779 matches
-
Băltărețul, ce bate numai primăvară. Precipitațiile: au valoare medie anuală de 511mm. Ape: Pârâul Dragă, ce izvorăște din partea de nord a satului, din punctul numit Țărincuță, iar debitul îi crește de la budăile de pe Dragă Mică și Dragă Mare, precum și de la Șipot. Apoi se îndreaptă spre est ajungând în partea de sud a satului Tudor Vladimirescu și Mogoșești, de unde se varsă în Siret. Are o lungime de cca. 9 km. Vegetația: în aparență e o vegetație de silvo stepa, dar în realitate
Muncelu de Sus, Iași () [Corola-website/Science/301297_a_302626]
-
obiective din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Iași ca monumente de interes local. Șapte dintre ele sunt situri arheologice situl „Pietrăria din Valea Hainei”; așezarea fortificată de la Crivești; situl de la Hârtop; situl din punctul „Râpa de la Șipot”; situl de la „Fundu”; vatra medievală a satului (toate din zona satului Crivești); și situl de „la Cruce în Fundoaia” de la nord-est de Fedeleșeni. Celelalte două sunt clasificate ca monumente de arhitectură: biserica de lemn „Sfântul Nicolae” (1747) din satul Fedeleșeni
Comuna Strunga, Iași () [Corola-website/Science/301309_a_302638]
-
comună în județul Iași, Moldova, România, formată din satele Alexandru cel Bun, Borșa, Broșteni, Iacobeni, Vâlcelele și Vlădeni (reședința). Comuna se află în nord-estul județului, pe malurile Jijiei. Este străbătută de șoseaua județeană DJ282C, care o leagă spre nord-vest de Șipote și spre sud-est de Țigănași. Lângă Vlădeni, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ282F, care duce spre nord la Andrieșeni și mai departe în județul Botoșani la Răuseni. Prin comună trece și calea ferată Lețcani-Dorohoi, pe care este deservită
Comuna Vlădeni, Iași () [Corola-website/Science/301321_a_302650]
-
etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,29%). Pentru 3,31% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna nu exista, satele ei făcând parte din comuna Șipote. Anuarul Socec din 1925 consemnează înființarea comunei în cadrul plășii Turia a județului Iași, ea având atunci 2784 de locuitori în satele Borșa, Găureni, Epureni, Alexandru cel Bun, Iacobeni și Vlădeni. În 1950, comuna a trecut la raionul Iași din regiunea
Comuna Vlădeni, Iași () [Corola-website/Science/301321_a_302650]
-
satele Breazu, Horlești, Rediu (reședința) și Tăutești. Comuna se află în partea central-estică a județului, imediat la nord de municipiul Iași. Este străbătută de șoseaua județeană DJ282, care o leagă spre sud de Iași și spre nord-vest de Movileni, Gropnița, Șipote și mai departe în județul Botoșani de Răuseni, Hlipiceni, Todireni, Albești, Trușești (unde se intersectează cu DN29D), Dângeni, Hănești, Vlăsinești, Săveni (unde se intersectează cu DN29), Drăgușeni, Coțușca și Rădăuți-Prut (unde se termină în DN24C).. La Horlești, acest drum se
Comuna Rediu, Iași () [Corola-website/Science/300164_a_301493]
-
1865 și două biserici și ea era cunoscută pentru recolta de tutun. La acea vreme, pe teritoriul actual al comunei mai funcționau în aceeași plasă și comunele Buda și Valea lui Ion. Comuna Buda era formată din satele Buda și Șipotele și avea o biserică și 1330 de locuitori ce trăiau în 309 case. Comuna Valea lui Ion, formată din satele Valea lui Ion, Târzeni, Păscăreni, Boița, Cotreanța, Poiana Negustorului și Frunzeni, avea 1740 de locuitori și două biserici la Târzeni
Comuna Blăgești, Bacău () [Corola-website/Science/300658_a_301987]
-
la Târzeni și Valea lui Ion. Anuarul Socec din 1925 consemnează comunele în plasa Bistrița a aceluiași județ. Comuna Blăgești avea 1849 de locuitori în unicul ei sat; comuna Buda avea 1135 de locuitori în aceleași două sate Buda și Șipote; iar comuna Valea lui Ion era formată din satele Păsăreni, Târdeni și Valea lui Ion si din cătunele Boița, Cotreanța, Frunzeni și Poiana Negustorului, populația totală fiind de 3000 de locuitori. În 1931, comuna Buda a fost desființată, cele două
Comuna Blăgești, Bacău () [Corola-website/Science/300658_a_301987]
-
soartă. În 1950, comunele Blăgești și Valea lui Ion au fost transferate raionului Buhuși și apoi (după 1964) raionului Bacău din regiunea Bacău. În 1968, comuna a revenit la județul Bacău, reînființat și tot atunci au fost desființate satele Boița, Șipote și Pascareni (comasate respectiv cu satele Blăgești, Buda și Valea lui Ion). Două obiective din comuna Blăgești sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monumente de interes local. Unul este ridicată în 1918 și clasificată ca monument
Comuna Blăgești, Bacău () [Corola-website/Science/300658_a_301987]
-
400m, care aparțin neogenului. Teritoriul satului Valea Șoșii este drenat de pâraiele Șoșa, Secătura, Săratului și Cernu. Vegetația spontană este alcătuită din păduri de foioase, pajiști și terenuri agricole. La poalele Munților Berzunți se găsesc multe izvoare cu apă rece, șipote, foarte bună de băut, pe care locuitorii le-au amenajat ("Șipotul Lupului, Apa Rece, Șipotul Fundăturii" etc.). Tot în această zonă sunt și izvoare sărate (slatini) folosite de populație pentru conservarea unor alimente. Existența acestor izvoare sărate explică prelungirea stratului
Valea Șoșii, Bacău () [Corola-website/Science/300711_a_302040]
-
pâraiele Șoșa, Secătura, Săratului și Cernu. Vegetația spontană este alcătuită din păduri de foioase, pajiști și terenuri agricole. La poalele Munților Berzunți se găsesc multe izvoare cu apă rece, șipote, foarte bună de băut, pe care locuitorii le-au amenajat ("Șipotul Lupului, Apa Rece, Șipotul Fundăturii" etc.). Tot în această zonă sunt și izvoare sărate (slatini) folosite de populație pentru conservarea unor alimente. Existența acestor izvoare sărate explică prelungirea stratului de clorură de sodiu de la salina din Târgu Ocna, pe sub culmea
Valea Șoșii, Bacău () [Corola-website/Science/300711_a_302040]
-
și Cernu. Vegetația spontană este alcătuită din păduri de foioase, pajiști și terenuri agricole. La poalele Munților Berzunți se găsesc multe izvoare cu apă rece, șipote, foarte bună de băut, pe care locuitorii le-au amenajat ("Șipotul Lupului, Apa Rece, Șipotul Fundăturii" etc.). Tot în această zonă sunt și izvoare sărate (slatini) folosite de populație pentru conservarea unor alimente. Existența acestor izvoare sărate explică prelungirea stratului de clorură de sodiu de la salina din Târgu Ocna, pe sub culmea Berzunți. Se găsesc și
Valea Șoșii, Bacău () [Corola-website/Science/300711_a_302040]
-
Urdești fiind la o distanță considerabilă unul de altul. Satele care pot beneficia de târgul din Murgeni fiind "Raicul, Hănăseni, Bârlești, Epureni, Schineni, Sărățeni, Lățești, Blăgești, Igești, Cârja, Hrăniceni, Rânzești, Vădeni, Bogdănești, Lupești, Mânzătești, Sipeni, Aldești, Gănești, Prodănești, Slivna, Cavadinești, Șipotele, Grăpeni, Susăni, Comănești, Costești" și" Onești." Așadar la 6 septembrie 1844 i se aprobă în cancelaria domnească lui Alecu Sturza " „târg cu zi de târg și iarmaroace pe moșia sa din Murgeni”". Alege ca loc exact răscrucea drumurilor din actuala
Murgeni () [Corola-website/Science/301898_a_303227]
-
matcă patriarhală și-a pus adîncă pecete pe sufletul viitorului poet, iar opera lui o va mărturisi cu vădită înfiorare. Dobridorul pierdut între lanuri, salcâmi și sălcii plângătoare, "gura de rai" a Fântînii Suhatului (islazul unde pășteau oile și vitele), șipotul molcom al pârâului Balasan - toate acestea vor constitui un fond de inepuizabilă nostalgie, transparent în multe dintre poemele sale ("Nostalgie", "Chemare", "Tristețe", "Reverie", "Visare" etc.).” (Răzvan Codrescu, "Un interbelic uitat: Ilariu Dobridor", Blogurile ROST, nr. 34, decembrie 2005). De asemenea
Dobridor, Dolj () [Corola-website/Science/300397_a_301726]
-
străbate teritoriile Ucrainei și României și se varsă în Dunăre. izvorăște din Munții Carpații Păduroși aflați în Bucovina de Nord (astăzi regiunea Cernăuți a Ucrainei), la o altitudine de 1.238 m. Izvoarele sale se află în apropiere de localitatea Șipotele pe Siret (raionul Vijnița). Șiretul parcurge 706 km (dintre care 596 km pe teritoriul României și 110 km pe teritoriul Ucrainei) și se varsă în Dunăre, lângă orașul Galați. Dintre afluenții fluviului, are cel mai mare bazin hidrografic din România
Râul Siret () [Corola-website/Science/298737_a_300066]
-
sticlă al holului de onoare este mobil, putând fi acționat de un motor electric. Încă din 1883, castelul are încălzire centrală. Pe lângă castel au fost construite Pelișorul, Corpul de Gardă, Economatul, Casa de Vânătoare Foișor, Grajdurile, Uzina Electrică și Vila Șipot. Până la terminarea castelului (1883), Regele Carol I și Regina Elisabeta, au locuit la casa de vânătoare, terminată înaintea castelului. Datorită uzinei electrice proprii, Peleșul a fost primul castel complet electrificat din Europa. Peleșul a avut o importanță deosebită pentru istoria
Castelul Peleș () [Corola-website/Science/302059_a_303388]
-
Grigore, căpitanul activ Zaman Traian, locotenentul activ (viitorul general, comandant al Comandamentului Militar al Capitalei la 23 august 1944). Regimentului 70 Infanterie au luptat cu aceeași vitejie și pe frontul din Moldova, străbătând și luptând în localități precum Voinești, Pietroși, Șipotul, Vulcana de Sus, Pucioasa, Bucov, Dolceasca, Mizil, Buzău, Râmnicu Sărat, Vitănești, Muncelul, Ivești, Mărăști, Măgura Cașinului, Valea Doftanei. Ca o răsplată a eroismului și spiritului de sacrificiu dovedite pe câmpul de luptă de cadrele și ostașii regimentului, drapelului acestuia i
Iosif Teodorescu () [Corola-website/Science/311954_a_313283]
-
Elena (călugărită sub numele de Elisabeta) a fost considerată drept ctitor al mănăstirii. Conform unui act de danie din 9 decembrie 1627, domnitorul Miron Barnovschi-Movilă a dăruit satele Toporăuți din Ținutul Cernăuți (astăzi aflate în regiunea Cernăuți a Ucrainei) și Șipote (azi în județul Iași) Mănăstirii „Adormirea Maicii Domnului” din Iași (Mănăstirea Barnovschi), închinând mănăstirea cu toate posesiunile sale la Ierusalim. Documentul specifica următoarele: "și iarăși călugării de la acea sfântă mănăstire să n-aibă a pune acolo un dregător de la ei
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
binefăcători, sunt trecute numele a 19 patriarhi ai Ierusalimului. Mănăstirea Barnovschi a fost administrată de către călugări greci până la secularizarea averilor mănăstirești (1863) din timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza. După cum precizează N.A. Bogdan, mănăstirea a fost înzestrată cu șapte moșii: Șipote (din jud. Iași) de peste 2.000 fălci, Bârzești și Muntenii de Jos (jud. Vaslui), Ivăncăuți (jud. Dorohoi), precum și cu vii de pe dealul Bucium, case și locuri cu bezmăne. În curtea mănăstirii au fost construite chilii, case egumenești, beciuri și alte
Biserica Barnovschi () [Corola-website/Science/311338_a_312667]
-
plasa Cotești a aceluiași județ, cu o populație de 728 de locuitori. În anul 1931, comuna a fost transferată județului Putna și a luat numele de "Andrieșu", având în compunere satele Andrieșu de Jos, Andrieșu de Sus, Fetig, Răchitiș și Șipotele. În 1950, comuna a fost transferată raionului Focșani din regiunea Putna și apoi (după 1952) din regiunea Bârlad și mai târziu (1956) din regiunea Galați. În 1964, comunei i-au fost alipite și satele fostei comune Andreiașu de Sus. În
Comuna Andreiașu de Jos, Vrancea () [Corola-website/Science/310929_a_312258]
-
din perioada Latène; în marginea de vest a satului Adamclisi se află o așezare medievală timpurie (secolele al VIII-lea-al X-lea); altă cetate similară se află și la est de cetate; un alt apeduct roman (denumit „Apeductul de la Șipote”) se află la sud și sud-vest de Adamclisi; și în tot perimetrul comunei se găsește un ansamblu de tumuli din secolele al IV-lea î.e.n.-al III-lea e.n.
Comuna Adamclisi, Constanța () [Corola-website/Science/310369_a_311698]
-
5.000 locuitori. Încă în cronică medievală (17 iulie 1436) se vorbește despre existența satului, pe malul stîng al Cotovețului (în prezent rîul Bic). Istoria satului este bogată în legende legate de anumite locuri și obiective, precum Fîntînă lui Vodă, Șipotul Ruginit, Beciul Turcului, etc. În data de 2 februarie 1819, în localitate a fost sfințită biserică de lemn, pe temelie de piatră, cu hramul Sf. Nicolae, care pînă în prezent deține un mare rol istoric, activînd fără întrerupere de aproape
Vălcineț, Călărași () [Corola-website/Science/305150_a_306479]
-
în vecinătatea acestor locuri. Iar răzeșii s-au statornicit aici păstrând denumirea cătunului. O altă legendă despre formare satului este despre un drumeț Ciuciulea care făcuse un drum lung și nu găsise apă de băut nicăieri până a ajuns la Șipot (cișmea de pe suta II). Bând apă pe săturate a rămas și peste noapte și apoi și-a făcut culcuș în salcia mare de lângă izvor. A doua zi a plecat dar în urma lui a rămas numele de Ciuciulea. Argument în favoarea acestei
Ciuciuleni, Hîncești () [Corola-website/Science/305179_a_306508]
-
și-a făcut culcuș în salcia mare de lângă izvor. A doua zi a plecat dar în urma lui a rămas numele de Ciuciulea. Argument în favoarea acestei legende vin spusele localnicilor care spun că prima casă din sat a fost construită lângă Șipot. Referitor la originea denumirii Ciuciuleni există și opinia lui M. Ciachir care spune că denumirea de Ciuciuleni ar fi de origini turco-tătare care înseamnă mâneca moșului. Denumirea satului Ciuciuleni este unică în spațiul românesc și aceste legende frumoase ca dealtfel
Ciuciuleni, Hîncești () [Corola-website/Science/305179_a_306508]
-
sept.1947 - 22 august 2011) organizează Stagiunea muzicală ”Iosif Sava”, găzduită generos de Muzeul Municipiului București, la Palatul Șuțu. Numele lui Iosif Sava a fost atribuit unei piațete de lângă Universitatea Națională de Muzică București, aflată la intersecția străzilor Dr. Sion, Șipotul Fântânilor, Ion Brezoianu și Poiana Narciselor, unde a fost amplasat un bust al cunoscutului muzicolog. Articole biografice
Iosif Sava () [Corola-website/Science/306135_a_307464]
-
un uriaș castel de ape subterane și de suprafață. În calcare apele subterane se găsesc în rețele de fisuri și goluri carstice. În adânc rezultă cursuri de apă cu lungimi de sute și mii de metri. Izvoarele de tip resurgență (Șipot, Șura Mare, Ciclovina sau exurgență (Izvorul de sub Piatră,Cuculeu) apar în mod obișnuit la marginea zonei calcaroase. Temperatura izvoarelor, chiar în timpul verii este destul de coborâtă, ajungând până la 4-6 °C la 2000 m. Numai cursul superior al Streiului străbate zona montană
Munții Șureanu () [Corola-website/Science/306299_a_307628]