9,824 matches
-
să fie? Ii rachiul pe care l-ați comandat voi. Asta ați plătit, asta ați băut și basta! Ințelegând păcăleala, cei din jur au izbucnit în hohote de râs nestăpânit... Multe îți mai trec prin cap, Dumitre. Asta i-ai șoptit tu lui Costache? a reușit să îngaime Pâcu, printre hohotele de râs răgușit. Doar nu era să strig în gura mare: „Costache! Ia fă tu rachiul cela pentru Alecu și Gheorghe să aibă gust de gază!” Că atunci cine mai
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
că îi timpul și totul îi pregătit, au pornit... Zorii zilei - ca de obicei - le-au dat binețe de cealaltă parte a pădurii...La popasul pe care l-au făcut, Pâcu s-a apropoiat de moș Dumitru și i-a șoptit: Dumitre! M-am uitat cu mare băgare de seamă la Hliboceanu. Să știi că omul îi trecut prin multe. Așa că să nu duci nici o grijă. De acum înainte avem încă un cărăuș de nădejde. Să nu duc nici o grijă? Abia
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
Dar în vacanță! Prea bate la ochi. Ce s-o fi gândit patronul, ce o fi grăit cu Dinuța, asta nu pot ști. Stiu numai că într-o seară, când o ajuns acasă - de fapt pe la miezul nopții - i-a șoptit lui Georgel: „Dacă ai ști cât de mult mă ia în seamă patronul! Vrea să merg cu el în vacanță. Eu i-am spus însă că fără tine nu plec nicăiri...” „Il luăm și pe Georgel cu noi. Nu-i
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
am făcut și cu ceilalți veniți între noi. Stiți regula. Toiul îl beți dintr odată, fără să răsuflați. Ii clar, Iordache? Ihâ! Mi-o spus Mitruță - a răspuns Cocoșitu. Poate nu i-o fi spus și de păcăleală - i-a șoptit moș Dumitru lui Pâcu. Nu te teme. Mitruță îi băiat isteț. Nu vezi cum îi umblă ochii? Abia așteaptă să vadă ce păcăleală i-ai pregătit lui Cocoșitu. Dacă-i așa, atunci dă comanda să se ridice țoiurile, Pâcule! Să
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
sculat albăstreaua de lângă mine, încercând să-mi ia apărarea. Atunci mi-am dat seama că albăstreaua era advocatul meu...Până la urmă, zâna florilor, împreună cu florile de lângă ea, o trecut în altă încăpere. Albăstreaua de lângă mine abia o apucat să-mi șoptească: „Acum ți se hotărăște soarta. Vei fi condamnat ori achitat.” N-o mai apucat să-mi spună altceva, că o apărut zâna cu jurații. Atunci s-o făcut o liniște ca În biserică și zâna o început să vorbească: „Am
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
vrea să iasă, dar ușa e blocată. — ...și o să mori din cauza unei sinucideri, își continuă Esmé, imperturbabilă, prezicerea. — Eu să mă sinucid? Niciodată! răsuflă ușurat Kiril și își ia suta. — Am zis din cauza unei sinucideri, repetă Esmé. — La franceza ei... șoptește Lionel. — Ce are franceza mea? — Mă scuzați. Esmé trage aer în piept și-și îndreaptă privirea spre Roman. — Rusule, ești pregătit? Nu sunt rus, sunt polonez! se enervează Roman. — Slavule, ești pregătit? Nu vreau s-aud! Păstrează-ți banii, nu
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Luat prin surprindere, Lionel îi întinde și el mâna: — Lionel Frunza. Apoi își dă seama de ridicolul situației și-i spune: — Îți bați joc de mine? — N-ai zis tu că nu ne cunoaștem și că să facem cunoștință? îi șoptește Roman. Ce-i cu hârtiile astea? — Rezultatele de la analize, pentru cetățenie. Sunt sănătos tun. Doctorul mi-a zis c-o să trăiesc o sută de ani. Parcă țiganca ți-a dat mai puțin... — Tu în cine crezi, în țigănci sau în
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
umerii îi cad, iar el scade cu doi centimetri în înălțime. Iese pe ușă. Când trece prin dreptul lui Agnès, o salută deferent: — Bună dimineața, madame Agnès. — Bună dimineața, domnule Lionel, îi răspunde ea plină de bunăvoință, după care îi șoptește: Am impresia c-am fost descoperiți. — În legătură cu ce? se sperie Lionel. — Cu controlul nostru inopinat: infractorul sau a mirosit ceva, sau nu mai are bani de renovare, sau a terminat lucrările. De două zile, nici o cărămidă la ghenă. — Și noi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
face cu ochiul: De-ăștia ca tine am fumat mulți. Lionel ia caietul, îl cântărește, pipăie grosimea foilor și se decide să-l cumpere. Unde plătesc? Vânzătoarea îi arată cu degetul unde să se ducă. În timp ce Lionel plătește, fata îi șoptește admirativ altei vânzătoare: — E scriitor. Colega se uită în ochii lui Lionel și oftează: Nu mă nnebuni, scriitor de-adevăratelea? Lionel își ia caietul și iese. E ora 14.59. Lionel intră în anticamera notariatului maestrului Marcel Rioret. Liliane îl
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
zis că-i zice. Da’ pe rând, să nu se răsufle. — Perfect. Vă deranjează dacă le aducem desfăcute? Să respire puțin vinul înainte? — Perfect, îl imită Lionel. Chelnerii și picolii încep baletul uzual. Lionel se apleacă peste masă și-i șoptește lui Liliane: — Simte-te bine. — O să-ncerc. Chelnerii aduc antreurile. Comesenii își dau silința să mănânce cât mai distins. După supă, Lionel face niște hiperbole apreciative către bucătărie - deși n-a detectat nici o urmă de homar în supă. Ajutorii de
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
restaurantului. Era considerat o amintire de familie. Și-acum, îl va mânca un român în amintirea unui bulgar. Lionel și Liliane îl văd pe Jean aducând ananasul într-un frumos vas de cristal, plutind într un lichid roșiatic. Chelnerul îi șoptește ceva la ureche lui Robert, care anunță pompos: — Ananas à la bulgare. Liliane își taie o felie, o gustă, se strâmbă puțin, după care se pronunță: — E bun. Puțin cam acrișor. — L-am făcut în oțet, cu boabe de piper
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
un reportaj de senzație cu mimul, reușind să vorbească singur un sfert de oră, timp în care Sandu nu scosese un cuvânt, nu clipise, nu respirase. Sau, cel puțin, nu se văzuse că respira. Se apropie de statuie și-i șoptește: — Sandule, tu ești? Hai, mă, că nu spun la nimeni. Statuia rămâne de bronz. Reporterului îi vine o idee. Se apleacă spre borcane. Are impresia că și statuia își apleacă ușor privirea. Triplu Ve se decide: ia cele două borcane
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
alergau prin culise, dintr-o parte, Într-alta, să fie mai aproape de director, că să audă acesta textul...mda!). Amuzant mai e și cazul unui teatru de București, În care, o vreme, sufleri erau două unguroaice, actrițe la bază, care șopteau cu accent : astfel, te pomeneai deodată, că pe scenă unele personaje pronunțau cu accent maghiar! Și-așa se scrie istoria (teatrului)... Actrița Tania Popa regretă că actorii nu primesc bacșiș, precum ospătarii. Și cine-o Împiedică să schimbe Teatrul Național
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
tulpini înalte, cu flori cât roata mare a lumii în care vor zumzăi zilele mele dungate sunt de acord să devin grădina ta, shangdi di liwu prin care să adulmeci parfum de caprifoi pe unde cuvintele tale să poată fi șoptite pe îndelete unde să poți să te ascunzi și să zburzi când vrei să te poți legăna în balansoarul sculptat al îmbrățișărilor mele. eu am îmbrăcat rochia de petunii mov am încălțat pantofii împletiți din trifoi cu patru foi și
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
wushu tăiat de propriile săbii abile. luo na, sunt obsesiv-compulsiv, scriu versuri cu mama sunt prea convins că exiști și ești a mea așa cum respiri ca să pot să te scap de îmbrățișarea aceasta ucigașă. exces șase în primul loc: dacă șoptești, te voi auzi, dacă urli, vei stârni furtuna, care aduce pagube și nenoroc, marele fluviu galben își umflă apele, tu, cu penița de la subsuoară, încerci să îi modifici albia, să nu vină pe aici, să nu treacă pustiirea lui pe
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
considerați delicatese, însă, având desaga-fără-fund în cioc, o tragedie nu s-a întâmplat, ba chiar un mare noroc a avut loc, o mare bucurie ți-a fost dată ție, îți atârni desaga-fără-fund de gât, te ridici din nou în picioare, șoptești ceva la urechea bravei vrăbiuțe-soldat, licuriciul cu ochi mari de lapis lazuli își depărtează, treptat, zbârnâitul, luminând intermitent aerul nopții, brava vrăbiuță-soldat îl urmează, cuminte. în fine, peste nu foarte multă vreme, se crapă de ziuă. așteptarea primei zile lipsa
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
întoarcerea ta fenomenală care mă va reda mie ca pentru prima zi din viața mea. nouă în primul loc: „aranjamente de opt, luate câte două, fac șaizeci și patru. matematic, prin combinații și aranjamente multiplici lucrurile“, ai auzit o voce, șoptindu-ți. și realizezi că, la urma urmei, multiplicarea și creșterea sunt lucruri bune, dacă pleci de la gene bune, de la trăiri frumoase. acum privești cu alți ochi grădina suspendată a dragostei tale, suflețelul tău purificat. șase în al doilea loc: nimic
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
înțeles nici de cercetările în domeniul neuroștiințelor, în fine, nu ești prea tulburat, mintea ta trebuie să funcționeze eficient, strategia ta rămâne cheia reușitei acestui drum pe care îl ai de dus la bun sfârșit, vocea zeiței chuang-mu se aude șoptind prin bambus, pe deasupra apei, shangdi di liwu, shangdi di liwu, chemarea ei vine din larg. nouă în al treilea loc: un foc mare s-a pornit pe vârful muntelui, care luminează puternic câmpul, este un alt semn care îți indică
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
CORUL: Dormi la umbră, dormi în pace, / Că mama ție ți-o face / Sub cel tei bătut de vânt / Pătișorul la pământ. Câtu-s rămurelele / Tot or bate stelele, / Iară luna va străbate / Dulcea ta singurătate. // MAMA: Și când vântul va șopti / Mândru mi te-a adormi, / Și când vântul va sufla / Teiul se va legăna, / Florile-și va scutura, / Lin că mi te-o deștepta / Sub rotirea norilor, / În căderea florilor. / Sub lucirea stelelor, / Către locul ielelor. / Sub frunza stejarilor / La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
F2: Și din valul de zăpadă, ca o mută arătare legănându-se pe stradă, un drumeț ciudat răsare. Vine cu popasuri multe, face-n calea lui mătănii... Câteodată stă s-asculte clopoțeii de la sănii. Alteori, uimit, tresare, dă din mâini șoptind grăbit; parcă spune-o taină mare unui soț închipuit... F1: Ca o umbră din poveste se strecoară-ncet, și iar stă deodată, fără veste, răzimat de-un felinar. F4: Fața lui se lămurește; pare-nduioșat acum... F3: Visător și lung privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
decis: „Mecanic de locomotivă Ghindoc!“. Vasăzică, în timpul cât se ștersese pe salopetă, cât înfipsese toporul în buștean, scormonise în minte, cine sunt, de unde vin. Dacă ăsta din fața lui era profesor, sau cel puțin așa se lăuda, criza de conștiință îi șoptea că nu se putea nici el legitima cu simplul nume. Ghindoc avea o bănuială ascunsă că el însemna ceva mai mult decât atât. Și atunci descoperise că era mecanic de locomotivă, ceea ce, orice s-ar spune, însemna ceva. Plus de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
să trec pe la nașul. Matale ai să vii odată cu Măriuca și cu Tăchel. Iaca-s gata, a răspuns bătrânul, ieșind în prag. Am să-i aștept. Dacă ai ști de când îi gata tat-tu și nu are astâmpăr! i-a șoptit maică sa, apărută în ușa bucătăriei de vară. Păi are și de ce - i-a răspuns Costăchel mândru. O dată începe nepot-su școala, nu?... Bună dimineța, nașule! Sărut mâna, nașă! a grăit Costăchel din poartă. Bună dimineața! au răspuns bătrânii, cu
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
o palmă pe mâna Măriucăi, încercând s-o mângâie. În clipa următoare, mâna i-a căzut, vlăguită... Apăă! Apăăă! a îngăimat cu mare trudă Costăchel. Tăchel a alergat să-i aducă apă... După ce și-a răcorit gura, buzele arse au șoptit abia auzit. Nuu plâângee... Măriuucăă... Nuuu... Petrache parcă uitase de durerea lui din umăr și se ocupa de Costăchel ca o dădacă. -Trebuie să chemăm moașa, să-l panseze ca lumea, și apoi să mergem la târg, să-l vadă
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
dormit gospodarul, dragul de el - a răspuns Măriuca, lăsându-se să-i cadă în brațe. Au rămas așa o vreme. Într-un târziu, Măriuca a rupt tăcerea: Ți-o fi foame. Îi amiaza mare. Privind-o ștrengărește, Costăchel i-a șoptit: Întâi vino aici în pat, să mă încălzești așa, ca pe vremuri, pentru că atâția ani n-am știut ce-i un suflet de femeie... Soarele toamnei târzii s-a oprit deasupra Ponoarelor ca un bătrân obosit. Ajutată de Costăchel, Măriuca
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
s-a oprit deasupra Ponoarelor ca un bătrân obosit. Ajutată de Costăchel, Măriuca nu prididea cu pregătirile pentru primirea musafirilor. Cuptorul din bucătărie duduia. Plăcintele poale-n brâu așteptau rândul - ca la moară - să intre la copt... Gospodarule! - i-a șoptit Măriuca. Eu am să dau plăcintele în cuptor, iar tu - ca să-ți aduci aminte ce ascunde beciul - fă bine și pregătește niște vin. Acușica acușica sosesc musafirii și noi nu suntem gata... Bine că am apucat să mai aud și
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]