767 matches
-
-se în ceva agresiv și febril: o vânătoare violentă a materialului informativ despre primul meu eu. În scurt timp am început să răstorn sertare, să cercetez cutii de depozitare și teancuri de reviste, să trag totul din dulapuri, să golesc șifonierul. Am strigat, roșu din cauza unei frustrări scăldate în lacrimi, târându-mă, căutând, împrăștiind. Și după ce toate rezervele de furie din mine secătuiau, mă trezeam epuizat în mijlocul dezastrului pe care-l creasem, înghițind lacrimile și mai amare ale disperării derivei totale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
la alta ca o fantomă pe scripeți. Exact după doisprezece s-a auzit un sunet în antreu. M-am îndreptat de spate și-am stat foarte nemișcat și foarte tăcut. Când s-a întâmplata sta tocmai puneam hainele înapoi în șifonier și, când m-am dus să cercetez, am luat două cămăși cu mine la parter, fără să-mi dau cu adevărat seama că le aveam în mâini. Pe covorașul din fața ușii se afla un plic mare, format A4. Numele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
deșirat. Era scund și avea probabil șaptezeci de ani. Lumina slabă a unicului bec nu răzbătea prea bine prin bolta lui de păr și asta îți dădea impresia că te uiți la un om care te privește din adâncul unui șifonier. Fața lui, atât cât reușeam să văd din ea, era ridată și maronie ca o minge de bandă elastică, numai că mai activă și înțeleaptă - îmi amintea de un arc din acela mare, care poate coborî singur scările - și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de cărți deschise, scuturate, din corpul de bibliotecă. Doctorul specialist în șocuri nu mai putea ține lucrurile în frâu, acum eram o creatură făcută din mecanisme defecte. Ce naiba încercai să faci? Haide, acum sunt pregătit pentru următorul indiciu. Am deschis șifonierul și am tras afară perechi de jeanși și pantaloni largi, haine groase și bocanci, formând un maldăr pe podea. — Sau poate mi-ai putea spune dracului direct. Ce zici de asta? Merit să aflu de ce sunt așa, nu? Merit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
n-o pot atinge și care nu le trezește nici un sentiment, așa că doar o... Folosesc. Scout. Ea te-a folosit, Eric. — La naiba. La naiba. La naiba. Zăgazul se rupse complet și totul se revărsă. Am smuls ultimele haine din șifonier, întinzând și răsucind umerașele, trăgând afară ultimele perechi de bocanci și pungile cu treninguri și puloverele împăturite și cămășile vechi. Le-am aruncat claie peste grămadă pe podea și le-am lovit cu piciorul, strigând: — Sanderson, pulă bleagă, pulă bleagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ca o dimineață de iunie petrecută În mina de uraniu. Mi s-a adresat: — Tie luăm Întrieg sau tie diezasamblăm? M-au luat Întreg, aș putea spune, dar, având În vedere că un sfert de cap a trebuit recuperat din spatele șifonierului, iar un alt sfert din frigider, putem vorbi și de o oarecare asamblare. În dreptul liftului, madame Kropotkina se Învârtea ca o muscă prinsă În borcan, prefăcându-se că uda rododendronul artificial din hol. — Domnu’ Igor, e frumos că țineți legătura
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
unele promisiuni... — Vaaai, ce prieteni ai! a făcut Vera, Încântată, iar apoi a sărit În picioare. Dar nu pot să mă prezint așa În Înalta societate! Trebuie să mă lași puțin. A țâșnit În camera cealaltă, unde a deschis un șifonier cât cala unui vapor, Începând să arunce pe pat, de-a valma, umerașe cu rochii, pălării, poșete, voaluri și pantofi. Am rămas dincolo, plimbându-mă nervos, În timp ce rumegam câteva idei care jucau lapte gros prin căpățâna mea. Una dintre ele
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nou avânt și pica la loc. Ce naiba era? Ce nu se potrivea deloc? Afară se Întunecase ușor. Câțiva nori se Încruntau la orizont, iar dimineața Însorită era pe cale să se preschimbe Într-o amiază mohorâtă. Vera cotrobăia În continuare prin șifonier, iar eu prin propria tărtăcuță, căutând ciorapul desperecheat al unei idei. Brusc, mi-am dat seama. M-am dus lângă Vera, care bodogănea cu mâinile În șold, ca un general al rochiilor de seară, În fața patului pe care erau răspândite
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
l primești. Nu de mult, Rainer a decupat câteva postere cu fete din niște reviste ilustrate, dar le‑a îndepărtat sânii și restul corpului cu ajutorul unei foarfeci, doar chipul a ajuns să ocupe acel loc de cinste, pe ușa de la șifonier. O pată uriașă de lumină tremură pe peretele de faianță, un cretin fără creier în cap s‑a jucat cu o oglindă de buzunar. Punțile, scărițele și galeriile se clatină și vibrează sub tălpile ude ale înotătorilor. E o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
pe zidul magazinului din față și se topiră în chioșc. L III Sabina s-a mutat la mine. Cum mă știam un tip tandru și casnic, mi-am zis că nu vor fi probleme deosebite. Singura problemă a fost cu șifonierul, ea venind cu patru valize, două sacoșe și geanta de umăr, bej. Zilele treceau ca în basme: vara stăteam pe o piatră în fața casei și citeam. Când se făcea prea cald, coboram până în strada mare și aduceam două găleți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
rămăseseră dintr-o familie numeroasă, din care o parte emigrase în Banat, iar altă parte în cimitir. Surorile seculare trăiau într-o vilă din centru. Apartamentul lor compus din două camere uriașe gemea de tablouri, mese cu picioare de bronz, șifoniere din lemn de trandafir cât un camion și vreo cinci cămăruțe risipite prin casă după un plan arhitectural misterios. Erau strămătuși din partea lui taică-meu, adică grecoaice cu nasul acvilin și capul strâns la menghină până li se țuguiase ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
-mi răspundea: ciolan! Era metoda folosită de Ion Creangă la Școala de popi de la Fălticeni. Sâmbăta făceam piața împreună, după care ea gătea o ciorbă cu multă lobodă, iar eu strângeam din casă șosetele și tampoanele aruncate după canapele și șifoniere, spălam geamurile, aspiram gândacii și limacșii uciși de stresul provocat de muzica lui Wagner. Mâncam și făceam somnic. Ne trezeam, jucam o partidă de sex, mâncam, făceam somnic. Duminica ne plimbam pe aleile cimitirului Bellu, aduceam cu noi cărți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
orice aparat se pornește și se oprește cu degetul care apasă pe buton și nu cu genele!) obiectele din juru-mi Îmi par câteva secunde altfel. Pânza fotoliului, deși o știu murdară, strălucește misterios, are patină și personalitate; zgârieturile de pe ușa șifonierului nu se mai văd, praful de pe vitrina cu veselă s-a și șters singur sau s-a ascuns; tancul de jucărie al copilului gazdei pare mai adevărat (Închipuirea mea Îl face să salte peste ape și gropi); culorile covorului nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
la Abator. Când au isprăvit masa, acest taciturn, cu care nu stătusem de vorbă niciodată, mi-a propus să merg cu el. M-a dus într-un bloc situat în apropierea Podului Izvor, unde locuia (era, încă, burlac), a deschis șifonierul și mi-a zis: "Ia ce costum și ce cravată dorești". Am ales un costum făcut dintr-o stofă cu dungi de culoarea tabacului, pe un fond albastru jandarm, pe care l-am purtat, apoi, foarte mândru, până în studenție; primul
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ca însemnarea să se mai afle încă în camera de oaspeți în care stătea întotdeauna când venea în vizită la Winshaw Towers, în buzunarul unei jachete de lână pe care o văzuse ultima oară în primul sertar de jos al șifonierului. Mi-a propus s-o ia de acolo cât mai curând posibil și să mi-o înmâneze: și în acest scop, ne-am înțeles să ne întâlnim în după-amiaza aniversării zilei de naștere a lui Mortimer, la marginea domeniului, lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
masa era pusă, vinul era răcit. M-am dus în apartamentul Fionei. Nu era în camera de zi și nu mi-a răspuns când am strigat-o. O presimțire bruscă m-a dus în dormitor. Fiona stătea pe pardoseală în fața șifonierului deschis. Era îmbrăcată cu o rochie lungă albastră de bumbac al cărei fermoar nu era încă tras la spate. Se legăna încet în spate și în față, luptându-se să respire. Am îngenuncheat lângă ea și am întrebat-o ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
luptându-se să respire. Am îngenuncheat lângă ea și am întrebat-o ce pățise. Mi-a spus că se simțise tot mai epuizată în timp ce încerca să se îmbrace, apoi își căutase o pereche de ciorapi în sertarul de jos al șifonierului când descoperise că nu putea respira. I-am pus mâna pe frunte, care era foarte fiebinte și acoperită cu broboane de transpirație. Acum putea să respire? am întrebat-o. A răspuns că da, dar că nu crede că se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
am putut să dorm, știind că într-n salon întunecat aflat la o distanță de cinci kilometri, Fiona stătea și ea trează, cu privirea fixată în tavan. Cum de durase atât s-o ducă acolo? După ce o găsisem îngenunchiată în fața șifonierului, trecuseră mai bine de cinci ore până ce fusese pusă în siguranță în acel pat - ore în care starea ei se agravase clar. Și totuși nimeni nu fusese neglijent, din câte mi-am dat seama: atmosfera fusese de eficiență, de frenezie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
undeva e o ușă secretă și un pasaj care duce jos. Hai să vedem dacă-l găsim. Înconjurară camera, bătând în fiecare lambriu ca să vadă dacă nu se auzea un spațiu gol. După ce manevra nu avu nici un rezultat, Michael descuie șifonierul cu uși duble încastrat într-unul din pereți și aruncă o privire înăuntru. — Hei, ce-i asta? strigă el. Phoebe veni în fugă. — Ai găsit? Ceva am găsit. Băgă mâna în șifonier și scoase de acolo un costum - o haină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
După ce manevra nu avu nici un rezultat, Michael descuie șifonierul cu uși duble încastrat într-unul din pereți și aruncă o privire înăuntru. — Hei, ce-i asta? strigă el. Phoebe veni în fugă. — Ai găsit? Ceva am găsit. Băgă mâna în șifonier și scoase de acolo un costum - o haină și pantaloni bleumarin. La o privire mai atentă se dovediră a fi uniforma unui sergent de poliție. — Ce ți-am spus? N-a fost nici un polițist. Și uite, restul. Îi întinse lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
indescifrabil. Odaia pensionarului e la fel de indescrifrabilă ca trupul său adormit. Și-a îngrămădit toată mobila în ea, pe lângă televizor și fotoliul oranj, recamierul, o masă lăcuită de sufragerie care se ține în trei picioare și o coadă de mătură, un șifonier cu cheie de care atârnă ciucuri croșetați, un corp de bibiliotecă pe rafturile căruia se ferfenițesc colecțiile Enigma și Urzica scrupulos complete cu almanahuri cu tot, o măsuță de telefon, două taburete de răchită. Toată această mobilă nu e dispusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Tu descalță-te și pune alea la uscat și-ți aduc niște șosete. Urcă la etaj și Nick Îl auzi prin tavan cum umblă. Deasupra era podul, și acolo dormeau Bill, taică-su și câteodată, Nick. În spatele podului era un șifonier. Mutaseră paturile de campanie ca să nu le ude ploaia și le acoperiseră cu niște prelate. Bill se-ntoarse cu o pereche de ciorapi groși din lână. — Nu mai e vremea să umbli fără șosete, Îi zise. Da’ n-am nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
și am Îmbrăcat-o, Împreună cu doamna care era cu mine. Dar printr-o minune, mi-am adus aminte că mai avea un exemplar al aceleiași fotografii Într-un plic cu altele, pe care-l ținea În raftul de jos al șifonierului, și am avut noroc: am găsit-o. Uitați-o! - și mi-o Înmînă. În după-amiaza zilei următoare, intram pe poarta cimitirului căutînd printre oamenii care Însoțeau sicriul purtat pe umerii a patru bărbați, pe doamna... O văzui. Mergea În urma sicriului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mi se dezvăluia Într-o concretețe misterioasă, sigur de prezența ei ce nu mi se părea absurdă; mă uitam la patul acela simplu, după moda anilor ’20, era patul În care murise, la oglinda dreptunghiulară prinsă de partea exterioară a șifonierului, după moda aceluiași timp, În care se privise abia În urmă cu șapte ani, unde se visase alături de mine, cum Îmi spusese odată, unde vremea Își topise puterea. Voisem s-o Întreb pe doamna aceea amabilă, ce fel de om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
lemnul; lemnul l-au sculptat cu aur și argint în frânghii, să crească în leagănul cerului, în ape melodioase, amăgitoare cu soare încărcate. Abanosul, nucul, cireșul și stejarul se împletesc gotic sau rococo din alte rostiri, vin în avalanșe amintiri. Șifoniere cu oglinzi, trec dincolo de spațiul lăzilor de zestre pictate cu miri. Am mai găsit și metale, sticle și vitralii cucernice, pahare îmbrăcate în zale sfioase de mătase și cristale. Ce suflare și gesturi amăgitoare în linii curbe, cu prospețime de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]