7,108 matches
-
poporul evreu cum rămâne? În acest moment se pune pe răcnit și dă din mâini, sperând că astfel va reuși să-și țină în frâu lacrimile care stau să-l podidească - fiindcă la noi în casă e de-ajuns o șoaptă doar despre dragoste ca să se trezească toată lumea cu ochii scăldați în lacrimi. Îi respectă el pe evrei? La fel de mult ca pe mine, exact la fel de mult... Devine brusc efervescent - se întoarce spre mine însuflețit de-o nouă idee strălucită. — Ia spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
însemnat ea pentru taică-meu și maică-mea un pui la fiecare masă, dar pentru mine, pentru copilul ale cărui amintiri timpurii se leagă de Ann Rutherford și Alice Faye, America e o șikse cuibărită la brațul tău, care murmură șoapte de dragoste dragoste dragoste dragoste dragoste! Așadar: amurgul petrecut pe suprafața înghețată a unui lac dintr-un parc orășenesc, patinatul în spatele unei șikse cu apărătoare de urechi roșii, pufoase și cu bucle galbene, fluturându-i în vânt, mă învață înțelesul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
nevoia să te sun - să-ți zic că te iubesc. Am fost coerentă? — Sigur că da. — Că, de fapt, așa și vreau să fiu: tare coerentă. Ah, Păsuleț, te-ador. În clipa asta, în orice caz. Hei, urmă ea în șoaptă, vrei să miroși ceva - ceva năucitor? Se uită în jur, să fie sigură că nu-i nici o chelneriță prin preajmă, apoi se aplecă în față, băgându-și mâinile sub fața de masă, ca și cum ar fi vrut să-și îndrepte un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu degete puternice, cum s-ar fi Încleștat de gâtul unui câine cu care s-ar fi luptat. Când ajunseră pe celălalt culoar, Îi vorbi din nou. Zgomotul trenului se redusese și acum putu să-și regleze vocea până la o șoaptă răgușită. Ah, dacă ar exista un doctor În trenul acesta, draga mea! Mă simt atât de rău! — Dar este unul! Numele lui e doctor John. Eu am leșinat aseară și m-a ajutat. Mă duc să-l caut. Mi-este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
prin Încăperi, iar dr. Czinner Însuși nu era acum nici măcar cea din urmă fantomă. Dacă o față s-ar fi zgâit pe fereastră sau o voce s-ar fi făcut auzită la etaj sau un covor ar fi scăpat o șoaptă, aceea ar fi putut fi dr. Czinner, care Încerca să se Întoarcă la o viață conștientă după cinci ani În care stătuse Îngropat, croindu-și drum pe după catedre, expunându-și transparența În fața tablei și a elevilor nedisciplinați, ghemuit În capelă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
numai dacă ar fi așteptat, se gândi dr. Czinner și mintea i se Întoarse de la moarte la oamenii care trăiau ca să fie judecați, iar imposibilitatea propriei evadări, atât de ușoare, i se prezentă cu o asemenea forță, Încât exclamă În șoaptă: „Trebuie să mă duc la ei“. Dar la ce-ar fi folosit? Se așeză iarăși și Începu să comenteze În sinea lui dacă gestul ar fi avut vreo valoare practică. Dacă mă predau și Înfrunt procesul alături de ei, lumea Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și pipăia acul ei victorian. Eu aparțin prezentului. Dar scufundat pe moment În visul lui grandilocvent, trecu cu vederea șirurile lungi de fețe de adolescenți răutăcioși, batjocura pe la spate, poreclele, caricaturile, bilețelele strecurate În cărțile de gramatică sau pe sub bănci, șoaptele omniprezente, imposibil de localizat și de pedepsit. Se așeză și privi meniul, fără să vadă ce citește. Da, nu m-ar deranja să fiu eu evreul acela, se gândi domnul Peters În timpul lungii vizite a Îngerului. A pus mâna pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
convingerea că există cineva care să ierte. Aproape că zâmbi disprețuitor la ultima idee: Să mă duc să-mi mărturisesc păcatele la casierul Partidului Social-Democrat? La pasagerii de la clasa a treia? Fața preotului Întoarsă În cealaltă parte, degetele lui ridicate, șoapta Într-o limbă moartă, toate i se părură brusc la fel de frumoase, la fel de valoroase și la fel de iremediabil pierdute ca și tinerețea și prima lui iubire, la colțul zidului viaductului. Aceasta a fost clipa În care dr. Czinner a dat cu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
și brunetă, cu șalul Înfășurat strâns peste umeri. Avea o față pe care se putea citi umorul malițios și purta niște cizme mari. El puse jos lădița cu fructe și Îi ieși În Întâmpinare. — Nu lipsesc mult, spuse el În șoaptă, ca să nu-l poată auzi șoferul. Așteaptă-mă. Am ceva să-ți povestesc. Și, foarte grav se Întoarse să-și continue treaba. Soția lui se așeză jos, pe marginea drumului, și-l urmări cu privirea, dar când el se Întoarse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
doctorul Czinner. Nici unul din ceilalți doi nu-l auzi. Josef se duse pe vârfuri la fereastră, ținând cuțitașul În mână, iar Coral Îl urmări din priviri. — Vino-ncoa, Fraülein, spuse Josef, și când ea ajunse lângă el, Îi spuse În șoaptă: Ai ceva cremă? Ea Îi Înmână un borcănaș de cremă de față din geantă și el Întinse crema Într-un strat gros peste broasca ușii, lăsând doar o mică pată uscată. Începu să râdă ușor, pentru sine, și se aplecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
el Întinse crema Într-un strat gros peste broasca ușii, lăsând doar o mică pată uscată. Începu să râdă ușor, pentru sine, și se aplecă aproape la nouăzeci de grade, cu ochii la Încuietoare. Ce mai broască, jubilă el În șoaptă, ce mai broască! — De ce ai nevoie de cremă? — Liniște, spuse el. E ca să nu se audă ce fac. Se Întoarse la soba rece și le făcu semn să se adune În jurul lui. — Broasca asta, le spuse el cu voce scăzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Întrebă dr. Czinner și gura i se uscă din cauza speranței. A plecat? — Tocmai s-a Întors la mașină, mai la vale. Sala de așteptare era plină de umbre. Doctorul Czinner se Întoarse pentru un moment de la fereastră și Întrebă În șoaptă: — Cum merge? Nu s-ar putea mai repede? Încă două minute, spuse Grünlich. — Este un străin cu o mașină În josul străzii. Caută pe cineva. Coral Își Împreună mâinile fără zgomot și spuse Încet: — S-a Întors după mine. Vedeți? Ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aceasta și se lovi iarăși de zid. Se gândi, tot mai Înfricoșată: ce s-a mișcat acolo trebuie să fi fost un șobolan. Zăpada din mână Începea să i se topească. Strigă iarăși și de data aceasta Îi răspunse o șoaptă. Tresări - era atât de aproape de ea - și, pipăind Într-o parte, mâna ei atinse imediat baricada de saci. Coral Începu să râdă, dar se admonestă singură: Nu-i momentul să fii isterică. Totul depinde de tine. Încercă să se consoleze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
aplecă prevăzător În față și luă pașaportul lui Myatt de pe bancheta din față. Când lanterna roșie Îi lumină fața, rânji și flutură pașaportul. Soldatul Îl chemă pe prietenul lui și Îl cercetară În lumina scăzută, vorbind unul cu celălalt În șoaptă, fără să dea atenție gestului său. — Ce vor? se plânse el, fără să-și modifice zâmbetul Încremenit și larg. Unul din oameni dădu un ordin, pe care șoferul Îl traduse: — Ridicați-vă. Cu pașaportul lui Myatt Într-o mână și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
imaginile cu care se lupta. Mi-amintesc. N-am uitat. Dar nu-și putu reține totuși un țipăt. A fost atât de slab, că zgomotul motorului Îl Înăbuși. Nu ajunse niciodată la urechile domnișoarei Warren, cum nu ajunse nici repetarea șoaptei care-l urmă: N-am uitat. — Exclusivitate, spuse domnișoara Warren, bătând darabana cu degetele pe covoraș. Vreau exclusivitate. Este reportajul meu, exclamă ea cu mândrie, permițând undeva, În fundul minții, dincolo de titluri și caractere culese-n plumb, să ia contur un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
de lucru mare gheme de bumbac și lână, bucăți mari de flanelă și ace de croșetat. Domnul Stein privi stânjenit la acele fotolii de inox. — Nu Înțeleg de ce o fi cumpărat sărmanul Eckman toate chestiile astea, Îi spuse el În șoaptă lui Myatt. Myatt răspunse: - Nu trebuie să vă Îngrijorați, doamnă Eckman. N-am nici o Îndoială că astăzi veți primi vești din partea soțului dumneavoastră. Ea Încetă să mai facă ordine și urmări buzele lui Myatt. — Da, Emma, spuse Stein, imediat ce sărmanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Între misteriosul amic și Lauren... și de ce nu-mi spunea numele lui? Când am rememorat ultimele zile care se scurseseră, mi-am dat seama că Hunter se purtase ciudat. Petrecuse ore Întregi la computer, pe internet. Fuseseră convorbiri telefonice În șoaptă, care erau Întrerupte brusc dacă intram eu În cameră. Mi-a răspuns evaziv când l-am Întrebat ce mai făcuse. Și mai ciudat de-atât, nu era nici urmă de bijuteria de la S.J. Phillips. De câte ori făceam vreo aluzie la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mare greșeală. M-am Întors spre Marci. Era albă ca varul. — Ce e? am Întrebat-o, devenind brusc serioasă. Știi cine e tipul ăla? —E... Marci nu putea să vorbească. Din vocea ei ca un ciripit mai rămăsese doar o șoaptă neauzită. Este soțul meu. Acela este Christopher? am Întrebat-o. — Am făcut cea mai oribilă greșeală, se jeli Marci. —Și eu la fel, bălmăjii eu. Ce Încurcătură. După asta, Marci dădu zor să iasă din mezanin, Îndreptându-se spre casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
că fusese zărită urcându-se singură la bordul unui mic avion la Teeterboro cu câteva zile Înainte, altele că ar fi fost văzută hoinărind, beată, prin magazinele duty-free din aeroportul din Geneva, cumpărând ceasuri cu cuc elvețiene. Vă puteți imagina șoaptele de la dineuri: „Era Îngrozitor de nefericită“; „Prea mulți bani“; „Nu, diamantele au fost de vină. Mult prea multe diamante la o vârstă tânără provoacă o nebunie prematură“; „Dacă s-ar fi ținut de exercițiile Pilates, asta nu s-ar fi Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
de cabinete, șifoniere, biblioteci și bufete, printre cuiere-pom și rafturi, Helen Hoover Boyle îmi zice că trebuie să-mi spună o povestioară. Capitolul 10 Când mă întorc în redacția de știri, îi găsesc pe toți foarte tăcuți. Unii vorbesc în șoaptă lângă filtrul de cafea. Alții ascultă cu gura căscată. Nimeni nu țipă. Henderson mă prinde în timp ce-mi pun haina în cuier și zice: — Ai sunat la Regent-Pacific Airlines în legătură cu păduchii lați? Și-i zic că nimeni nu scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
vreme de război. Însă, în loc să caute ferestrele luminate, ar ciuli urechea la zgomote și le-ar spune oamenilor să tacă. La fel cum autoritățile monitorizează poluarea aerului și a apei, aceleași autorități ar vâna tot ce este mai puternic decât șoapta, apoi ar opera arestări. Am avea elicoptere, elicoptere antifonate, desigur, care ar căuta zgomotele în același fel în care caută acum marijuana. Oamenii ar păși pe vârfuri, în pantofi cu talpă de cauciuc. Informatorii vor asculta pe la toate colțurile. Ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
și clipesc din ochii ciuguliți de păsări. Lumea a reușit să-l filmeze. Au apărut poze pe internet. Pisica, porcul spinos sau coiotul mai stau un minut, iar Mântuitorul de pe Șosea le leagănă capul în brațe și le vorbește în șoaptă. La două minute după ce fuseseră niște zdrențe de blană și oase, hrană pentru coțofene și ciori, căprioara, câinele sau ratonul o ia la fugă, întreg, vindecat, în perfectă stare. Ceva mai jos de noi, de dom’ sergent și de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
de pe raft, ne așezăm pe veceu, în toaleta bibliotecii, și tăiem pagina. După care tragem apa. Cam așa ne gândeam că o să meargă. La primele două biblioteci - nici o problemă. La următoarea, cartea nu e pe raft. În bibliotecă se aud șoapte. Eu și Mona ne ducem la pupitrul bibliotecarului și întrebăm. Helen ne așteaptă în mașină, cu Stridie. Bibliotecarul e un tip cu plete linse, prinse în coadă. Are cercei în ambele urechi, cercei mari și rotunzi, de pirat, și e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
Din fotoliul de pluș auriu îi zic că Dumnezeu este un înger cu o putere nemaivăzută, conștiința pe care ar trebui s-o găsească lumea din jurul Lui, o lume a păcatului și relei credințe, o lume a fățăr... Aproape în șoaptă, omul zice: „Căcat“. Aburul răsuflării i-a șters chipul oglindit. Se întoarce să se uite la mine, țintindu-mă cu mâna în care ține berea, și zice: — Ia citește-mi unde scrie în Biblie ceva care să pună lucrurile la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
privirile lor mirate spre Mihai, apostrofîndu-l, făcîndu-l să înțeleagă că ei i-au ghicit intenția obraznică de-a o aborda pe doamna blondă, al cărei cap se întoarce înapoi spre borcane, secerîndu-l cu surîsu-i ascuțit. Mă iertați, spune Mihai în șoaptă, cînd simte că nu mai este în centrul atenției voiam să vă înapoiez revista cumpărată la ieșirea din lift. Ochii femeii se întorc brusc spre el, fixîndu-l. V-o fi smuls-o de sub braț vîntul ăsta obraznic face Mihai un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]