1,462 matches
-
Trebuie să mă duc să mă întâlnesc cu avocatul. Dar nu mai suport să pierd vremea. Acuma ar trebui să mergem acasă. Să începem să îl învățăm să vâneze. Voia să spună că era timpul să îi facem cunoștință cu șopârlele. Nu cu varietatea gigant, cu volane în jurul gâtului, pe care mi le arătase în fotografii, prada pe care o urmăream, ci cu șopârle mai mici. Și în plus trebuia să îl obișnuim pe Caligula cu caii și măgarii; aceste șopârle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
începem să îl învățăm să vâneze. Voia să spună că era timpul să îi facem cunoștință cu șopârlele. Nu cu varietatea gigant, cu volane în jurul gâtului, pe care mi le arătase în fotografii, prada pe care o urmăream, ci cu șopârle mai mici. Și în plus trebuia să îl obișnuim pe Caligula cu caii și măgarii; aceste șopârle gigant se aflau în zonele puțin accesibile de munte, departe de drumuri, și nu puteam să îl ducem pe braț pe Caligula tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
șopârlele. Nu cu varietatea gigant, cu volane în jurul gâtului, pe care mi le arătase în fotografii, prada pe care o urmăream, ci cu șopârle mai mici. Și în plus trebuia să îl obișnuim pe Caligula cu caii și măgarii; aceste șopârle gigant se aflau în zonele puțin accesibile de munte, departe de drumuri, și nu puteam să îl ducem pe braț pe Caligula tot timpul. Am simțit că poate Thea n-ar fi trebuit să se grăbească așa de tare cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
fi pus mâna pe parale, măcar eliminam acest pretext. Apoi nu mi-a luat mult să înțeleg că e teribil de frivol să nu îți bați prea mult capul cu problema banilor. Nerezonabilă poate în legătură cu posibilitatea de a prinde acele șopârle, Thea avea totuși în posesia ei vulturul și făcuse deja niște pași în direcția respectivă, în vreme ce gândurile mele de a face bani nu rămâneau decât niște fluturări ale imaginației mele. Ce făceam eu aici în inima Mexicului, cu pantalonii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ora asta vulturul învățase să ne recunoască vocile, a mea și a Theei, și atunci când îl chemam lăsa nada și venea să se hrănească cu carne din mâna noastră. Era momentul să îi facem cunoștință sau să-l învățăm la șopârle. Alea vii erau mare belea, pentru că mereu fugeau, și erau și tare mititele. Iar cele moarte nu-i conveneau Theei. Își bătea tot timpul capul cu cele pe care i le aducea Jacinto; a sugerat să le dopăm pe alea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ai lui Hyperion, îmi venea și să râd și să mă fâstâcesc. Pentru că era clar că se gândise și ea la asta. Îmi spunea: Dementule! Confunzi orice cu afecțiunea umană, ca un sălbatic. Ține-ți pentru tine sentimentele astea prostești. Șopârlele astea n-au nevoie de ele, și dacă ar simți pentru tine ce simți tu pentru ele nici n-ar mai fi șopârle - ar fi prea încete și în curând ar dispărea ca specie. Și uită-te, dacă ai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
spunea: Dementule! Confunzi orice cu afecțiunea umană, ca un sălbatic. Ține-ți pentru tine sentimentele astea prostești. Șopârlele astea n-au nevoie de ele, și dacă ar simți pentru tine ce simți tu pentru ele nici n-ar mai fi șopârle - ar fi prea încete și în curând ar dispărea ca specie. Și uită-te, dacă ai fi mort în iarbă, exact aceste șopârle ți-ar intra în gură ca să vâneze gândăcei, de parcă ai fi un trunchi de copac. Da, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
ele, și dacă ar simți pentru tine ce simți tu pentru ele nici n-ar mai fi șopârle - ar fi prea încete și în curând ar dispărea ca specie. Și uită-te, dacă ai fi mort în iarbă, exact aceste șopârle ți-ar intra în gură ca să vâneze gândăcei, de parcă ai fi un trunchi de copac. Da, dar și Caligula m-ar mânca. Foarte posibil. Și m-ai îngropa? Da, pentru că ești iubitul meu. Sigur că da. Tu n-ai face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Magnus, nu îmi spunea niciodată „bărbate“, și nici nu folosea vreun alt termen domestic. Uneori credeam că părerea ei despre căsătorie semăna mult cu a lui Mimi, mai puțin faptul că ea nu era așa de polemică. Această conversație despre șopârle a fost una din multele discuții pe care le-am purtat asupra aceluiași subiect general, și, încet încet, Thea m-a făcut să înțeleg încotro bătea. Nu puteai să mă faci să recunosc că o situație e imposibil de rezolvat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
uitam în altă direcție, trăgându-i și pe ceilalți după mine. Aici avea dreptate când mă acuza de asta; și tot încerca să mă facă să adopt punctul ei de vedere. Cu toate acestea tot nu puteam să sufăr când șopârlele alea mici erau lovite și începeau să sângereze, din măruntaiele lor minuscule, de o delicatețe miniaturală, ce se zăreau de sub ghearele tăioase ale lui Caligula, în timp ce el se uita chiorâș și își deschidea clonțul. Într-o dimineață de duminică, când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să cânte din zori, iar căldura era uscată în patio-ul bucătăriei, după micul dejun - am servit ouă-ochiuri - lucram cu vulturul. Nu era puțin lucru să auzi zgomotul făcut de aripi în spațiul încins al aerului. Jacinto ne adusese o șopârlă mai mare. Am legat-o cu o bucată scurtă de ață de undiță de un par, ca să nu fugă cumva. Apoi a apărut vulturul năpustindu-se înspre ea cu ghearele sale amenințător de ascuțite în aerul uscat și electric, plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
undiță de un par, ca să nu fugă cumva. Apoi a apărut vulturul năpustindu-se înspre ea cu ghearele sale amenințător de ascuțite în aerul uscat și electric, plin de praf zorit, și s-a grăbit să își împlânte pintenii în șopârlă. Dar lăsasem ața de la undiță îndeajuns de lungă încât animalul să alerge în jur și acesta și-a deschis gura și a dezvelit un țesut de furie către jivina uriașă care se apropia de el, apoi și-a închis fălcile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
coapse care îi împrumuta păsării o imagine de călăreț al lui Attila care galopează prin aer. Caligula a scos un sunet. Nu cred că mai fusese lovit în viața lui și uimirea sa a fost enormă. A smuls de pe el șopârla și, după ce și-a încleștat ghearele în ea și a rănit-o de moarte, a sărit mai încolo. Nu puteam să mă dau de gol, însă în adâncul sufletului m-am bucurat să îl văd pe Caligula astfel ofensat. Și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să fugă așa de un animal atât de mic! Ce ne facem? Oh, Augie, nu mai râde ca prostul! Nu râd, Thea, e de la soarele care-mi intră în ochi! Și acum ce să mai încercăm? Am să iau eu șopârla și îl chem pe Caligula înapoi. Biata creatură, e deja moartă. Jacinto, omoară lagarto, a spus Thea. Cu mare plăcere, băiatul a venit în fugă de la hambar, lipăind cu picioarele lui desculțe, și a lovit animalul cu o piatră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
fugă de la hambar, lipăind cu picioarele lui desculțe, și a lovit animalul cu o piatră în cap. Eu l-am așezat, mort, pe mănușă, iar Caligula n-a refuzat să vină, însă n-a vrut să-l mănânce. A zgâlțâit șopârla cu mare furie și a zvârlit-o cât colo pe jos. Când i-am oferit-o a doua oară, o biată fărâmă de carne plină de praf, a făcut la fel. Oh, cioară nemernică! Să nu-l mai văd în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
calului între pulpe - iar Caligula scotea pieptul înainte cu o bătaie a aripilor lui imense și începea să se înalțe. În câteva zile, Bizococho era gata, și cuprinși de un mare entuziasm, ne-am dus într-o dimineață în căutarea șopârlelor uriașe. Jacinto a venit și el cu noi să le scoată din ascunzișul lor de piatră, și am coborât muntele spre locul lor tropical. Acolo căldura era groasă; se aduna și stagna între pietre, fărâmicioase și mâncate de ploile acide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
să le scoată din ascunzișul lor de piatră, și am coborât muntele spre locul lor tropical. Acolo căldura era groasă; se aduna și stagna între pietre, fărâmicioase și mâncate de ploile acide, până ce se transformaseră în grote și forme cambodiene. Șopârlele erau într-adevăr gigantice, cu volane sau vele imense - acele membrane antice. Aici mirosul era șerpesc, și păream să ne aflăm într-o epocă a șerpilor printre veninurile iuți ale gardeniilor verzi și livide. Am așteptat, iar băiatul precaut a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
mai degrabă decât vedeam ce se întâmpla în momentul ăla. Thea, am strigat, pentru numele Domnului, potolește-te! Dar ea a strigat ceva către Jacinto și în același timp mi-a făcut semn să îmi ocup locul. Voia să mâne șopârlele către o vale pietroasă unde nu era chip să se mai ascundă. Uneori argintii, alteori de un cenușiu prăfuit, sau de un verde coclit, așa arătau în timp ce fugeau. În cele din urmă mi-a făcut semn să scot gluga de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de sânge pe pietre. Thea a strigat: „Du-te după ea! Prinde-o! Uite că fuge!“ Însă vulturul nu a urmărit-o pe pantă; a aterizat și a rămas acolo, bătând din aripi. Când n-a mai putut auzi foiala șopârlei, și le-a strâns pe lângă corp. Și n-a zburat către mine. Thea a urlat la el: „Laș împuțit! Cioară ce ești!“ A luat de pe jos o piatră și a aruncat-o spre el. N-a țintit foarte precis. Caligula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
în curând. Thea se pricepe foarte bine să îi îmblânzească. Nu neg. Dar dacă e genul fricos probabil că a fost mult mai ușor de îmblânzit decât amenințarea aia umblătoare, vârtejul ăla înaripat care prindea pe vremuri soiul ăsta de șopârle. Caligula este un vultur pleșuv american, specia cea mai puternică și mai sălbatică. Oriunde mergeai tot aceiași oameni îți stăteau în cale, genul de oameni care niciodată nu doresc să îți reușească un proiect extraordinar, și care mor de plăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
început să îmi doresc ca orașul Mexic de dincolo de acele ziduri să vină înăuntru peste mine și să mă ucidă, astfel încât să fiu aruncat în praful de oase și printre crucile contorsionate și ascuțite ale cimitirului, hrană pentru insecte și șopârle. Acum începusem, iar această investigație teribilă trebuia să continue. Dacă așa eram eu, cu siguranță că nu așa le apăream altora și acesta era probabil secretul meu. Prin urmare dacă voiam să le fac altora pe plac, înseamnă că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
de cineva care să arate a american. Mă gândesc că timp aș avea, am spus, dacă nu durează prea mult. Câteva săptămâni, cât să-i fentăm pe Mink și oamenii lui. A plecat și am rămas așezat în grădină unde șopârlele se gâdilau în iarbă și unde păsările înecau în culori minunate pereții fierbinți. Zeii stăteau în picioare sau întinși și persistau să închipuiască imagini de vulcan cenușiu care îi reprezentau ca pe forțe ale vieții. Paslavici cânta Chopin la etaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
diferit. Era clădit la fel ca și Dingbat, cu un torso slăbănog, față prelungă și mers rapid, cu vârfurile picioarelor în interior. Avea pantofi cu o linie fină, la fel de elegant ca un cavaler cu picioarele în scări sau coada unei șopârle care se strecoară într-o crevasă. Dar sănătatea lui Arthur era mai proastă decât cea a lui Dingbat și era mai negricios la față; iar în respirație se simțea cafeaua și tutunul. Când zâmbea își dezvelea dinții stricați. Cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
se mănâncă!? Am renunțat, mai ales că Raluca m-a recunoscut de când m-a crescut cu biberonul când eram mic, singur în pădure, fără părinții pe care i-au împușcat vânătorii în fața mea. Vulpea: Și ce facem, mâncăm gâze, șopârle și rădăcini și, la doi pași, o gospodărie plină de găini?! Lupul: Pădurarul nu glumește când pune mâna pe armă și trage. Știi ce-a pățit bunica ta, Dumnezeu s-o odihnească. Vulpea: Și de-abia împlinise zece ani. În
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
istoriografii, ci sculptorii, arhitecții. La Luxor și la Karnak înțelegem mai bine civilizația veche egipteană decât din cele mai docte tratate. Și ce-ar mai reprezenta, fără Homer, acel pinten stâncos care domină la Troia câmpia arsă de soare, unde șopârlele dorm pe legende? E destul să ne spunem în gând câteva versuri din Iliada pentru ca dintr-o dată câmpia goală să se umple de umbre. N-aș sfătui pe nimeni să meargă acolo dacă nu e convins că Homer n-a
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]