1,434 matches
-
pași repezi. Am decis să mă remarc cât mai repede. Prima săptămână la Newton a constat în arestări în forță și colectare de informații despre cine erau cu adevărat băieții răi. Am spart cu bastonul petreceri la care se consuma șopârlă verde și le-am promis bețivanilor că nu-i arestez dacă-mi dau niște nume. Dacă nu se conformau, îi arestam. Dacă dădeau pe goarnă, tot îi arestam. Am simțit miros de iarbă pe trotuarul din fața unei spelunci de la intersecția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Îndrăznea nici unul să treacă gardul de sârmă; nu aveam timp, trebuia să mergem la scăldat, expediția aceasta fiind amânată pentru Întors. Pe căi Întortocheate, printre tufe sălbatice de bozii, crescute tropical, În care auzeam sâsâituri suspecte și cum se mișcau șopârle, gușteri și chiar șerpi la trecerea noastră gălăgioasă, În șir indian, ajungeam deodată În buza unei văi, de unde se vedea departe linia argintie a Oltului Înconjurând insula, iar mai aproape, izbindu-ne drept În față, albe, neînțeles de albe, zidurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
o fâneață, la spinele de acăț care ți-a intrat În picior și ți-a curs sânge și buba ți-a copt și nu ți-a trecut decât cu foaie de ceapă și pâine mestecată În gură de bunica, la șopârla verde care s-a ascuns printre lemne când ai fost la moară, la duminicile când oamenii mergeau la biserică mirosind a busuioc și trandafirași cum Îți amorțeau picioarele În timpul slujbei și cum pe la jumătate voi copiii fugeați afară pe la tufele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Oricum, tot ce face bomba bunicului e să vopsească unghii. Și izbucniră toți trei În râs. Pe peretele din stânga geamului său, la o distanță de un metru și jumătate, Fima zări o pată de var scorojit pe care stătea o șopârlă cenușie, uitându-se ca și el, cu ochii pierduți, spre dealurile Betleemului. Sau poate urmărind o muscă invizibilă pentru Fima. Cândva pe aceste dealuri și prin văile șerpuitoare dintre ele umblau judecători și regi, cuceritori, profeți care consolau și amenințau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Ierusalimul mai trage clopotele bisericilor În amintirea lor, le plânge numele din vârful minaretelor și Îi invocă prin incantații cabalistice și jurăminte. Dar acum, În clipa asta, părea că nu mai rămăsese În oraș nici un suflet viu În afara lui, a șopârlei și a luminii. În adolescență, colindând pe străduțe și pe câmpuri pietroase, Își Închipuia că putea auzi și el voci. Ba chiar Încercase odată să noteze ce i se păruse că auzise. În zilele acelea mai putea mișca unele inimi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
strălucească, de parcă Își găsise drumul și Îl chema și pe el să vină. Fima repetă În minte vorbele tatălui său: „o mână de praf“, „zăpada de anul trecut“. Dar greși și În loc de „zăpada“ spuse „scheletul“1. Ce aveau În comun șopârla Încremenită de pe perete și gândacul de sub chiuveta din bucătărie și prin ce se diferențiau? La prima vedere, nici unul nu-și irosea comorile vieții. Chiar dacă erau supuși și ei legii de fier a lui Baruch Nomberg, despre a trăi fără sens
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe-aici, pe dealurile Betleemului, venea această creatură care Îl privea acum pe Fima de la un metru distanță, cu un fel de tandrețe neliniștită? Ca o rudă Îndepărtată, Îngrijorată de sănătatea ta. Un mic dinozaur perfect, redus la dimensiunile unei șopârle de curte. Se pare că Fima trezise interesul creaturii, altfel de ce-ar fi mișcat capul de la dreapta la stânga, Încet, parcă ar fi zis: Chiar mă mir de tine. Sau de parcă ar fi regretat că Fima acționa nesăbuit, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
tipare masculine și feminine care nu pot fi unite, dar nici despărțite? Fima chicoti. Și hotărî că era preferabil să se Împace cu tânărul Yoezer, care va sta la acest geam peste o sută de ani și va privi spre șopârla sa, iar eu voi avea În ochii lui mai puțină importanță decât un grăunte de sare. Poate ceva din mine, o moleculă, un atom, un neutron, va fi totuși prezent atunci În camera asta, poate tocmai Într-un grăunte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ca În timpurile ce vor veni oamenii să mai folosească sarea. Și adică de ce nu ar mai folosi-o? Doar cu Dimi ar putea eventual vorbi despre aceste viziuni. În orice caz, mai bine să-i Împuie capul cu profeți, șopârle, frunze de viță și neutroni decât cu bombe făcute din lac de unghii. Într-o clipă, șopârla se desprinse de pe locul ei, se arcui și țâșni ca un fulger Într-un șanț sau În spatele lui. Dispăru. Tăios și neted. Recviemul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
folosi-o? Doar cu Dimi ar putea eventual vorbi despre aceste viziuni. În orice caz, mai bine să-i Împuie capul cu profeți, șopârle, frunze de viță și neutroni decât cu bombe făcute din lac de unghii. Într-o clipă, șopârla se desprinse de pe locul ei, se arcui și țâșni ca un fulger Într-un șanț sau În spatele lui. Dispăru. Tăios și neted. Recviemul lui Fauré se termină, iar după el urmară Dansurile polovtiene de Borodin, care lui Fima nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
erecție de rinocer, râse Fima În sinea lui și simți din nou cum Împreună cu compasiunea se naște În el dorința, iar dorința aduce rușinea, ciuda, furia și autoironia. Și fiindcă tot se gândea la rinoceri, Își aminti de nemișcarea micii șopârle preistorice care dăduse din cap uitându-se la el În dimineața aceea. Se gândi puțin la Rinocerii lui Ionescu și, Încercând să evite comparația superficială, zâmbi totuși, căci avocatul Prag aducea mai mult a bivol decât a rinocer. Întrebă: —Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Damascul, ei vor trimite o salvă de rachete În orașele de pe malul mării, iar noi vom aprinde ciuperca judecății de apoi. Într-o sută de ani nu va mai fi pe-aici nici un suflet viu. Nu tu Yoezer, nu tu șopârlă, nu tu gândac. Gândindu-se mai bine, Fima respinse denumirea de „holocaust“, pentru că aceasta putea fi asociată cu calamitățile naturale, cum ar fi inundațiile, epidemiile, cutremurele de pământ, pe când faptele naziștilor nu fuseseră un holocaust, ci o crimă premeditată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
intenție“ i se părură păstrătoarele tainelor universului: viață și moarte, singurătate, dorință, gelozie, minunile luminii, pădurile, munții, câmpiile și apele - oare există sau nu o intenție În prezența lor? Există sau nu o intenție În asemănarea primară dintre tine și șopârlă, dintre frunza de viță și forma mâinii umane? Există sau nu o intenție În faptul că viața ta se scurge zi de zi printre ceainice arse și gândaci morți și morala Marii Revolte? Cuvântul „scurge“, de care se lovise cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
nu-l amuză acum, ci Îi trezi mirare și chiar un fel de respect: și el s-ar fi putut naște cu o ureche de la mama sa și cealaltă de la tatăl său. Ar fi putut moșteni din adâncurile evoluției coada șopârlei, spre exemplu. Sau antenele gândacului. Povestirea lui Kafka despre Gregor Samsa, care se trezise Într-o dimineață transformat Într-un gândac imens, nu i se păru lui Fima În acel moment nici parabolă, nici simbol, ci o posibilitate reală. Tamar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
verde de flanelă, Îl duse În dormitorul părinților săi și se culcă lângă el În patul dublu, Îi scoase cu atenție ochelarii cu lentile groase, se ghemuiră amândoi sub o singură pătură și Fima Îi spuse poveste după poveste, despre șopârle, despre abisurile evoluției, despre eșecul revoltei inutile a evreilor Împotriva romanilor, despre directorul căilor ferate și distanța dintre șine, despre templele În ruine din nordul Greciei, despre pădurile din Sierra Leone din Africa, despre vânătoarea de balene din Alaska, despre Înmulțirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
-ului. În autobuz, În drum spre serviciu, se gândi la ce spusese doamna Schönberg despre informatorul trist și Își zise: cel pe care Dumnezeu l-a uitat nu e neapărat pierdut. Dimpotrivă. Poate că e ușor și liber ca o șopârlă În deșert. Cea mai nenorocită soartă nu e să fii uitat, ci să te pierzi: voința, dorul, amintirile, dorința trupului, curiozitatea, pasiunea, bucuria, generozitatea, totul se pierde treptat. Așa cum se domolește vântul printre munți, la fel se Întâmplă și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe-aici, prin Ierusalim, s-a Învârtit cândva un pisălog leneș care deranja pe toată lumea cu corectări lingvistice meschine? Care se culca cu femei măritate? Care Îi lua În derâdere și Îi insulta pe miniștri? Care polemiza cu gândaci și șopârle? Când până și un om rău ca Gad Eitan vindeca bolnave și deschidea pântecele femeilor sterile? Când sună telefonul și Fima intenționă să răspundă ca de obicei „Clinica, șalom 1“, Îi scăpară din gură cuvintele „Clinica, vis“2. Se scuză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de sfidare. Se Încăpățână totuși. Nu se mișcă de lângă vasul toaletei. De parcă Îi declara război de uzură propriului său organ recalcitrant: să vedem cine cedează primul. Accesoriul de carne moale, neputincioasă, care Îi atârna Între degete Îi aminti brusc de șopârlă, un fel de creatură grotescă, zgrunțuroasă, dezgustătoare, apărută din străfundurile evoluției, lipită acum enervant de trupul său. Peste o sută sau două sute de ani, cu siguranță că fiecare va avea posibilitatea să Înlocuiască după bunul plac acest apendice supărător cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
posibilitatea să fie călcat de o mașină aici, pe stradă, În ajunul sâmbetei, În loc să fugă la Roma. Ca și copilul arab care fusese ucis alaltăieri În Gaza. Să se stingă. Să devină o piatră. Să se reincarneze, poate Într-o șopârlă. Să elibereze Ierusalimul pentru Yoezer. Și decise ca diseară să-i telefoneze tatălui său și să-l informeze cu toată fermitatea că zugrăvitul se anula. Oricum foarte curând se va ridica și va pleca de aici. De astă dată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Uri și Teddy și Nina și Yael sunt cu toții pomi care dau roade. Numai tu, domnule Evgheni Oneghin din Kiriat Yovel, numai tu treci prin viață generând prostie și neadevăr. Pălăvrăgești și Îi deranjezi pe toți. Polemizând cu gândacii și șopârlele. De ce nu ar decide să le dedice lor, de-acum Înainte, chiar de mâine, viața sa, ca să le netezească drumul? Va lua asupra sa creșterea copilului. Va Învăța să gătească și să spele. Va ascuți În fiecare dimineață creioanele colorate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
jet, Nina orchestrând lichidarea unui sex-shop ultrapios, Wahrhaftig luptând să mențină o oază de civilizație În infernul avorturilor, Uri Gefen colindând lumea, cucerind femei și ironizându-și trist cuceririle, Annette și Tamar cele respinse și tu cu inima creștinismului, cu șopârlele tale, cu scrisorile tale nocturne către Yitzhak Rabin și prețul violenței În epoci de decădere morală. Și Dimi cu câinele lui căsăpit. Încotro duc toate astea? Unde s-a pierdut această Karla În drumul ei spre partea ariană? De parcă acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pântre chintali dă șunci, zace un scârța-scârța pă hârtie dă forță și anvergură! Fincă chestia m-a uimit și imoționat, m-am Împrofitat pă cai mari dă viraju luminat care-l lua parolele cu care ne dam talente: c-o șopârlă strâmbă care, În a mai bășcălioasă tinerețe dă garagață, mi-ar fi invidiat-o și P. Carbone, am virat șueta ș-am glisat-o la Marile Necunoscute, c-aveam o fixă s-arunc burtoiu valoros În Casă la Catihetu. Făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
doar pentru faptul c-a Înșirat bucățele de realitate luate de-a valma de prin curți ca niște găini, este nefirescul supranatural al unei, În fond, perfect justificate revolte să nu uităm totuși că ex-ministrul scenarist este o primipară a „șopîrlelor” literare , nefiresc ce derivă În cazul ăsta din acuta Întrerupere a legăturii dintre autor și personaje. De aici, lipsa flagrantă de profunzime, moartea pe pînză și ultimii doi spectatori plecînd unul cîte unul, ieșind la aer, În tranziție, chiar dacă plouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Țara, descoperă că „protestele Convenției Democratice sînt disperat crăcănate”. Asta pare că vine dintr-o poezie de pe vremuri. O disperare crăcănată m-a cuprins, iar toaleta-i ocupată și iubita complet beată. În viziunea aceluiași scriitor, Emil Constantinescu este „o șopîrlă de smarald fumigenă (...) castrată mai tîrziu (...) și țap”. Problema cinegetică este că nu poți castra În nici un chip o șopîrlă fumigenă, deoarece-ți intră fumu-n ochi și n-o mai vezi. Țapul de smarald scoțîndu-și coarnele bourești În semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
crăcănată m-a cuprins, iar toaleta-i ocupată și iubita complet beată. În viziunea aceluiași scriitor, Emil Constantinescu este „o șopîrlă de smarald fumigenă (...) castrată mai tîrziu (...) și țap”. Problema cinegetică este că nu poți castra În nici un chip o șopîrlă fumigenă, deoarece-ți intră fumu-n ochi și n-o mai vezi. Țapul de smarald scoțîndu-și coarnele bourești În semn de protest, de președinte. În Azi, nr. 112, două știri. Prima: „Fepper S.A. livrează Moara Uruială”. A doua: s-a lansat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]