1,010 matches
-
pe aproape de Nistru. Am navigat bine, dragule. Noroc de busolă. Ea ne-a salvat.” „Dar, dacă nu era cine s-o citească, cine știe pe unde ajungeam.” - am răspuns eu. În dimineața următoare, soarele se lăfăia deasupra unei ape ce șerpuia printre lunci. „Suntem pe malul Nistrului, Costăchele!” - o exclamat Filip, cu ochii înrourați. „Cum îl trecem?” - o fost prima mea întrebare. „Slavă Domnului că am ajuns aici! De trecut... Ai uitat că ai fost tunar? Soluția e simplă. Adunăm lemne
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
recitit scrisoarea din Abaddón, urmărit de privirile spectrale ale unor prezențe familiare: Martin, Fernando Vidal, Marcelo, Nacho și Augustina. Evadam, regăsindu-mă, pe dâra fosforescentă a cuvintelor, În timp ce În zare fumega rugul Alejandra, iar În tunelul lui Juan Pablo Castel șerpuia orbitor fantoma Mariei ucise. M-am trezit dialogând cu personajul-autor și cu persoana lui Ernesto Sábato, el Însuși somat să răspundă la numeroasele patetice Întrebări amare, nu doar ale lectorului, ci și ale autorului care sunt. Un contemplativ, desigur, precum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
cu tine pe Cele Nouă Pâraie, Cu vântul avântându-se liber și valurile care se agită, În căruțe de apă cu coviltire de lotus... Mintea lui e acum un cal împiedicat de glezne, care aleargă împotriva vântului puternic, biciuit, lovit, șerpuind spre vârful unui munte învăluit în ceață densă. Urc pe stâncile Quen-Rung să mă uit împrejur Îmi simt inima schimbătoare și deloc înțeleaptă. Amugul coboară Mă simt pierdută și oropsită. Gândindu-mă la țărmuri îndepărtate Mă fac bine... El miroase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Accidentul făcea posibilă și chestia asta. Îi făcea deodată pe toți mai buni decât erau. Prezentul trecea înaintea trecutului. Rătăcise într-o furtună de zăpadă, degerată și aproape de colaps și nimerise peste un adăpost încălzit. Voia ca discuția să continue, șerpuind încet spre nicăieri. Pentru prima oară de la telefonul primit de la spital, simți că poate face tot ceea ce se impune în caz de dezastru. Dacă ar putea măcar să-l sune pe omul ăsta, din când în când. Daniel o întrebă despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
uită-te o dată. —Hei! Nu-i problema mea, da? Adică uită-te și tu la mâzgăleala asta. Ăsta nu-i scris. Un fel de pânză de păianjen. Scoarță de copac sau așa ceva. Zi-mi tu ce scrie. Scrisul era spectral. Șerpuia ca literele ilizibile ale bunicii lor suedeze. Karin îl etichetase pe autor ca având optzeci de ani, un imigrant bătrân, care se temea să dea orice relație ce ar implica dezvăluirea de informații pentru o bază de date. Citi cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sfârșit unul dintre cele trei mari salturi din evoluția primatelor. Cei trei stăteau pe podea cot la cot, cu trupurile reduse la niște extensii ale mașinilor pe care le pilotau. Ajunseră la o porțiune deschisă, unde șoseaua se opri din șerpuit și deveni dreaptă, străbătând niște dealuri nisipoase spre o linie de sosire vizibilă la orizont. Jucătorii accelerară, ciocnindu-se între ei pentru o poziție mai bună. Intrară într-un ultim viraj abrupt la dreapta. Una dintre mașini derapă mult în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
dreapta. —Ați înnebunit? Duane Cain se răsuci sub lovitura nedreaptă. Ce-ar fi să-ți reiei cura de Prozac? Noi am venit aici doar ca să-i ținem companie. Karin își flutură unghiile spre jocul video, cu șoseaua care încă mai șerpuia prostește pe ecran. —Companie? Așa numiți voi faptul că-l puneți să retrăiască toate astea? Îi aruncă lui Weber o privire de femeie trădată. — Omul nu protestează, spuse Rupp. Nu-i așa, frățică? Mark stătea în picioare, ținând strâns comenzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de titlu, omniprezentul template Nature. Cu font Mistral, titlul spunea: Noi călători pe bătrânul nostru râu. Karin se răsuci spre Daniel, nevenindu-i să creadă. Dar el și Adăpostul se pregăteau pentru reprezentație, cu fălcile strânse. Slide-urile se derulau rapid, șerpuind ca râul aflat în discuție. Punctul culminant viza ultima țintă la care s-ar fi gândit Karin: ceea ce Consiliul de dezvoltare numea „Sectorul de ospitalitate“. Un grafic cu coloane arăta numărul de turiști care veniseră să vadă migrația de primăvară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Aici, viața e lungă. Mai lungă decât crezi. Mai lungă decât îți poți închipui. Timp de o clipă, în amurgul înghețat, el se înalță. Cerul lunecă dintr-o nuanță de piersică spre rubiniu, apoi spre sângeriu. Un fir de ață șerpuiește pe fundalul luminos: un stol de cocori coboară de nicăieri. Scot un sunet preistoric, prea tare și prea răsunător pentru cât sunt de mici. Un sunet pe care și-l aduce aminte de dinainte de a-l auzi. El și femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
de vinișoare negre. Aripile se îngrămădesc și se împletesc, alunecă sau patinează iar în sus, înainte să se încolăcească din nou într-un ciclon lent. În curând, cerul se umple de afluenți, un râu de păsări, un Platte în oglindă șerpuind prin paradis. Și strigând cu fiecare părticică a sa. Păsările sunt uriașe, mult mai mari decât își imaginase. Aripile lor pompează lent și plin, cu penele lungi arcuindu-se mult deasupra corpului, apoi lăsându-se mult în jos, un șal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tare cu elicoptere ca să devină un clasic. Sau o scenă cu scufundări în pielea goală, ceva de felul ăsta. Dar e ieșită fix din Nebraska. Până la urmă, m-a prins. Weber se întinde să ia povestea devenită inutilă. O mână șerpuiește și o înșfacă pe a lui. —Domnu’ doctor? E o chestie pe care n-o pricep. Am salvat-o. Eu sunt... îngerul păzitor al femeii ăleia. Îți vine să crezi? Eu. Cuvintele par greoaie și străine în gura lui, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
până când, ajuns în fața butucului, se identifică întru totul luminii: — Cred, Doamne, și mărturisesc! Îngenunche. Butucul îl vedeau doar cei din corturile din partea opusă eșafodului, el Ștefan Brâncoveanu nu vedea decât Tronul Slavei lui Dumnezeu. De sub eșafod, sângele șiroi începu să șerpuiască pe pavajul alb al pieții. Nu erau mulți curioșii care veniseră să asiste. Greci și turci priveau prelingerea sângelui și-și aminteau povești de groază spuse de bunici bătrâne, legenda marelui duce Notaras care, atunci când Mahomed al doilea a cucerit
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
încolo și, ca să fiu absolut cinstit, nu pare să mă deranjeze la fel de tare ca de obicei faptul că vorbește silabisit și că din vorbele mărunte face cuvinte mari, iar din cuvintele mari face fraze întregi. Ah, însorita dimineață de sâmbătă șerpuiește molcom în timp ce el înșiră, silabă cu silabă, meritele și împlinirile mele soborului de rude și prieteni. Trage-le-o zdravăn, Warshaw, suge-mi-ai pixu’, nu te grăbi din pricina mea, te rog. Eu sunt tânăr, pot să stau aici toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
din întunericul camerei, cât datorită vocii. Un glas inconfundabil, subțire și efeminat, pe care nu credea că-l va auzi vreodată, aici, pe front. III Panglica șoselei, acoperită cu zăpadă înaltă și brăzdată de urmele negre ale unor roți late, șerpuiește subțire prin defileu, jalonată ici-acolo de trunchiurile rupte ale copacilor acolo unde militarii germani încercaseră să facă mai mult spațiu pentru autovehiculele lor. La capătul trecătorii, un colț de stâncă prelung, acoperit cu vegetație pitică, formează o arcadă naturală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
modifică niciodată realitățile. 32. Inteligența este un avocat, și nu un consilier al firii individului. ADELA FRAGMENTE DIN JURNALUL LUI EMIL CODRESCU (iulie-august 189...) Bălțătești!... O improvizare de bâlci, pe șoseaua care vine de la Piatra, trece prin mijlocul satului, strâmbă, șerpuind printre râpi, și se duce la Târgu-Neamțului, înconjurată de singurătăți. Lume multă, care vrea să petreacă și nu știe cum. Doamnele, ostentativ fără treabă, umblă în rochii de casă și cu capul gol... Domnii, cu jambiere și șepci impermeabile, trec
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Preferă singurătatea, lectura. Se detașează de cele lumești, pe care le privește cu un ochi ironic, superior. Începutul romanului este semnificativ în această privință! "Bălțatești!... O improvizare de bâlci, pe șoseaua care vine de la Piatra, trece prin mijlocul satului, strâmbă, șerpuind printre râpi, și se duce la Târgu-Neamțului, înconjurată de singurătăți.* Lume multă, care vrea să petreacă și nu știe cum. Doamnele, ostentativ fără treabă, umblă în rochii de casă și cu capul gol... Domnii cu jambiere (...), înarmați cu alpenstock-uri (subl
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
căsuță, pe timpuri, a portarului, iar pe vremea noastră, a nimănui. În partea dreaptă a porți, într-o altă casă, se afla cârciuma lui Culiță State, unde se aghezmuia tata câteodată. În interiorul porții celei mari, se afla un drumeag care șerpuia, ocolind panta prea mare, pe unde urca repejor droaga cu mortul evreu, tocmai sus, pe deal unde, după niște salcâmi, se afla sinagoga. De la sinagogă, pe un platou destul de mare, se afla cimitirul, cu mormintele sale, care mai de care
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
la rană când îl doare, dar de nădejde și la bucurie, când fericirea trece din noi și trebuie să ajungă și la inima aceluia. Ce părere aveți? Peisaj rural Soarele scăpăta spre asfințit, dar arșița era încă mare. D.N.-ul șerpuia prin sat și se pierdea undeva, după deal. Asfaltul era ornat cu câteva baligi aburinde, ca niște plăcinte uriașe de poale-n brâu, ce deveneau din ce în ce mai mici și care se micșorau din ce în ce mai mult, căci trecuse cireada satului și vacile dispăruseră
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
înșfăca cărnurile moi și placide care se soreau în cârduri. Orăcăitul se transforma atunci într-un țipăt înfiorător de omenesc, în vreme ce răcnetul universal al celorlalte continua cu nepăsare. înverzite din nou, buruienile ridicau moțuri noroioase. Prin șesul plin de apă șerpuia calea ferată. Pe movile, alături de ea, se înălțau cantoane. în vipie șinele clipeau, părând că intră de-a dreptul în văzduh. Cu alunecări scânteietoare ca o horbotă nestatornică, un balaur de fier se pierdea în zare. Numărând traversele, o copilă
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
pat până adineaori, când l-a furat somnul. Vei simți că trebuie să ieși afară, să te urci în mașină și să gonești în necunoscut. Să parcurgi sute de kilometri și să te oprești doar undeva sus, pe un drum șerpuit de munte, să privești răsăritul peste o vale care se răsfiră la picioarele tale, cât cuprinzi cu ochii. Apoi te vei întoarce înapoi exact la timp ca să-ți întâmpini copiii abia treziți din somn și să-i săruți de bună
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
adâncă firidă a Rouge-ului, miezul lui lichefiat, dar Linia vine de și mai departe. Se Întinde afară, până la munții de cocs și cărbune; merge până la râu, unde trag cargoboturile ca să descarce minereul, și din acel punct Linia devine râul Însuși, șerpuind În sus până la pădurile din nord, până când ajunge la locul de unde izvorăște, care e Însuși pământul, calcarul și gresia dinăuntru; apoi Linia o ia Înapoi, din substraturi la râu, la cargoboturi și, În cele din urmă, la macarale, lopeți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
mult până apare primul petic. Acolo unde e mai puțin adâncă, apa care clipocește subțiază gheața. Zizmo ocolește porțiunea. Curând Însă apare alt petic și e nevoit să o ia În cealaltă direcție. Spre dreapta. Spre stânga. Spre dreapta. Packardul șerpuiește Înainte, pe urmele lăsate de cauciucurile altor contrabandiști. La un moment dat un morman de gheață le blochează drumul și trebuie să dea cu spatele, să se Întoarcă pe unde au venit. Când la dreapta, când la stânga, când Înainte, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pe banda liberă. Dar de Îndată ce trecu de ghereta vameșilor, Își Înfipse mocasinul cu ciucurași În pedala de accelerație și Cadillacul demară, scrâșnind din cauciucuri. Acum chiar semăna cu o urmărire de mașini. Căci pe pod părintele Mike accelerase și el. Șerpuind printre mașini și camioane, gonea spre fâșia internațională, cu Milton pe urma lui, clipind din faruri ca să anunțe lumea să se dea la o parte. Podul se arcuia deasupra râului Într-o parabolă plină de grație, cu luminițe roșii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
-i că lumea era mai largă decât visele sale și că ar trebui să Îndrăznească să arunce zarurile. 2 Eclipsatc "2 Eclipsa" Trecuse o săptămână. De la fereastra apartamentului ei de la etajul 37, Kitty se uita În jos, la mașinile care șerpuiau pe Third Avenue; Își amintea cum venise În Manhattan, pentru o săptămână, Într-o perioadă În care În viața ei și a tuturor celor din Europa de Est intraseră ca o furtună libertatea și o multitudine de oportunități; nu se aștepta să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
de cinema mai Întâi să Închirieze, apoi să cumpere pământ, și uite așa s-a format Colonia. E o zonă destul de exclusivistă. — Pare mult mai... cum să zic... mai puțin prelucrată decât Hamptons, observă Kitty În timp ce taxiul mergea spre nord, șerpuind Între ocean și frumoasele dealuri verzi. Mai rurală. — Pentru că În Malibu nu ai voie să construiești case din acelea imense, lipsite de gust, de care vezi În Hamptons. O să luăm prânzul Într-un mall la câteva minute distanță, adăugă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]