar încă nu apăruse, trebuia să sosească dimineață. În timp ce se servea felul doi, intră pe ușă, mult așteptatul pictor, șchiopătând. Venise de la Reșița cu o ocazie lăsându-l jos la intersecție, în sat. Urcând spre cabană îl mușcase un câine de picior. După ce a servit masa cu noi, Vintilă l-a dus la Reșița la un prieten care era doctor
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
destule momente ale jocului în care băcăuanii au comis greșeli inexplicabile, care au condus la diferența netă de la finalul jocului. O veste proastă este și accidentarea lui Sipos, folosit pe final și în faza de atac, handbalistul maghiar părăsind terenul șchiopătând. Revanșa este programată tot în Sala sporturilor din Bacău, miercuri, de la ora 12.00. ȘTIINȚA: Tevzadze, Tamaș - Dinescu (6), Bondar (5), Moskalenko (4), Grieze (3), Manea (3), Păunică (2), Cadar (2), Rotaru (1), Iancu (1), Sipos (1), M. Bujor (1
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
Maiorescu, Gheorghe Racoviță și Ianov, câte un scaun în camera deputaților, Theodor Rosetti, funcțiunea de președinte de secțiune la Curtea de Casațiune, eu, epitropia la Sf. Spiridon din Iași etc. etc. De atunci a început "Junimea" ca grupare literară să șchiopăteze; Maiorescu și Iacob Negruzzi dimpreună cu redacția Convorbirilor s-au mutat la București, unde s-a continuat într-adevăr încă câtva timp a se ține sâmbetele sara întruniri literare, dar el nu mai aveau acel caracter de intimitate, acea libertate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]