795 matches
-
creadă că Tu M-ai trimis." 43. După ce a zis aceste vorbe, a strigat cu glas tare: "Lazăre, vino afară!" 44. Și mortul a ieșit cu mîinile și picioarele legate cu fîșii de pînză, și cu fața înfășurată cu un ștergar. Isus le-a zis: "Dezlegați-l, și lăsați-l să meargă." 45. Mulți din Iudeii, care veniseră la Maria, cînd au văzut ce a făcut Isus, au crezut în El. 46. Dar unii din ei s-au dus la Farisei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
să-L vîndă, 3. Isus, fiindcă știa că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mîini, că de la Dumnezeu a venit și la Dumnezeu Se duce, 4. S-a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ștergar și S-a încins cu el. 5. Apoi a turnat apă într-un lighean, și a început să spele picioarele ucenicilor, și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins. 6. A venit deci la Simon Petru. Și Petru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
a sculat de la masă, S-a dezbrăcat de hainele Lui, a luat un ștergar și S-a încins cu el. 5. Apoi a turnat apă într-un lighean, și a început să spele picioarele ucenicilor, și să le șteargă cu ștergarul cu care era încins. 6. A venit deci la Simon Petru. Și Petru I-a zis: "Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?" 7. Drept răspuns, Isus i-a zis: "Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
plecat, și s-a uitat înlăuntru, a văzut fîșiile de pînză jos, dar n-a intrat. 6. Simon Petru, care venea după el, a ajuns și el, a intrat în mormînt, și a văzut fîșiile de pînză jos. 7. Iar ștergarul, care fusese pus pe capul lui Isus, nu era cu fîșiile de pînză, ci făcut sul și pus într-un alt loc singur. 8. Atunci, celălalt ucenic, care ajunsese cel dintîi la mormînt, a intrat și el; și a văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85101_a_85888]
-
pământul reavăn Îți dădeau o stare de bine, parcă atunci ai fi luat contact cu tot ce Înseamnă viață! La ora prânzului, toată lumea se așeza la masă. În străchini de lut, se punea borșul rece, se spărgea o ceapă În ștergarul de cânepă și se mânca cu mâmăliga care se tăia felii cu o ață mai groasă. Nicio mâncare pregătită și servită la restaurant nu se putea compara cu acest festin, cu aceste bucate servite În mijlocul naturii. Aveau ceva din vigoarea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
tata, faceți tot ce puteți cu cititul și scrisul? De bună seamă, răspunse învățătoarea. De bună seamă. Atunci domnișoara poate pleca, a spus tata. Bunicul închise cu grijă ușa de la odaia lui. Iisus ieși din apă și se șterse cu ștergarul pe care-l avea înfășurat în jurul șoldurilor. Și Ioan Botezătorul se întoarse în pustiul din care venise. De fapt el ura natura. Numai apa botezului putea s-o rabde, nimic altceva. Mulțumesc, a spus învățătoarea, schițând o plecăciune. Apreciem mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Se poate vedea clar cum coșul plin cu mere de pe capul ei este înclinat într-o parte, că el de fapt ar trebui să cadă, strivind anghinarele pe care femeia le ține în mâna dreaptă. Totuși el rămâne neclintit pe ștergarul de pe capul femeii. Mesajul nu poate fi greșit înțeles. în realitate nu există nici un balans sau echilibru. Ele există doar în imaginație. Sau, mai exact, în artă. Nu întâmplător pictorul a ales anonimatul. Iar aici putem vedea Seara peste deșertul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
la subsuoară un butoiaș legat cu cercuri subțiri. Îl așezase pe masă și, de la caneaua de lemn înfiptă în partea jos, umpluse generos toate paharele. Lichidul galben și uleios, răspândea un miros tare de pălincă bună. Întinse pe masă un ștergar gros de in, după care plecă iarăși din cameră. Probabil că urcase în pod, pentru că atunci când revenise avea în mână o bucată groasă de slană afumată și un dărab de pâine de casă, învelită și ea într-o bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pictori, care au pășit cu sfială, prin ochii minții și lumina culorilor, spre un tărâm nou. Cu gânduri frumoase și simțire curată, am pornit să ne facem cunoscuți, îndreptându-ne pașii spe Bojdeuca din Țicău. Casa ne aștepta gătită cu ștergare și ouă bătute cu mărgele în strălucirea soarelui blând, primitor, cu ulcele românești pe buturugi vechi. Apoi ne-am îndreptat spre Casa Pogor, conduși de minunatul elev, Mihai Panaite, și de speciala Claudia Gherghel, încântați de grafica plină de culoare
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Elena Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_584]
-
sfințenie, fiecăruia, din zborul păsărilor, câte o fărâmă din el, pentru ca noi, cei care-i vedem lucrările, să fim mai blânzi, mai buni. Atingând cu dibăcie corzile sufletului, am ascultat împreună sensibilitatea trilului de ciocârlie, desenând, în înaltul cerului forma ștergarului de borangic, presărat cu picături cristaline din inimile de rubin ale micilor artiști. Activitatea “Punți între sat și oraș” ne-a dus pe glia strămoșească, pentru a prelungi fuiorul de vorbă cu străbunii, dinspre trecut spre viitor. Apoi ne-a
ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Elena Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_584]
-
așa fiindcă era singura din sat care se pricepea să facă niște pâini Împletite, ca niște colaci, numite “căpețele”, pâini speciale la care li se aplicau câte o pecete cu o cruce, se slujeau și se dădeau de pomană Împreună cu ștergare pentru iertarea păcatelor mortului și toată lumea din localitate apela când avea nevoie la ea. Când a murit tata tot ea a făcut căpețelele. - O, mi-aduc aminte de tine, Nae, te-ai schimbat foarte mult! Ești mai mică decât mine
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
ca molima rea nu cumva să afecteze grădina suspendată a dragostei tale, plantele și vietățile ei minunate, te angajezi cu forță și hărnicie să pornești micul punct de prim ajutor, cazanul-vindecător-al-lui-goibniu este plin cu apă de ploaie purificată, iei un ștergar mic de papură albă și îl înmoi în cazan, freci fiecare frunză de trifoi cu cinci foi, fiecare petală de petunie magică, fiecare spinare de furnică albă, fiecare aripă de albină superpolenizatoare, botul și colții tigrului qilin, protectorul cuibușorului tău
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
de cânepă, pânzele late sunt întinse tocmai bine de vânt, se aude scârțâitul lemnului corabiei ca un ciripit prelung, cineva a pus masa, cu somoni mari și purceluși de lapte, cu vin roșu de douro, cu cartofi aurii strălucind, cu ștergare albe prinse în inele de argint, cu suporturi de tacâmuri cu forme de animale, pe punte o zărești pe prințesa ta strălucitoare, părul i se lasă în adierea brizei, ea nu te privește pe tine, ci largul apei, tu ești
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
stranie hârtie de calc scrisă cu cerneală simpatică. Am citit, am recitit și am căutat prin cotloanele minții și ale camerei repere și ocări. Animalele din Anglia. Boxer, calul cel mare. Prosopul meu de față seamănă cu un sul de ștergare dintr-un bordel în plină activitate: de unde apăruse tot rujul ăsta? Ale cui erau buzele imprimate acolo? Nu putea fi vorba decât de o profesionistă. Nimeni nu mă mai sărută de bună voie. Squealer, mincinosul. De vină o fi băutura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cozonac făcut tot de ea, cu multă nucă. Cumpărase și o sticlă de șampanie de la magazinul sătesc, o înfășură și pe acesta într-o hârtie albă, toate, așezându-le într-un coș împletit din răchită, de formă ovală, pe un ștergar din borangic care se revărsa în afară, ceea ce îi dădea coșului un aspect frumos, de sărbătoare. Afară era o zi frumoasă de iarnă. Ninsese câteva zile la rând și se depusese un strat destul de mare de zăpadă. Era un soare
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
ei să vină după un sfert de oră, credea că atunci va fi gata. Găsi un loc lângă o fântâna din apropiere, la umbra unor salcâmi și așeză masa cu tot ce adusese de acasă, nelipsind fața de masă cu ștergare la fel, țesute chiar de ea, în război, obicei al locului pe care și l-a însușit de când era copil. Oamenii începură să vină la masă, se spălară pe mâini și se așezară să mănânce, lipsind doar Petre și femeia
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
și fir cusut de mână străbunicii mele n-am văzut niciodată pietre plângând știu doar sunete venind dinspre ziduri ca din odaia mică în care aștepta să moară ședeam pe trepte cu ochii-n ochii icoanei așezată deasupra ușii sub ștergarul cusut de mână ascultam cum se făcea piatră tinerețea i se ridicase demult la cer când în ocol a intrat văduvia pentru tot restul ogrăzilor miruite îngânat pe nas în ziua când de la biserică se-ntorcea cu mine de mână
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de mână, îl duse în căsuța lui, într-o odaie luminată de un opaiț așezat într-o firidă din perete. Odaia semăna cu cele din orice casă țărănească veche, doar că pe pereți, de jur împrejur, printre icoane, scoarțe și ștergare, spânzurau la loc de cinste o sumedenie de găidulci, mai multe decât văzuse vreodată Culae, de diferite forme și mărimi, lucrate cu tot dichisul și meșteșugul. Ei, ia stai jos, nepoate, de te hodinește, că ești obosit, îl pofti bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
gând graiul, pe care-l receptam din conversația lor, fără prea mare greutate. Încercam să le deslușesc sensul din context, fără ca să mă intereseze topica conversației sau să pricep ceva din ea: "peșchir", "părădaisă", "crumpiri", "cindă", "șpohert", "firang, "chiscant" (pentru: ștergar, roșii, cartofi, sufragerie, mașină de gătit, perdea, găleată cu stropitoare). "Chiscant" m-a fascinat întotdeauna, multă vreme am crezut că e o insectă uriașă de iarbă. În vis, mă joc cu aceste cuvinte; ele zboară în jurul meu materializate în bule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-n ferești, au năpădit... în curtea casei mele părintești, Doar nucul pus de tata mai rodește. Cireșul s-a uscat și creanga-i mărginește, Grădina din vecini, cu meri domnești. Prin geamul colbuit de anotimpuri, Zăresc năframa mamei și-un ștergar Și-n cui, mai ruginește bătrânul felinar, Ce sta de veghe noaptea-n alte timpuri. Icoana cu Iisus, aproape că-i desprinsă De pe peretele cu laviță și masă; Mai binecuvîntează liniștea din casă, Dar candela nu-i mai demult aprinsă
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
mai ascund mistere, Neputincioși și făr-de-un Dumnezeu. Dar ai uitat, că mai mocnește-n tine Scânteia dătătoare de lumini? Drept muritor ai moștenit, divine, Credința ta și faceri de minuni. Alege dar, Speranța cea mai vie, Și-mpăturește-o în ștergar curat, Pe ea așează cumințel scânteia, Stindardul tău, cu sufletu-mpăcat. Apoi te roagă celui ce aprinse, în om viața primului bărbat. Din mila Lui, cu brațele întinse, Te-nalță iar spre cerul cel înalt. Iar când ajungi pe treptele iubirii
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
aprinse, în om viața primului bărbat. Din mila Lui, cu brațele întinse, Te-nalță iar spre cerul cel înalt. Iar când ajungi pe treptele iubirii, Sub mantia cea albă, orbitoare, Smerit atinge-I poala, patrafirii, Prea Bunului, Cel Făr-de-asemănare. Despăturind ștergarul ia Speranța, Să o jertfești Prea Bunului Părinte, Căci ochii lui vor căuta scînteia, Și-ndreptățită te-o chema 'nainte. "Ai suferit deajuns" vei auzi atunci, Precum o adiere, o voce să îți spuie "Copila mea iubită, de astăzi ai să
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Însă e cam târziu. Prioritățile ei erau altele... Domnul Húsvágó era În picioare și se scuza că vorbise atât de mult, Încât uitase pentru ce venise. Ieși pe terasă de unde se Întoarse cu coșul de salcie Împletită, acoperit cu un ștergar alb țesut În casă, sub care se ascundea o mică „mezelărie”... Măcelarul dezveli coșul cu solemnitatea cu care primarii dezvelesc monumentele. Ceea ce se Înfățișă doamnei Ster avu darul de a o surprinde, căci ochii Îi străluciră o clipă cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
pe buze pentru a fructifica resturile de magiun rămase de la „felul trei” cu care-l ademenise Aneta să adoarmă mai repede. Nu a apucat să prindă și să pedepsească musca, așa cum făcea bunicul Ghiorghi când o găbjea cu lovituri de ștergar și spunea invariabil: Ămâia măti, Anetă, ai chiorât de n-ai văzuto? De fapt, În căpșorul lui (mare de pe atunci) acoperit de o chică transpirată, toate gândulețele sale erau stăpânite de Vizanti care lătra pe cele mai Înalte note, urla
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Coană Aglaia... - Spune, apăsă cocoșată. Te zdruncina? * -Oho... - Cu pruna asta a lui? - Cu. - De-aia umblai tu după alde Tilică? Ia vezi apa aia! Florica fugi sumețindu-și mânecile. Ridică ușor căldarea de pe foc. Turnă în albie. Căută săpunul și ștergarul să le ducă vecinei. Aburii se ridicau deasupra, fierbinți, și ea își aduse aminte de vorbele Aglaiei... Într-o vară, frizerul o întîlnise pe la pompă. Mergea, mergea, că-și lăsase prăvălia singură. Florica, înaltă, frumoasă, abia pășea peste Cuțarida. I
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]