KorAP: Find »[drukola/base=șocat & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...28 29 30 ...37 >

924 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439

nume? m-a întrebat tata. A, tocmai i-am pus, i-am răspuns. O s-o botez după bunica. Minunat, a strălucit tata. Salut, micuța mea Nora, i-a cântat el ghemotocului roz. Helen, mama și eu ne-am aruncat priviri șocate. Greșise bunica! Ăăă, nu, tati, am zis stânjenită. Am botezat-o Kate. Dar pe mama mea n-o cheamă Kate, a spus tata încruntându-se nedumerit. —Știu, tati, am îngăimat eu. (Of, Dumnezeule, de ce e viața plină numai de greșeli

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
cu respect. Și asta numai ocazional. O dată, când a început să plângă, am țipat la ea cu o voce tăioasă: —Taci din gură, Kate! Aproape incredibil, dar Kate s-a oprit imediat din plâns. Tăcerea care a urmat părea aproape șocată. De atunci, oricât m-am străduit, n-am mai reușit să reproduc acea tonalitate. Am încercat tot soiul de inflexiuni de genul „Taci din gură, Kate“ sau „Taci din gură, Kate“ sau „Taci din gură, Kate“, dar nimic n-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
ne uitam la televizor, a dat de ușă cu vaza pe care ți-o făcusem de Crăciun și asta numai pentru că Sheila i-a spus lui Scott că-l iubește. Așa a făcut? a zis mama părând oripilată. Am realizat, șocată, că vorbeau de mine. Adică, trebuie să fi fost vorba de mine. Eu eram cea care aruncase în ușă cu vaza aia oribilă. Ce tupeu pe capul lor! Am rămas lângă ușă, în tăcere, și am continuat să trag cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
li se schimbă culoarea. Adam a continuat s-o privească pe Kate cu o expresie uluită. — Dacă noi doi am avea un copil, atunci cu siguranță ar avea ochii albaștri, a meditat el ca și cum ar fi vorbit singur. Am tresărit șocată. Aproape că nu-mi venea să cred ce auzisem! Adam flirta cu mine? Am simțit cum mă cuprinde furia. Crezusem că e așa de inocent și de drăguț. Un bărbat tânăr și dulce. Cât tupeu pe capul lui! Nu numai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
să-și ia ochii de la ecranul televizorului. Îți place de el? Nu, am protestat eu înroșindu-mă până-n vârful urechilor. —Chiar așa? a zis ea. Toată lumea îl place. Toată facultatea îl place. Și mama îl place. Mama a fost puțin șocată și surprinsă și părea pe punctul de a începe să se apere cu vehemență. Înainte însă să apuce să deschidă gura, Helen a urmat: — Iar tu arătai de parcă erai în limbă după el. Ai chicotit și i-ai zâmbit. Ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
mine când polițistul chiar mi-a pus cătușele. Sigur că mi-am dat seama că nu-și făcea decât datoria. Nu i-am purtat pică. Și nici nu m-am amărât. Ticălosul! Trebuie să recunosc că am fost foarte, foarte șocată. Am încercat să-i spun că nu sunt decât o tânără suburbană, din pătura de mijloc a societății. Că reușisem chiar să conving un bărbat să mă ia în căsătorie și că bărbatul meu era contabil. I-am spus toate

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
obișnuiesc cu starea aia de supărare. Pentru că aveam să mă lupt cu ea deseori. Cel puțin până când aveam să accept faptul că relația mea cu James într-adevăr se sfârșise. Bine, acum chiar că mă simțeam oribil. Sufeream și eram șocată. Dar peste câtva timp n-aveam să mai sufăr așa de tare. Durerea avea să se risipească. N-aveam să mai dorm o săptămână. Aveam să mă îndrept de spate și-aveam să-mi văd de viață. Iar luni aveam

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
chestia asta, atunci, pentru o vreme, șmecheria avea să și funcționeze. —Așa, mamă, am spus hotărâtă. Hai să punem hainele astea la loc! M-am îndreptat foarte decisă către maldărul de haine proaspăt călcate de pe scaun. Mama a rămas complet șocată atunci când m-am apucat să le sortez. Am luat un braț de haine și i-am spus mamei: — Pe astea mă duc să le pun în sertarul Annei. Dar... a bâiguit mama. Fără nici un dar, i-am replicat eu pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
am grăbit sus s-o văd pe Kate. Kate era în pătuțul ei, hrănită, schimbată și adormită. N-avea nici o grijă. Îngerașul! A pufnit pe nas, mulțumită, de mai multe ori, mișcându-și, prin somn, piciorușele ei roz și grăsuțe. Șocată, am realizat ce norocoasă eram. Acea superbă ființă umană în miniatură era copilul meu. Eu îi dădusem viață. Era fiica mea. Pentru prima dată, mi-am dat seama, mi-am dat seama cu-adevărat că mariajul meu nu fusese un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
trecători. Care, în inocența lor, se uitau la mine surprinși și înfricoșați. În afară de grija legată de faptul că cineva ar fi putut s-o rănească pe Kate, am realizat că începusem să am o senzație ciudată în stomac. Indigestie? Ușor șocată, mi-am dat seama că senzația aceea stranie erau de fapt fluturii din stomac. Fluturi care jucau tontoroiul printre intestinele mele. Era clar că-mpinseseră la pereții stomacului meu toate mesele și scaunele și se-apucaseră de dănțuit cu spirit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
deloc în fire. Tu ai fost întotdeauna o tipă loială. —Laura, nu prea se poate spune că sunt lipsită de loialitate față de James dacă mă culc cu Adam, nu crezi? am întrebat-o cu drăgălășenie. Îmi dădeam seama cât de șocată era. Cu toate că părusem o tipă petrecăreață, aproape întotdeauna fusesem Claire cea Stabilă. Fațada mea de destrăbălată era subțire ca foița de ceapă. De fapt, era de-a dreptul transparentă. Mă jucasem de-a „lasă-te agățată“ de mai multe ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
pentru neglijarea copilului! — Ce s-a întâmplat? a întrebat Adam. —A venit Helen, i-am spus eu. —A, da? Ei, salut-o din partea mea. —Ba nu, n-am s-o salut, mi-a scăpat. De ce? m-a întrebat Adam părând șocat. Helen a trecut pe lângă mine. Mi-a făcut cu ochiul și mi-a oferit un zâmbet încântător. —Bună, Claire. Ai niște cizme superbe, mi-a spus ea și și-a văzut de drum. Uneori, de fapt de cele mai multe, ori atunci când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
de el. Fir-ar al naibii! Fir-ar al naibii! Fir-ar al naibii! Ar fi trebuit să-mi țin gura. Am stricat totul fiindcă n-am nici un pic de răbdare. —Claire, a zis el într-un final părând absolut șocat. Ce naiba tot spui tu acolo? — Știi tu, i-am răspuns. Mă simțeam foarte ridicol, dar mai mult decât atât, mă simțeam ușurată. Nu, mi-a spus el nițel cam rece. Nu știu. —O, am zis îngrozitor de jenată acum. Deci tu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
să fac cu ele? a întrebat-o el surprins. —Trebuie călcate, i-a răspuns Helen la fel de surprinsă. —„Călcate“? a zis tata. Să le calc eu? —Ai de gând să mă trimiți la Belfast cu hainele șifonate? l-a întrebat Helen șocată. Știi doar că sunt ambasadoarea Statului Liber. Nu pot să mă duc la Belfast și să arăt ca o veștejită. Ăia de-acolo o să creadă că toți catolicii sunt oameni murdari și în care nu poți să ai încredere. —Bine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
și vărsând cafeaua peste tot. Am sărit în picioare speriată. Stai jos, mi-a spus el furios. Mi-a pus mâinile pe umeri și m-a împins în jos, înapoi pe scaun, fără drept de apel. Doamne! m-am gândit șocată. Relaxează-te! —Of, iartă-mă, Kate, și-a cerut el scuze. Probabil că pe fețișoara lui Kate se citea surpriza provocată de această schimbare bruscă de situație. Și-acum! a exclamat Adam revenind la tonalitatea furioasă. Ce naiba se întâmplă? — Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
i-am mărturisit cu tristețe. —De ce? m-a întrebat el părând mai puțin feroce. — De, de, de... de tot, am spus. Și spre groaza mea, ochii mi s-au umplut de lacrimi. N-am făcut-o intenționat. Jur. Eram la fel de șocată ca și el de neașteptata mea umezire oculară. —Scuze, am spus trăgându-mi nasul. Nu fac asta ca să fii drăguț cu mine. Foarte bine, mi-a replicat el. Fiindcă n-o să-ți meargă. Nenorocit fără inimă, m-am gândit o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
cere chestia asta. Pe de altă parte, Adam nu e orice bărbat. E un bărbat drăguț și dulce, căruia îi pasă de mine. Ei, sau cel puțin pare că-i pasă de mine. Iar mie îmi pasă de el. Ușor șocată, am realizat că da, într-adevăr îmi păsa de el. Nu vreau să spun că-l iubeam sau chestii de genul ăsta. Fiindcă ar fi fost o minciună. Dar avea ceva ce mă emoționa. Și nu voiam să-l fac

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
cadru a apărut mama, cu tata în spatele ei. Amândoi erau în ținutele de noapte. Mama era îmbrăcată în cămașa ei cea roz cu modele, iar prin breton avea prinse vreo câteva bigudiuri portocalii. Amândoi erau albi la față și păreau șocați. Ca și cum ceva groaznic s-ar fi întâmplat. Ceea ce chiar se întâmplase, dacă așa vreți să considerați mica mea indiscreție cu Adam. —Claire! a zis mama. Slavă Domnului c-ai venit! — Ce e? am sărit eu înfricoșată. Ce s-a întâmplat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
apărat Helen cu pasiune. Dar dacă Claire o să arate bine și-o să se poarte ca și cum totul e în regulă, atunci James o s-o vrea înapoi. Iar pentru asta nu ai nevoie de nici un cristal. M-am uitat la Helen aproape șocată. Putea să fie una dintre cele mai enervante persoane pe care le cunoșteam, dar când venea vorba de psihologie masculină, atunci trebuia să recunosc că era o adevărată maestră. Totuși am luat și cristalul. Nu se știe niciodată. Trebuia să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
motivul. În sfârșit, Laura terminase stocul de șosete? — Pentru că a întâlnit pe altcineva, mi-a declarat Laura. Și ghici câți ani are tipa! —Treișpe ani! m-am hazardat eu. Nu! a urlat ea. Trei’șapte! —Doamne-Dumnezeule! am exclamat eu. Eram șocată. — Da, a șoptit Laura abia mai reușind să vorbească din cauza lacrimilor. Puștiu’ zice că sunt imatură. —Mucosul! — Că are nevoie de cineva mai cu picioarele pe pământ. Ce tupeu pe capul lui! Și eu care îi făceam o favoare ieșind

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
o tăcere răsunătoare. — Ce vrei să spui? Ce „cheltuieli de întreținere“? m-a întrebat el încet, de parcă nu mai auzise în viața lui de așa ceva. —James, e imposibil să nu știi ce sunt alea cheltuieli de întreținere, i-am spus șocată. Mă uitam fix la el. Ce naiba se întâmpla? James era genul de contabil plictisitor și tocilar. El și contractele de întreținere ar fi trebuit să fie cei mai buni prieteni. De fapt, eram chiar uimită că nu venise cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
pe un feribot în furtună. Un zidar care băuse optsprezece beri de la duty-free. Dacă James avea să-mi facă probleme cu banii, muream. Nu, retractez. Nu muream eu. Îl omoram pe el. Da, da, înțeleg, a zis el părând ușor șocat. Da, e clar că avem multe de discutat. Da, într-adevăr, am confirmat eu încercând să par jovială. Și de vreme ce acum ești aici, ne aflăm în fericita poziție de a putea să discutăm. I-am zâmbit larg. Îmi era așa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
ceva antisocial. Nu, nu, Claire, a sărit el grăbit, îngrijorat, înfricoșat că - Doamne ferește - aș fi putut să fac o scenă. M-am mutat înapoi în apartamentul nostru. Dar Deni... ăăă... ea nu s-a mutat cu mine. —A! Eram complet șocată. Nu știam ce să spun. Pentru că nu știam ce simțeam. Nu sunt... ăăă... înțelegi... nu mai sunt cu ea. Nu mai suntem împreună de ceva vreme. —A! Într-un fel, situația asta era și mai rea. Tot îmi venea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
vorbească, a făcut-o cu o voce care nu era vocea lui normală. Acum avea o voce răutăcioasă, tăioasă și cumva cântată. — Da, a zis el făcând pauze lungi între fiecare cuvânt. Chiar. Că. Ai. Avut. —Ceee? am întrebat nițel șocată. Eram în continuare cufundată în sentimentele mele de pierdere și de abandon, dar am reușit să pricep că ceva se întâmplase cu James. Și că acel ceva nu era în avantajul meu. Imediat mi-a fost clar că nu era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
a replicat el cu răutate. Pur și simplu nu vrei să recunoști că e adevărat. La noi mereu era câte o tragedie. Sau o dramă. Și întotdeauna eu eram cel care trebuia să se ocupe de probleme. Tăceam. Eram complet șocată. —Și să știi, Claire, a continuat James solemn, că nu poți să te trezești într-o dimineață și, ca prin farmec, să știi cum să te comporți ca un adult. Nu înveți peste noapte cum se plătesc facturile. Chestia asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]