1,089 matches
-
melaminat din bucătăria nouă, abia cumpărată pentru noua locuință. Apoi se ridică Îmbărbătându-se: Fie ce-o fi, Își zise ieșind pe ușă hotărât să dezlege misterul. Cobori din nou cele două etaje, simțindu-și transpirația coborând de-a lungul șirei spinării de o răceală nedorită. Când mai avea câteva trepte de coborât, ușa celor de la parter se deschise. Învăluite Într-o lumină nedefinită, trei siluete Înfășurate În mantii argintii, ieșeau plutind fără a păși, fără nici un zgomot, spre ieșirea din
Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
neîncetat de când am decolat, îmi amintesc că zburăm cu mult peste viteza sunetului, adică așa cum se spune în povești: zburăm ca vântul și ca gândul. Privirea îmi fuge către hubloul generos al navei. Brusc mă trece un fior rece pe șira spinării, însoțit de o senzație de emoție copleșitoare. Pământul este din ce în ce mai mic. La început o sferă mare și de un albastru pur, pe alocuri presărată cu maro și verde, apoi sfera devine tot mai mică, predominând culoarea albastră. Mut de
ANTOLOGIE:poezie by Melania-Anemona Zotic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_698]
-
Nelson, care se agita printre luptători, s-a aplecat în față și a căzut în genunchi. A întins brațul stâng către căpitanul vasului, Hardy; cel drept îi fusese amputat după bătălia de la Santa Cruz, în 1797. - M-au împușcat în șira spinării - a mai apucat să spună. După trei ore, a murit. După această victorie scump plătită, Anglia a obținut controlul maritim în zonă pentru o vreme de 100 de ani. Ca orice mare om de stat - comandant de oști, în
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
tu ai fi vrut să fii în locul lui Vasile Căpitanu? - a întrebat moș Dumitru. Se vede treaba, Dumitre, că încep să-ți dea târcoale fiorii... Apoi ce să mai zic de cei tineri, dacă pe tine moșneag te furnică pe șira spinării? În acest moment, Măriuța și-a arătat fața în crăpătura lăsată la ușa cuhnei. Se vedea bine că trage cu urechea. Ochii însă i-au fugit aproape fără voie spre Hliboceanu. Acesta, cu un aer voit nepăsător, își mângâia
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
în dreptul iazului de la Găinării îmi iese înainte știma apelor?...Mai este și dealul din fața acestui iaz... Îi drept în sus ca un perete. Și dacă alunec de pe un troian? Până în iaz nu am oprire!” Simțeam un sloi de gheață pe șira spinării. Cu aceste gânduri în cârcă, drumul mi se părea din ce în ce mai greu. Ochii și obrajii mă usturau de atâta zăpadă adusă de vântul care nu se înmuia deloc... „Dacă aș avea un felinar aș merge boierește! Ce mai? Da’ pe
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Unde poate fi? L-o fi înhățat vreo jivină!... Hliboceneee! Mă auzi, Hliboceneee! Răspundeee! - a strigat Iordache cu înfrigurare. Nici un răspuns însă. A mai strigat de câteva ori, dar, degeaba. Fiorii unei primejdii necunoscute au început să-i alerge pe șira spinării...Unde-i? Ce i s-o întâmplat?” Hliboceneee! Hliiiboceeeneee! - a început să scâncească Iordache, retrăgându-se înspăimântat spre șirul de sănii... A alergat cât a putut, dar nici urmă de sănii. Nici chiar firimitura de lumină de la felinarul lui
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
mică insulă de tăcere în jurul lui, se porni pe neașteptate, gâlgâitoare, și-o voce aspră strigă ceva. Se auzi o lovitură de metal. Doi inși se înălțară. Traseră ușa grea de la vagon. Șocul făcu să-i treacă un scrâșnet prin șira spinării. Locomotiva se puse-n mișcare. Ultimele santinele se prinseră de barele metalice și se săltară pe scări. Fascicolul de lumină descoperea, fantomatece, siluetele celor rămași pe peron cu câinii. Nu mai avea de ales. Pândi din întuneric scara care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
la cauza veritabilă a rănilor, doamna Ioanide chiar, dimpotrivă, îi reproșă delicat că nu-i atent când merge pe scări, osândind obiceiul de a se repezi pe ele. - Putea, adăugă ea, să ți se întîmple ceva și mai rău, să-țifrîngi șira spinării. Astfel, un alibi fu improvizat cu gingășie pentru cazul lui Tudorel, care scăpă de umilință. În schimb, Ioanide avu un colocviu cu Pica. - Ascultă, Pica, zise el, dă-mi o mână de ajutor. Ce se petrece în casa noastră
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
o față lustruită ca porțelanul pe porțiunea care nu cădea în falduri, și avea în toată ținuta o corectitudine. Însă era senil și pitoresc. Pomponescu, dimpotrivă, avea păr tare, mustață dură, bustul umflat, mersul drept, excepție făcând o încovoiere a șirei spinării, reclamată parcă de nevoia adaptării la cubajul camerelor. Afară de această soliditate corporală, se observa o rezistență morală. Pomponescu nu se văita vreodată de dureri fizice, nu lua posturi de infirm și nu conversa deloc despre boli. Ședea ore întregi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lui Gonzalv se îmbolnăvise. Era ceva stricat în mașinăria lui. Astfel, abia ieșit ca prin miracol din pneumonie, căzu în altă supărare. Stând G. Călinescu de atâta vreme pe spate în pat, făcu o escară la capătul de jos al șirei spinării, care-l incomoda grozav. Acum i se puse sub fese un colac pneumatic, de cauciuc, care însă la rîndu-i îi stânjenea funcțiunea căilor urinare. O durere sfâșietoare smulse un geamăt geografului. Simțise un cuțit insuportabil într-un loc greu
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
corurile e puțin cam plictisitoare, dar îmi plac indicațiile scenice. îmi place retragerea din Moscova, cu soldații prăjiți la foc în față și înghețați în spate. îmi place priveliștea Europei văzută dintre nori, arătînd ca un bolnav, cu Alpii drept șira spinării. Scrii acasă? — O, da, domnule. — Lucrezi la ceva în acest moment? — Da. încerc să scriu despre un băiat care poate auzi culorile. — Să audă culorile? — Da, domnule. Cînd vede un foc arzînd, fiecare flacără scoate un sunet asemănător unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
calomniei, cu egalitarismul celor ce n-au nimic de pierdut ei au târât în mlaștină lor morală poporul crescut puternic în umbra Basarabilor și a neamului Mușatin, i-au împestrițat limba, i-au sustras istoria și datinele, i-au escamotat șira spinării, comoara de idei și înclinări abituale cari făceau ca poporul nostru să semene în toate cu strămoșii lui. Dar în zadar le fu: ceea ce este este și nu se poate tăgădui. La toate ocaziile reapare deosebirea între breasla cîrciocărească
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
plaiul Cloșani, 150 și de atunci încolo au prins a se înglota lume sub steagurile lui. De aceea, față cu acest zgomot au cam sfeclit-o pseudoromînii de la foaia guvernamentală, am putea zice că au simțit fiorii funiei trecîndu-le prin șira spinării. "Romînul" zice: o dată ce conspirațiunea a fost denunțată națiunii, ea este și rămâne spulberată. Care națiune, onorabilă tagmă? Oare nici țăranul nu mai e națiune în ochii voștri de venetic și a rămas redusă nația la voi? Oare nici opt
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
de zirconiu și creier de beriliu și testicule de safir, îngerul nostru interior, umbra noastră interioară, suprapusă identic peste noroiul împuțit al cărnii noastre, corpul nostru ceresc își are și el anatomia lui paradoxală. Sânt șapte chakras de-a lungul șirei spinării, și șapte plexuri în viscere. Trei dintre ele sânt sub diafragmă, la polul timpului și al sexului, al vieții vegetative. Despărțind spiritul de materie, diafragma e limita a două regnuri, căci sîntem ființe amfibii între cer și pământ. Ea
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de carne lumea nouă în care aveam să fiu expulzat. Văzut prin el, craniul femeii se alungea, botul i se umplea de colți înspăimîntători, coastele îi împungeau prin piele și se deschideau ca două monstruoase aripi de liliac, pe când din șira spinării tatii răsăreau spini de os ce zgâriau tavanul. Mi-era frică de ei, de vizuina lor, de supliciile respirației și ale digestiei, de inimaginabilul atingerii unor degete cornoase pe pielea mea dulce și umedă. Scriu de trei luni în
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
starea de spirit, domolindu-i neliniștea și sporindu-i încîntarea de a fi acolo, în alcovul impregnat de parfumuri, lângă diva aceea de necrezut. Când se aplecase după sticlă, Mioara făcuse două cute adânci în pielea moale a pântecului, vertebrele șirei spinării se iviseră ca niște insule de piele luminoasă iar vulva, sub fesele grele, era neagră ca a iepelor în păienjenișul de păr cârlionțat. Fata începuse să simtă că se destramă în aerul stătut al încăperii, când o văzu pe
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de un adânc și amețitor sentiment al păcatului. Avea să ispășească, știa asta și cu gândul ăsta adormi acolo, între trupurile strâns încolăcite, atât de multe încît păreau nu doar întinse pe toată podeaua, ci stivuindu-se, șolduri și umeri, șire ale spinării și pulpe, capete și genunchi, până la grinzile din tavan, îndopate cu busuioc. Se-ntrebă iar, cu un ultim finșor de gând, dacă se afla între preafericiți sau între păcătoși, dacă dăduse laudă lui Dumnezeu în geamătul și-n
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pulpele păroase ale nevestei, și nu se-ntîmplă nimic, și el se dă jos de pe ea înjurînd-o și, o dată cu ea, urând totul pe lume, împuțita asta de viață, neputința mândriei și-a onoarei de om, aplecarea adânc spre pământ a sexului, șirei spinării, frunții, ejacularea, în locul spermei și al cuvântului, dătătoare de dragoste și de viață, doar a scuipatului de scârbă în urma șefilor, a pisatului în closet și-a lacrimilor, acum, când, umilit și furios, întoarce fundul către muiere, trage pătura peste
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
umerii se dislocară, rămânând prinși doar în pielea străvezie, întinsă până la pleznire, palmele se atinseră la spate, între omoplații ce se ridicaseră perpendicular pe spinare ca două aripioare de rechin, și-n cele din urmă degetele se-nlănțuiră firesc pe șira spinării, de parc-ar fi făcut-o pe piept. Omul legat cu propriile mâini se așeză, își înnodă picioarele-n lotus și deodată se ridică, mare estropiat, corp cu membrele amputate, pe cioturile genunchilor. Se auzi o tentativă de aplauze
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
fără sarcină, fără spin, fără stranietate, fără aromă, fără ființă în cele din urmă, dar care era izvorul ființei, polul înzăpezit al ființei, sfera din creștet din care se revărsa întregul corp prin cele șase cascade-nflorite de-a lungul șirei spinării. Pătrunseră în nucleu, prin lespezile străvezii de lumină. Cu ochii tulburi ai pruncilor de câteva zile percepură forme și stihii. Era un tron măreț în mijloc, ce avea înfățișarea pietrei de safir. Pe tron ședea Cel Bătrân de Zile
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
largi robe-ncrețite și aripi ca de lăstun. Intrară-n lanul ce le venea pân-la piept și începură masacrul. Cu secerele lor dințate de diamant spărgeau țestele ovoidale, lăsând să se-nalțe în vântul cel negru creierele urmate de măduva șirei spinării, ce porneau șerpuind mai departe, spermii de lumină și aer, spre pântecul moale al globului. Trupurile numai piele și os se dezmembrau apoi, și o vale a oaselor rămase după secerători în ravinele de foc și de zgură. Flotila
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
risipite de-a valma. Și-o voce se auzi: "Fiu al omului, vor putea oare oasele acestea să trăiască?" Urmă un vuiet ca de ape mari și oasele tresăriră, se-apropiară, formară centuri scapulare și pelviene, care se prinseră de șirele refăcute. Scheletele se ridicară-n picioare și benzi de mușchi, șuierând, se-ncolăciră pe oasele goale, prinzîndu-se de ele cu zgârciuri. Nervi și vase de sânge se strecurară peste tot printre ele, organe moi umplură toracele, în pântec crescură ficatul
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
pe veci stearpă îl chinuia fiindcă, deși nu o spusese nimănui, crezuse mereu că Xentya ar putea fi mama unui înger. Mâinile fetei se mișcau din ce în ce mai îndrăzneț: ciupeau, mângâiau, zgâriau, explorau. Unghia degetului mic al Xentyei tocmai cobora apăsat pe șira spinării când Stin auzi zgomotul sirenei și sufletul său se închirci, chinuit de o presimțire grea. ― Jeremiah, șopti Stin și, strîngîndu-și în fugă puținele veșminte, se năpusti spre poarta mare. Dincolo de gard, doi călugări-ostași îl țineau cu greutate pe Jeremiah
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
se adauge ceva sau să i se devoaleze amintiri vechi, care stătuseră ascunse în sufletul lor timp de milenii în așteptarea momentului potrivit. Radoslav simțea răcoarea pardoselii care-i pătrunsese prin rasa de aba groasă și-i dădea fiori pe șira spinării. Era exact aceeași senzație pe care o avusese atunci când se trezise, doar cu câteva nopți înainte, după ce vorbise în vis cu Domnul Dumnezeul lui. Se făcea că își contempla caisul din curtea Abației. Micul pom era mai încărcat de
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
Gualfard, nici Geremar nu păreau să se intereseze absolut deloc de prezența sa. Așadar, soarta lui era pecetluită - ba mai mult, fusese încă de la bun început. în vreme ce încă fixa ochii, acum sticloși, ai lui Waldomar, un fior lung îi străbătu șira spinării. Se întrebă până când asasinii ce îl înconjurau îi vor mai îngădui să rămână în viață. începu să tragă cu ochiul împrejur, căutând febril o cale e scăpare. Khaba și Odolgan se aflau la un pas de el, însă atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]