1,536 matches
-
cavitatea pleurală stângă. Mai mult, e mai bine ca electrocauterizarea să fie evitată pentru a reduce riscul lezării nervului frenic. Prin disecția apropiată de aortă se evită și nervul vag și recurentul. Vasele capului pot fi izolate la origine pe șnururi de hemostază sau se pot vizualiza din interiorul aortei. Pacientul se plasează apoi într-o poziție Trendelenburg, mult înclinată, pentru a preîntâmpina acumularea de aer în vasele arcului (risc de embolie gazoasă). Se selectează în vederea inserției o proteză tubulară de
Tratat de chirurgie vol. VII by HORAŢIU MOLDOVAN, ALEXANDRU VASILESCU, VIOREL POP () [Corola-publishinghouse/Science/92077_a_92572]
-
și tracționează cefalic în vederea evidențierii localizării coletului anevrismal. Acesta poate fi subrenal, justarenal cu originea imediat de sub venele renale sau pararenal cu originea direct de la arterele renale. Se prepară colul anevrismului la nivelul feței anterioare, lateral și posterior. Asigurarea pe șnur a aortei deasupra coletului este opțională, aorta putând fi clampată și fără această manevră. Se prepară ulterior aorta terminală sub anevrism, arterele iliace, și femurale în funcție de extinderea anevrismului sau a afectării arteriopatice a arterelor iliace în vederea efectuării clampajului distal. Se
Tratat de chirurgie vol. VII by VICTOR RAICEA () [Corola-publishinghouse/Science/92078_a_92573]
-
pentru că și mie-mi scriu tot felul de tovarăși, dar nu-mi face nici o plăcere să le scriu, deși ei cred că-mi sînt prieteni. Niște discuții plîngăcioase n-ar avea sens. Nu avem timp de banalitate, de spînzurători cu șnur de catifea. Avem de scris, de spus, de "încîlcit" poveștile seci, eu unul trăiesc cu sentimentul că nu am scris capodopere (nu rîde!), dar simt că sînt Altfel, simt că-n mine se-ntîmplă lucruri grave, că mă sugrumă secunde de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
pe icoana de pe pieptul mortului se dau copiilor, la răspântii de ulițe, peste pod și la urmă cei rămași, în groapă (pentru a plăti vămile). De fiecare înmormântare nu lipsește "ciurul" (coșul mare) în care se așează pomul încărcat cu șnururi cu stafide mere sau lămâi, smochine, colăcei (covrigi), hulubi de aluat, scăriță de pâine, o cofiță cu apă în care stă pomul, o cană mică. La intrarea în biserică mortul trebuie să treacă peste "puntea lui Lazăr". Tot timpul cât
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
trebuiască să roadă lucrurile bune și de valoare. Mărțișorul. La 1 Martie se punea celor dragi câte un mărțișor făcut din fire de mătase alb și roșu, de către fete. Noi le lucram cu multă delicatese și pierdeam ore întregi pentru șnururi și "cănofiori". Cel ce primea mărțișorul îl purta cu drag toată luna martie, cum era obiceiul. Roșu era semnul vieții și al dragostei, iar alb este simbolul purității, al sincerității. La sfârșitul lunii, se lega câte un mărțișor (mai deosebit
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
auzită aproape de tot satul. Nimeni nu sta acasă de asemenea sărbătoare sfântă. Putea să fie cât de ger. Circula și zicala: "Frig ca-n gerul Bobotezei!". Fiecare, tânăr, copil sau adult își lua cu el o cană frumoasă, legată cu șnur sau undiță roșie și câteva fire de busuioc înăuntru. În niciun caz nu putea lipsi de la un asemenea mare eveniment al satului. Crucea de gheață se observa de departe și-i atrăgea pe săteni, ca un magnet. Temperatura cobora de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
prietene apropiate ale mele, printre care merită amintite Eufrosina Stolarciuc (pictoriță), Aurelia Bida, Viorica Nemțoc, Coca Ciubotariu, Maria Lavric (a Covaliului), Oltea Lungu, Victoria Clemenciuc, Pachița Buzilă ș.a. După terminarea brodatului și aplicatului materialelor pe felicitări se trecea la împletitul șnururilor. Acestea se răsuceau din fire de mătase albă și roșie, mai lungi, pentru a se putea face fundițe. La mijloc se strângeau cu un bold mic, cu gămalie colorată (albă sau roșie) și se fixa mărțișorul pe hârtie. Se punea
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
poștă, în așa fel, ca de 1 martie, să-l primească. Dacă, persoana era în sat, mărțișorul se înmâna personal, în ziua de 1 martie, prima zi a primăverii, cu câteva fraze, de dedicații. Pe fiecare felicitare se scrie cu șnur de 1 martie și anul respectiv, iar pe verso câteva rânduri izvorâte din inimă: "Din flori frumoase-ți împletesc Urarea plină de iubire, Un mărțișor îți dăruiesc Cu multă, multă fericire!" "Gânduri frumoase și senine Să te-nsoțească pe al primăverii
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
exterior; montarea porților metalice; renovarea gardului din fața casei și acoperirea acestuia cu tablă pentru a fi protejat. Încă de la Începutul misiunii ca preot a inițiat unele activități pentru copiii din parohie, cum ar fi: Îndeletnicirea copiilor În confecționarea cruciulițelor din șnur special, desfășurată În fiecare Sâmbătă de la ora 1500, În medie participând 30-40 de copii (cruciulițele confecționate de copii, În număr de aproximativ 550, au fost oferite enoriașilor din Satul Frenciugi). A continuat formarea unui cor de colindători sub denumirea de
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Sfântul Petru, ca să nu trezească nici o bănuială. Totuși, Otto aflase curând prin spionii săi ce se Întâmpla și se folosi de dragostea lor ca să-i lovească pe ducele Bertold și pe ai lui. Două suluri mici de pergament, legate cu șnur de mătase albastră, ajunseseră astfel În mâinile celor doi tineri. E adevărat, lui Bodo i se spusese că Reinhard, fratele Berthei, mesagerul personal al prințesei, Își rupsese piciorul. Iar domniței i se spusese că Niklaus, curierul lui Bodo, alunecase pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
că Reinhard, fratele Berthei, mesagerul personal al prințesei, Își rupsese piciorul. Iar domniței i se spusese că Niklaus, curierul lui Bodo, alunecase pe podețul din fața casei jupânului Urs și-și rupsese mâna. Deoa rece scrisorile erau legate ca totdeauna cu șnur al bastru și scrisul nu părea măsluit, cei doi primiră misivele cu Încre dere. Fără să piardă timp, Bodo porni spre mânăstirea Sfân tul Petru, unde fusese chemat, iar Adelheid se Îndreptă spre Lenzkirch. În cele din urmă, uneltirile izbândiseră
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
ceață și vând ceață femeile ceții..."/ "Al dracului Ochiul Orb al lui Vulturescu, râde/ Alexandru Pintescu. Să ne salvăm prin coridoarele și/ firidele lui șapte zile și șapte nopți: /prin cenușile lui încălțările noastre de zece ocale/ sunt ca un șnur de mătase..." A.B.Aveți regrete? Este ceva ce v-ați fi dorit să faceți până acum și nu ați făcut? Sunt ca și toți oamenii: cu regrete. Câte? Ce depinde de noi: scorbura lucrează împotriva stejarului sau îl face
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
cât timp o să te duci și o să te întorci, fiind și bine sfătuit, a făcut acest lucru extraordinar : a găsit un om complet necunoscut lui, pe Monica Macovei, căreia i-a dat Ministerul Justiției. Pe urmă, restul lucrurilor au mers șnur. Eu am sunat la Freedom House pentru auditul internațional și apoi, până în martie, s-a făcut și pe baza lui s-a redactat Strategia Națională Anticorupție. Acest document prevedea ca în următorii cinci ani să fie înființată și ANI. În
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
fiecare vagon. Ușile vagoanelor s-au încuiat cu câte un lacăt, ale căror chei se păstrau de dl. C. Vasilescu; s-au șnuruit și sigilat cu sigiliul B.N.R. și din partea autorităților rusești s-a pus la fiecare ușă câte un șnur cu plumb; urma apoi verificarea încă o dată a operațiunii încuierii, șnuruirii și sigilării ușilor, vagoanelor, de către o comisie formtă din funcționari ai Băncii Naționale și ai autorității rusești. Apoi vagoanele erau lăsate în paza jandarmilor ruși, care au făcut această
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
devenisem mai docil, ba chiar parcă mă efeminasem. Agresivitate reprimată. Funcționam cam la 60% din capacitate. Nu mă mai puteam enerva. Nu mă mai puteam aprinde atât de ușor. Îmi pica fisa ceva mai greu. Dar în scris totul mergea șnur. Scriam cumva pe pilot automat. Împins ca și cum mi se dicta. Oricât de obosit eram, oricât de mari dureri aș fi avut de suportat, era suficient să mă așez la masa de scris din camera mea îngustă și îmbibată de vaporii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
uitat pe al nostru. Atâta am exersat. Am învățat desigur și rezolvarea problemelor, atat din teza cat si de la colegii nostri care stiau matematica incat aveam si cateva variante de rezolvare, iar a doua zi, la oral, totul a mers șnur și nu ne-au putut prinde cu nimic. Profesorul Hâncu a încercat să mai intervină cu câte ceva pentru a ne pune bețe în roate, la oral, dar profesorul Galan s-a cam uitat răstit la el ca să ne lase în
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Nandris Gheorghe () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93341]
-
se petreceau și lucrurile de rușine, în care fetițele și băiețeii își contemplau reciproc, într-un troc foarte simplu, genitalele dezvelite din chiloței. Imediat în fața blocului se adunau femeile, mai ales vara, ca să tricoteze, să croșeteze, să bârfească, să împletească „șnur“, să coase goblen și să ne supravegheze pe noi, copiii, care ocupam partea dintre bloc și stradă, „parcul“, unde ne „dădeam pe bară“ sau „pe huțuțuie“ și unde ne luptam ocazional pentru supremația câte unei zone, cam ca niște minigăști
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
în prima serie, ar fi fost o mare tragedie pentru mine - în seria a doua erau făcuți cei cu mediile 7, 8 și indisciplinații, în a treia cei cu 5, 6 și repetenții. Pentru că am fost doar comandant de grupă (șnur roșu), mi se părea că șnu rurile galbene și albastre erau deosebit de frumoase. Aveam pentru ele o fascinație aproape evlavioasă și țin minte că, odată, cînd le-am văzut în vitrina unei librării, le-am cerut vînzătoarei să le pipăi
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
am cerut vînzătoarei să le pipăi. Cravata roșie cu tricolor înfrumuseța chipurile, și m-am îndră gostit pentru prima oară, în clasa a doua, de o fată îmbrăcată în pio nier, la un „careu“. Ea era blondă, cravata roșie, iar șnurul galben - ce putea fi mai frumos ? O chema, în plus, și Serghei Luminița. Cu inelul de la cravata de pionier aveam o relație specială : obișnuiam să-l țin în gură și să-l sug. Cînd mă vedeau ai mei, îmi ziceau
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
semn cu mîna. Hai, mă, fraiere ! Dănuț nu se mișca din loc. Ea stătea în continuare rezemată de zid și cîteva raze de soare se jucau în părul ei bălai, ca spicele patriei. Pe piept, în partea stîngă, avea un șnur galben. Multe pauze de-atunci încolo Dănuț avea să admire jocul razelor în părul ei, mai ales că o găsea mereu în același loc : stătea rezemată de zidul școlii. În jur era agitație, lumea se îmbrîncea, urla, se bătea ; ea
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
i-am dat cozonac de la Mangalia, și ca în basmul cu copiii duși în pădure, am oftat: „Unde sunt copiii să mănânce și ei cozonac!“ Telefonul nu a mers două zile; azi s’a reparat, i s’a pus faimosul șnur în locul celui atât de sfârtecat de mâinile tale nervoase... Mi-a părut rău după el. Telefonul nu se mai mișcă. Stă lângă tabloul lui Afane. Zile întregi stă încremenit, pentru ca să intre în funcție câteodată de 8-10 ori la rând. Joi
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
aibă o mie de secole; la intrare are stâlpi și e acoperită de iederă. — Frumoasă casă, spune Luke în timp ce ne îndreptăm spre intrare. Câți ani are? — Habar n-am, zic nesigură. E a familiei lor de mult timp. Trag de șnurul clopoțelului să văd dacă nu cumva, prin absurd, a fost reparat - dar, evident, nu l-a reparat nici naiba. Bat de câteva ori cu mânerul greu de metal și, când nici de această dată nu primesc nici un răspuns, împing ușa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
are o valoare sentimentală... vreau să zic, e o amintire care... — Amintirile mele sunt aici. Își dă una ușor cu palma în cap. Nu acolo. Scanează cu privirea melanjul de haine, apoi culege o bucățică de os prinsă pe un șnur de piele. — Ăsta da, ăsta înseamnă ceva. — Ăsta? zic, încercând să-mi iau un aer entuziast. Păi, e... — L-am primit de la un șef de trib Masai acum foarte mulți ani. Plecaserăm în zori după o turmă de elefanți, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
bărbatul visurilor tale... ei, acum e momentul să îți întâlnești rochia. Și crede-mă, există o rochie care te așteaptă. S-ar putea să fie chiar prima rochie pe care o probezi. Cynthia arată spre o rochie cambrată încheiată cu șnur la ceafă, din apropiere. Sau poate să fie a douăzecea. Însă, atunci când dai peste rochia potrivită... o să te lovească aici. Se lovește ușor peste plexul solar. E ca atunci când te îndrăgostești. O să știi. — Pe bune? Mă uit în jur, cuprinsă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să mi le dați înapoi... zic neajutorată. — Ăsta e foarte simpatic! Acum s-au apucat amândouă să scotocească prin tot stativul cu degete grăbite, și bietele tricouri nu mai rezistă la atâta presiune. Tivurile încep să se destrame, sclipiciul și șnururile de ștras încep să se desprindă, și paietele se scutură pe podea. — Oops, s-a desfăcut cusătura. Lisa ridică ochii îngrozită. Becky, crede-mă, s-a desfăcut singură. N-am tras deloc de ea. — E OK, zic stins. Bănuiesc că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]