1,067 matches
-
și-a dat seama că lucrurile nu mergeau așa de bine pe cât sperase el. Conversația era, în cel mai bun caz, poticnită. Copilul lui Alice, Rosa - sau o chema Rosie?- îl fixa cu niște ochi care îi dădeau fiori pe șira spinării. Hugo a ridicat din sprâncene, a scos limba și-a dat din urechi. Copilul a început să plângă. În timp ce o legăna pe Rosa, încercând s-o liniștească, Alice i-a zâmbit stânjenită. Îngrozit, Hugo a încetat să se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
era o aventură? Dar apoi, bărbatul își amintea că era vorba de o aventură cu Alice, femeia care era responsabilă pentru încheierea carierei Amandei de la Intercorp. De fiecare dată când se gândea la situația asta, Hugo simțea fiori reci pe șira spinării. Ceea ce însemna că simțea fiorii ăștia aproape tot timpul. Când nu se gândea la nevastă-sa, Hugo își făcea griji din cauza lui Alice. Nu mai vorbise cu ea din noaptea aceea teribilă când Laura, cu ochii sclipitori, se coborâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
topească și maieul mi se făcuse leoarcă. o să răcești, a spus el. Hai la mine să ne uscăm. Era al naibii de frig acasă la ai lui. Ne-am dezbrăcat și ne-am aruncat sub plapumă, dar mie frigul Îmi intrase În șira spinării. Dodo și-a scos Puloverul maro și mi l-a dat mie. Îl purta mereu când se Întâlnea cu mine, pentru că știa cât Îmi place. Puloverul maro era bătrân și Înțelept, avea și două- trei găuri de molii și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
cupa... șopti el. o ninsoare măruntă și deasă a Început să cadă Între noi. Fulgii se topeau instantaneu pe pielea noastră, transformându-se În abur. Curând ninsoarea a devenit ploaie cu fulgere și trăsnete, care ni s-au descărcat pe șira spinării, scurgându-ni-se În cap. De undeva de sus păream un animal ciudat, cu pielea distri- buită inegal pe două suprafețe incongruente, contorsionate. Apoi a Început să ningă din nou, molcom, cu fulgi mari și din ce În ce mai rari, până când s-
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
topească și maieul mi se făcuse leoarcă. O să răcești, a spus el. Hai la mine să ne uscăm. Era al naibii de frig acasă la ai lui. Ne-am dezbrăcat și ne-am aruncat sub plapumă, dar mie frigul îmi intrase în șira spinării. Dodo și-a scos Puloverul maro și mi l-a dat mie. Îl purta mereu când se întâlnea cu mine, pentru că știa cât îmi place. Puloverul maro era bătrân și înțelept, avea și două- trei găuri de molii și
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cupa... șopti el. O ninsoare măruntă și deasă a început să cadă între noi. Fulgii se topeau instantaneu pe pielea noastră, transformându-se în abur. Curând ninsoarea a devenit ploaie cu fulgere și trăsnete, care ni s-au descărcat pe șira spinării, scurgându-ni-se în cap. De undeva de sus păream un animal ciudat, cu pielea distribuită inegal pe două suprafețe incongruente, contorsionate. Apoi a început să ningă din nou, molcom, cu fulgi mari și din ce în ce mai rari, până când s-a
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
și a operei. Care eveniment și care operă, se pomeni, Întrebând, oarecum buimac, Olovinaru. A evenimentului prilejuit de majoratul meu și a operei săvârșite de tine. A uciderii guguluilor mei. Ultimele cuvinte făcură, ca, lui Olovinaru, să-i treacă, prin șira spinării, ca un curent electric, ori, ca un șuvoi subțire, dar, extrem de pronunțat, de gheață. Înghiți. Porțile se deschiseră, mașina lunecă În curte, În urma ei, porțile reveniră la loc, dinaintea garajului, la intrarea În acesta, de asemenea, ușa se deschise
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
ateriza și pentru a nu le da supraveghetorilor de zbor din turnul de control radarele peste cap. Pierdu din înălțime, prăbușindu-se către semănăturile ce cuprindeau aeroportul ca într-un clește. Scutură de trei ori muștiucul narghilelei în dosul unei șire de mărăcini alese drept paravan. De fiecare dată, pentru cîte-o valiză croită dintr-o piele cafenie, moale, argăsită ca o mănușă, umflată ca o gușă de guguștiuc de angaralele dinăuntru. O dată în plus, pentru un sac cu țesătură grosolană din
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
zecilor de frizuri încercate, topind prin răsuciri savante ale trunchiului faldurile de prisos ale togii, pelerinei sau bleizerului în care, drapîndu-se, străbătu o întreagă istorie punctuală a deghizărilor, transformând pe rând petecul de țărână ascuns sub parmalâcul cu boltă al șirei mărăcinilor în cabinet de machior, manichiurist, peruchier sau croitor. 18 DANIEL BĂNULESCU Ori măcar s-o reprezinte preferații tăi, Dan Deșliu și Mihai Beniuc, giganticii poeți ai Partidului. Despre care ai scris, citez, în aceeași Gazetă, că "puterea lor de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
locomotor... Că te duc la Techirghiol Ca să faci prostii pe hol. Cu-Împăratul peștilor Și Spuma adâncurilor ...Că te duc la Împăratul, Unde dregu-ți-aș și făcu-ți... Calomniatorul dădu la iveală din marsupiile trenciului un exponometru și-o muzicuță, în șira spinării căreia, suflând cu nădejde, se acompania imediat ce găsea o rimă reușită și înainte de a da peste alta și mai dihai. Automobilul aluneca, precum un bric de săpun, pe traseele aparent definitiv uitate ale gârliței Bucureștioara. La fiece meandră
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de dușumeaua cămăruței sale din casa Nicoloaicei, despicând în două miresmele nocturne de cimbrișor, ciuboțica cucului și izmă creață ale cartierului. Cercetă cronometrul și, când se lămuri că să se făcuse deja 4,30 dimineața, părul de pe piept și de pe șira spinării i se zburli. Anti-botezatul din seara aceasta se dovedise a fi un bou. Putea să-i pună și el nenorocitului ăla de Spiridon un nume mai scurt! Pescui, ca pe un os de pește, din gâtlejul Dulcelui Doru, un
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
în cârlig, s-a apropiat, s-a înseninat și i-a întins Sinistratului gustarea lui de șocuri. - Ia-o, frate Doruleț... Linge și castronașul ăsta electric! Să prinzi puteri. Să ți se ridice și ție, când vei vrea, părul de pe șira spinării... Pentru neinițiații în limbajele de la Mociornița nu s-a auzit decât un foarte lung cârâit, Regele învîrtind, în cerul gurii lui, tot o tumoare. În urmă cu douăzeci de ani, o promoție de pacienți de la Mociornița, mărșăluind de-a
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
de noiembrie. Cutarida încremenea într-o tăcere de moarte. Ziua tulbure, ca rachiul, pierea pe la cinci. Soarele nu mai încălzea. Rămânea mai mult o lumină gălbuie. Cădeau brumele. Ploile conteneau. Buruianul se înnegrea. Apoi nopțile se limpezeau. Cerul avea o șiră verde de stele. Dinspre răsărit, peste malul stingher se pornea un crivăț furiș, scormonind tulpinile mătrăgunei. Vuitul culca scaieții, urca râpile tunse și 10 mătura praful cărămiziu al maidanului. Salcâmii uscați răsunau. Gerul apăsa. Aglaia aprindea focul într-o sobă
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și rare, pierdute sub oțetari sălbatici. În urma 59 cailor rămânea o dâră lungă de praf, care se așternea greu peste iarba scurtă a maidanelor. Drumul era lung și pungașul amorțise. II durea spatele și i se făcuse somn, hâțânat pe șira ascuțită a calului. Mânzocul alerga sprinten alături. Trecu de Tarapana, mai mult pe sub ulucile din margini, auzi vioriștii cântând încă chefliilor și se așternu la drum. Frumoasă noapte! Se dezmorțise puțin. Simți mirosul veșted al frunzelor de salcâm, scuturate și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
oamenilor lui și se înființase cu acte în regulă pentru iepele furate. Mîfțoagele se puseseră pe picioare, nu le mai^cunoșteai. Pe spinările arse cu var, le crescuse alt păr, smocuri, smocuri. Din negre ce erau, acum arătau pestrițe, cu șire lungi de fir alb, întortocheate. Muierea tăinuitorului le umflase cu orz și, înainte de a pleca la târgul Oborului, băgase și câte o vadră cu apă în ele. Spălate și dichisite cum erau, ți-era mai mare dragul să le privești
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
scădea. Șeful era aprins la obraz. Necunoscutul râdea. - Las', că spuneți voi! Îi vârâră unghiile în despicătura de lemn. N-a scos un cuvânt. I-au făcut degetele zob. Curgea sângele din buricele lor rupte. Se aprindeau pe dinăuntru. Până în șira spinării îl durea. Parcă-i îndesaseră o vergea de foc prin limbă. Căscă ochii mari și nu mai văzu decât o pată cenușie. Se sfârșea. Lumina lămpii pierise. Numai o gălbeneală urâtă u juca sub pleoape. Presării i-au udat
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pas cu pas. Deodată simți că nu mai are loc. Se proptise de un perete. Celălalt era aproape. Ridică cuțitul și el văzu lama ascuțită deasupra capului, se plecă, dar de data asta nu mai scăpă. O fierbințeală u aprinse șira spinării. Șișul lui Bozoncea îi spintecase spatele de la ceafă până la noadă. Dacă nu s-ar fi lăsat pe vine, era mort. Sângele zbucni afară prin cămașa tăiată. Paraschiv mai avu timp 306 I să se dea într-o parte și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
născută de viziunea cezarismului înalță națiunea dincolo de nivelul ei istoric firesc și-i slăbește pentru mai târziu rezistența. De aceea, dictaturile mari - nu tiraniile - scot, în bine și în rău, națiunile din făgașul lor. Ethosul agresiv este un fel de șira spinării a națiunilor. Altcum nu se explică de ce instrumentul instinctului agresiv - armata - este o instituție atât de legată de toate formele existenței naționale. Mai mult decât religia și decât templele ei, toate formele statale și-au găsit o consacrare în
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
înfrumusețat bătrâneța părinților, cari amândoi erau înamorați în el, deși într-un mod rațional și fără să-l strice. Cam surâdea lumea de bătrânii înamorați, dar lumea, ca în genere, așa în cazul acesta spețial, nu avea dreptate. Scriitorul acestor șire ar mai avea de adaogat ceva - nu morala istoriei, căci ea-i vădită, ci o întrebare: Oare esistă fericire fără amor? Poate, dar nu cred. {EminescuOpVII 145} CEZARA (variantă parțială ) 2276(II) VI Sânt oameni pe cari spirite de observație
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o pană roșie și, suindu-mă pe cal, intrai în stradele aprinse din amândouă părțile ale orașului. Vuietul cel sălbatec al tobelor inamice, casele năruindu-se mistuite de flacări, prin ferestrele plesnite ieșind flacăra neagră - roșie. cu fum negru... astfel șirele caselor păre[u] pus[e] în ordine de bătălie cu capetele arzînde, cu ochii cei plini de flacără și fum. Oamenii alergau și țipau, stradele negre foiau asemenea mușinoiului de furnici, unii cărau și duceau lăzi, cu fața speriată și
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
scrisă: Amantul meu, dulcele meu amant! M-ai crezut trădătoare, desfrânată, și-ai luat lumea-n cap. Da, am fost criminală, inima mea, criminală cum a fost Maria Magdalena. Tomo, nu mai cer iubirea ta, căci când vei citi aceste șire, n-ai mai putea iubi decât cranul cel îngropat și ochii cei morți a unei fete nebune - nebune de amorul tău - zdrobite de iubirea ce i-o impusese natura, de iubirea pentru bătrânul ei tată. Tata bolea, eu nu puteam
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe un scaun să reaprindă prin întuneric candela de la icoana îmbrăcată cu argint a mamei Domnului. Dar, cu viclenie, ea luase albumul în care scrisesem și se uita la palida și subțirea lumină a candelei, ea-și plecă pleoapele asupra șirelor albumului deschis. Astfel cum stătea, naltă, suspendată în aer, părea umbra arhangelului de pază ce lumina visurile unui copil inocent. Era icoana distingibilă, dulce, albă dintr-un vis noptos, era speranța-ntr-o viață neagră și sfarmată... nu era femeie
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
libertatea d-a așeza mai groșcioară chiar aici; căci ceea ce caută nu va găsi. Dacă însă și această carte de calicie (arhaism: declarare de faliment ) de autor românesc nu ar fi de ajuns ca să sperie pe cineva de la citirea acestor șire, atuncea vom începe anume pentru acest cinic nesperios și anume: PRECUVÎNTARE Cocheta damă: Lumea - are un stabiliment de foto și litografie în care fabrică pe fiecare zi mii și mii de bilete a la miniute, cum s-ar zice, care
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
ispiti. Veni însă Marchiza. Ea se strecură sub lemnul greu și îl săltă, până când Magdalena își mai trase sufletul. E crucea ei, oftă Isaia, n-ai ce-i face. Și Marchiza o lăsă să primească din nou stâlpul vertical peste șira aproape frântă. Ceilalți nu se grăbeau, drumul crucii nu era încă al lor. Priveau cu un amestec de nepăsare și curiozitate, nepăsarea venea din lipsa oricărei compasiuni, iar curiozitatea îi îndemna să vadă cum va reuși femeia să-și încheie
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
membrele sale se puteau articula și că, de fapt, el nu se dă niciodată jos de pe motocicletă, ci, din când în când, moto cicleta iese dintre picioarele lui, să se odihnească. Spatele i se încovoia, de parcă ar fi avut o șiră moale, de crosopterigian. Din profil, cu fruntea teșită, nasul acvilin și buza de jos răsfrântă, aducea cu un zăgan. Iar părul lung și sârmos de lican trop îi înconjura, ca o aură cernită, un zâmbet lacom, de lună plină. Pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]