1,369 matches
-
zi dimineață, se trezi simțindu-se obosit și bolnav, dar asistentele îi aduseră o omletă fără gust care îl reînvigoră. Pe un scaun de lîngă pat puseră niște haine cu aceeași textură moale și lucioasă ca mîncarea: lenjerie de corp, șosete, cămașă, pantaloni închiși la culoare, un pulover și o haină albă. — Azi o să intri în rîndurile noastre, Sprîncenatule. Ce vreți să spuneți? — Acum ești doctor. Sper că n-o să ne tiranizezi, sîntem niște biete asistente, doar. Nu sînt doctor! — Vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai bine decît nimic, zise doamna Thaw abătută. — La asta m-am gîndit și eu. După asta, domnul Thaw se ducea la lucru cu bicicleta în fiecare dimineață, îmbrăcat într-o haină veche și pantaloni din catifea reiată vîrîți în șosete, și pentru că nu începuse încă școala, Thaw stătea și mîzgălea la biroul domnului Thaw sau se trîntea pe carpeta din fața șemineului și citea, bucurîndu-se de prezența mamei, care trebăluia prin casă. într-o zi, domnul Thaw îi spuse: — Duncan, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Du-te să cumperi ceva bun pentru micul dejun. Duncan și eu ne pregătim de culcare. Thaw și Drummond intrară într-o cameră cu o canapea desfăcută în mijloc. își scoaseră hainele și rămaseră în chiloți și maieu, își traseră șosetele și se vîrîră sub păturile aspre. O auziră pe Janet întorcîndu-se și făcînd ceva în bucătărie, apoi intră cu trei farfurii cu pere înăbușite și frișcă. Mîncă la marginea patului, iar cînd Thaw și Drummond se întinseră, se înfășură într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un grup de motocicliști. Mașina acceleră, deplasîndu-se într-o parte spre motociclete. — Jimmy! zise doamna Macfee, știi că nu-mi place asta. — N-ai noroc, nu-i așa? spuse Macfee. își strînse buzele, trase un sertar din bord, scoase o șosetă și un ac și începu să-l cîrpească. Privind dincolo de profilul ei, Lanark văzu mașina mergînd alături de conducătorul grupului. Acesta era îmbrăcat în haine de piele cu un craniu și insigne cu svastică. O fată ca domnișoara Maheen, îmbrăcată în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
delegat. Nimic nu putea întrerupe colocviul dintre aceste două iubiri. îl aștepta o baie caldă, apoi rămase într-un halat, în timp ce Jack îl bărbieri și-i aranjă părul, iar Frankie îi făcu manichiura. Se îmbrăcă în lenjeria nouă și curată, șosete, cămașă, o cravată albastru-închis, și un costum cu vestă din tweed gri-deschis, și pantofi negri minunat lustruiți; apoi se retrase în toaletă, se ușură într-o oală de noapte din plastic instalată în vasul de WC și trăi sentimentul confortabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ca totul să pară neînceput și Omar, prin fereastră, avu dintr-odată impresia că o carte cu foi nescrise i se pune în fața ochilor. Se sperie, dar îi și plăcu, nu fusese vreodată atât de liber. Pipăi cu mâna după șosete și apoi se gândi că acum ori mergea înainte, ori dispărea. Alesese sau nu să ajungă acolo, chiar nu mai conta, trebuia să învețe să respire un aer nou, sau măcar așa își făcuse el socotelile. Jos, sub el, începea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
absolut nicăieri. Un bărbat cu șapcă și pantaloni largi, din pânză de in, se apropie și îi zise: — Îmbracă-te, o să-ți vină rândul, să știi! Imediat așa-zisele hetaire, care în tablou apăreau în loggie, traseră de pe el hanoracul, șosetele, blugii, pe când o alta venea cu costumul. Pentru o clipă, se văzu în chiloți, cu burta bombată, cu pieptul scobit, plin de fire încărunțite și se rușină. Ce-i venise cu Alexandru cel Mare? El era persan și putea să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
management culinar Dan Lungu - Proză cu amănuntul Dan Sociu - Urbancolia Mitoș Micleușanu - Kasa Poporului Ioana Nicolaie - O pasăre pe sârmă Doina Ruști - Fantoma din moară Radu Pavel Gheo - Numele mierlei. 50 de clipuri vesele și triste Adela Greceanu - Mireasa cu șosete roșii Cecilia Ștefănescu - Intrarea Soarelui Dan Sociu - Nevoi speciale Dumitru Crudu - Măcel în Georgia Lucian Dan Teodorovici - Celelalte povești de dragoste Corina Sabău - Blocul 29, apartamentul 1 Florin Lăzărescu - Lampa cu căciulă Bogdan Dumitrescu - SMS Angelo Mitchievici - Cinema Daniela Zeca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
forțăm. Te felicit din inimă, draga mea! Melania Lupu își trimise o sărutare în oglindă și începu să pirueteze prin cameră. Se învîrtea ușor, cu brațele întinse. Sub poalele capotului deschise ca o umbrelă, se vedeau picioarele subțiri îmbrăcate în șosete albe. Căzu în fotoliu gâfâind. ― Dumnezeule! Nici nu credeam că băieții aceștia se vor lăsa atât de ușor convinși. Asta înseamnă un singur lucru, draga mea: Socotelile tale au fost exacte. Ai grijă doar ca succesul să nu te zăpăcească
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
treacă într-o parte, după care scutură din cap, fără să spună nimic, spre valiza lui Henry, pe care acesta o trăsese după el. Henry o ridică pe tejgheaua de metal dintre ei și o desfăcu. Gardianul scotoci printre chiloți, șosete, pungi de toaletă, după care ajunse la teancul de ciocolate. Se uită la Henry, ridicând bănuitor din sprânceană. —Și asta ce e? —E ciocolată. De ce ai adus atât de multă? —E pentru nepotul meu. Îi e dor de casă. Pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
închisă în acești pereți masivi de nisip. Nu e de mirare că oamenii vorbeau despre Ierusalim ca și cum ar fi vorbit despre o formă de boală mintală. Opri un bărbat cu o cameră foarte mare la gât, care purta sandale și șosete, și îi ceru să o îndrume spre Zidul de Vest. Arătă spre o arcadă care se găsea chiar în direcția opusă Porții Jaffa. Acesta, își aminti ea, era drumul spre souk. Avu senzația coborârii unui deal pe acea cărare abruptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
țanțoșă și oficială, întoarse spre spectatori profilul său mediteranean. Dar audiența nu văzu decât un trup pipernicit și măsliniu, cu pantaloni scurți lăbărțați și niște picioare ca fusele care păreau și mai goale din cauza jartierelor puse de formă și a șosetelor de nailon ce atârnau pe lângă glezne. Spectatorii rămaseră curioși, dar neimpresionați. Unii nu erau nici măcar prea curioși, aceia care se așteptaseră ca în cele din urmă o asemenea apariție să viziteze casa în miniatură de lângă ei. Fetițele mari nu plâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
considerat-o. Presupun că femeia aceasta știe foarte multe și că apatia ei este o fațadă a resentimentului ei evident față de Levy Pants. Devine mai coerentă când vorbește despre pensionare. Am observat că are nevoie de o nouă pereche de șosete albe, cele pe care le poartă au devenit aproape cenușii. Poate am să-i dăruiesc, în viitorul apropiat, o pereche nouă de șosete absorbante, pentru sportivi; gestul acesta s-ar putea să o miște și să o determine să vorbească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Devine mai coerentă când vorbește despre pensionare. Am observat că are nevoie de o nouă pereche de șosete albe, cele pe care le poartă au devenit aproape cenușii. Poate am să-i dăruiesc, în viitorul apropiat, o pereche nouă de șosete absorbante, pentru sportivi; gestul acesta s-ar putea să o miște și să o determine să vorbească. Se pare că s-a atașat de șapca mea, căci a început să o poarte uneori în locul cozorocului ei de celuloid. Așa cum v-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
munca de birou părea să dispară. Era de asemenea foarte gentil cu domnișoara Trixie; aproape că nu mai existau fricțiuni la birou. Domnul Gonzalez fusese mișcat de cele ce văzuse în după-amiaza zilei trecute. Domnul Reilly, în genunchi, îi schimba șosetele domnișoarei Trixie. Domnul Reilly era tot numai inimă. Mai era, firește, în parte și valvă. Dar referirile permanente la valvă puteau fi trecute cu vederea. Erau singurul lui defect. Privind fericit împrejur, domnul Gonzalez observă îmbunătățirile datorate strădaniilor manuale ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ai dat-o afară... — Gloria, se miră domnul Levy. N-am dat afară nici o Gloria. — Ba da, ai dat-o, pițigăi domnișoara Trixie. Am văzut eu cu ochii mei. Gloria era numai bunătate. Mi-aduc aminte că mi-a dăruit șosete și sandvișuri cu carne. — Șosete și sandvișuri cu carne? Domnul Levy fluieră printre dinți. Of, Doamne! — Bravo ție! țipă doamna Levy. Bate-ți joc de o creatură neglijată. Dar nu-mi spune, te rog, ce altceva ai mai făcut la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
se miră domnul Levy. N-am dat afară nici o Gloria. — Ba da, ai dat-o, pițigăi domnișoara Trixie. Am văzut eu cu ochii mei. Gloria era numai bunătate. Mi-aduc aminte că mi-a dăruit șosete și sandvișuri cu carne. — Șosete și sandvișuri cu carne? Domnul Levy fluieră printre dinți. Of, Doamne! — Bravo ție! țipă doamna Levy. Bate-ți joc de o creatură neglijată. Dar nu-mi spune, te rog, ce altceva ai mai făcut la Levy Pants. Nu mai pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
aștepte, spuse Ignatius. Deschise plicul rupându-l. Văd că M. Minkoff a răspuns misivei mele cu o grabă aproape frenetică. I-am spus vreo câteva chestii destul de usturătoare. Doamna Reilly se așeză picior peste picior pe un scaun, legănându-și șosetele albe și pantofii vechi de lac negru, în timp ce ochii și albaștri și galbeni ai fiului ei cercetau amănunțit punga de plastic desfăcută pe care era scrisă scrisoarea. Domnilor, În sfârșit am primit vești de la tine, Ignatius. Și ce scrisoare dezgustătoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
încercat să te descriu prietenilor mei din grupul de terapie colectivă. Lucrând în camera aceasta, izolându-te de societate. Mintea aceasta stranie, medievală, în mănăstirea ei. — Au fost fără îndoială intrigați, murmură Ignatius. Găsise ranița și îndesa în ea niște șosete aruncate jos, pe podea. În curând mă vor putea vedea în carne și oase. Așteaptă numai să audă despre torentul de ficțiuni plăsmuite de mintea ta! Ignatius căscă. — S-ar putea ca mama să-mi fi făcut un mare serviciu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
telefon, ca un părinte ocupat. Poate un unchi. Și nu venea acolo tot timpul, doar o dată sau de două ori pe săptămână, în timpul sezonului de fotbal. Când nu avea altceva de făcut. Fetele care alergau în pantaloni scurți și cu șosete până la genunchi arătau minunat în soarele de după-amiază. Fete de clasa a șaptea, cu picioare sprintene, sâni înmuguriți, care abia dacă se mișcau, când alergau. Unele dintre ele erau foarte dotate și aveau dosurile gata dezvoltate, dar majoritatea păstraseră un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
tub gol de crem autobronzantă. Georgia deschise sertarele măsuței de lângă pat și dădu peste o grămadă de ambalaje de gumă de mestecat, chiloți făcuți ghemotoc, bomboane de mentă pentru respirație, rimeluri, fotografii de la balul de anul trecut, chibrituri, un calculator, șosete murdare, numere vechi din Teen Vogue și People. Și un pachet de țigări, ceea ce nu o bucură prea tare. Apoi, trecu la rafturile somierei, căutând prin ele rapid și pipăind până în fundul lor. Urmă dulapul, care îi luă ceva mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
cu raki pe care Îl umpluse din nou. Spune și de ce dintre toate locurile din lumea asta vrea să vină aici? Doar ca turistă? — Habar n-am, a mormăit Asya, care stătea În genunchi pe jos, căutându-și una din șosete pe sub canapea. Dar având În vedere că e studentă, bag mâna-n foc că face niscaiva cercetări de genul „Islamul și oprimarea femeilor“ sau „precedente patriarhale În Orientul Mijlociu“. Altfel de ce-ar vrea să stea În casa noastră de nebuni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
orașul ăsta? Sunt convinsă că vrea să ne ia câte un interviu fiecăreia despre situația femeilor din țările musulmane și alte chestii de astea de... — Rahat! a terminat Caricaturistul Alcoolic propoziția În locul ei. — Exact! a exclamat Asya triumfătoare, găsindu-și șoseta pierdută. Într-o clipită, și-a tras pe ea fusta și cămașa și și-a trecut o perie prin păr. — Ei bine, ia-o cu tine la Café Kundera o dată. — O s-o Întreb dacă vrea să vină, Însă sunt sigură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
bun. Unul dintre avantajele dusului la liturghie era că te puteai uita la picioarele fetelor cînd Îngenuncheau pe scăunelul de rugăciune. CÎnd spun „picioarele“, trebuie să Înțelegeți singura parte ceva mai cărnoasă care se lăsa văzută Între tivul rochiei și șosete. Cele care purtau deja ciorapi de nylon erau rare. Mi-aduc aminte de o familie numeroasă ale cărei două fete mai mari erau niște adorabile liceene care cu siguranță l-ar fi inspirat pe Francis Jammes: aveau niște picioare de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să observ o pereche care intra Într-o cameră. Femeia Își scotea rochia și rămînea În centura-chilot și sutien. Bărbatul se Întindea pe pat, fără să se dezbrace. Ea Îi scotea cămașa În timp ce el se descotorosea stîngaci de pantofi, de șosete și, În cele din urmă, de pantaloni. După trei minute, femeia se apropia de fereastră și trăgea perdelele. Avea un păr lung și roșcat. Stăteam acolo Închipuindu-mi tot ce se putea Întîmpla În patul acela, Îndărătul perdelelor din catifea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]