1,581 matches
-
cîtuși de puțin de sosirea lui, unde nu-l așteptau decît cîteva pachete de ace de siguranță într-un sertar din odaia de sus; mama, precum spuneam, ședea lîngă focul din cămin în după-amiaza aceea senină de martie, în timp ce afară șuiera vîntul, și era speriată și mîhnită, îndoindu-se că va scăpa cu viață din încercarea ce-o aștepta, cînd, deodată, îndreptîndu-și privirea către fereastra din față, a văzut în timp ce-și ștergea lacrimile o doamnă necunoscută care trecea prin
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ar fi Întrebuințate cu folos, ar asigura umplerea „traistei vieții” pe care o purtăm cu toții „pe umăr”. Numai că această traistă a vieții la unii oameni este mereu plină, la alții doar pe jumătate, iar la alții este goală, de „șuieră vântul” prin ea.) „Fericirea este strădania de a o obține.” (A. de Saint-Exupéry) Pară mălăiață În gură de nătăfleață. (Cei care, dintr-o comoditate extremă, cred că totul le-ar putea veni de-a gata nu vor putea evita surpriza
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
atestările dicționarelor, apar combinații de cuvinte precum: "țipă a ploaie" ("Șezătoarea"); "Și latr-a pustiu/ Și url-a morțiu" ("Mănăstirea Argeșului", varianta Alecsandri); "urlînd a moarte" (Alecsandri); "fluieră a pagubă" (Ispirescu); "tăciunele... face a vînt și vreme rea"; "calci a popă" (Creangă); "șuieră a primejdie" (Slavici) etc. Direcția abstractă pe care o indică semnele (invitînd la speculații aproape tot atît cît noicianul întru, dar în zona prefilozofică a superstiției!) se regăsește în construcții cu verbul a trage: trage a somn, a sărăcie (DA
"A..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17146_a_18471]
-
ivește iarăși și iarăși întrebarea cum ar putea deveni polonismul o sursă de putere. Scriitorul nu răspunde explicit, dar ne lasă să ghicim că asumarea lucidă a tragi-comediei poate constitui antidotul împotriva complexelor și frustrărilor: " Acolo însă, peste ape gloanțele șuieră. Și dacă n-ar fi tot ce se întâmplă peste Codri și ape, nici eu n-aș simți această neliniște, dar sub semnul Răfuielii sângeroase, ne era tuturor, nu numai mie, tare greu, stânjenitor și fiecare se gândește dacă n-
Simulacru și putere by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17161_a_18486]
-
pe străzi ca-ntr-o rugăciune. În jur, doar pândele cerșetorilor îmbrățișați părintește de ger, în uimirea trecătorilor indiferenți. Oriunde privesc, abatere, risipă, pierzanie de la drumurile moștenite de la facere, în licărirea luceafărului de seară. MĂ CHEAMĂ SINGURĂTATEA Șoapte meschine îmi șuieră în urechi, tocmai când bat clopotele împărtășaniei. Robe atârnate peste capetele rugânde, ochi înecați în lacrimi de căință, mustrări sfidând timid lumina, toate cheamă singurătea. Se dă semnalul ridicării privirii, și te miri că nu ești trăsnit de sminteala bănuitoare
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]
-
dulceață. În pulpa / verii bătrâne un vierme se gudură moale. Mieii demult au murit în speranța / ierbii mai dulci decât laptele mamei. Și iată acesta e leșul cetății/ de toamnă, cu oase golite de măduvi/ Și-acesta prin ele, cum șuieră vântul,/ acesta e totuși cântecul nostru.” Volumul antologic, publicat postum, La capătul meu de înserare (1985), conține și un ciclu inedit de poezii, selectate de I. N. Boeriu, soțul scriitoarei. Sunt ilustrate aici stăruitoarele obsesii ale erosului și morții, dar
BOERIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285782_a_287111]
-
din nord se dezlănțuise asupra noastră luându-ne pe nepregătite, astfel Încât echipajul nici nu mai avu timp să strângă pânzele, ce au fost sfâșiate În bucăți În doar câteva minute și care continuau să se lovească de catarg și să șuiere În bătaia vântului. Nici măcar catargul nu scăpă dezlănțuirii stihiilor, ci căzu peste bord cu un zgomot asurzitor, În timp ce valurile Înspumate invadau puntea vasului nostru. Noaptea era extrem de Întunecoasă, luminată doar din timp În timp de scânteierile fulgerelor care străbăteau cerul
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
urmă, grăbindu-mă și sărind cele două obstacole, am ajuns În siguranță la locul de Întâlnire. Cred că doar printr-un noroc al sorții mi-am croit această cale de ieșire. Ulterior, oamenii mi-au spus că la intrarea principală șuierau gloanțele și că, din această cauză, intraseră În panică gândindu-se la mine. Ceea ce m-a salvat În acel moment critic a fost doar hotărârea pe care am luat-o la timpul potrivit și fără a ezita. Îmi voi continua
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și o mirosim: „Ce frumos miroase bradul!” b) Avem în mână o morișcă. Pentru a o mișca, tragem aer în piept și suflăm în ea. a) Brăduțul de Crăciun are lumânările aprinse. Să le stingem! b) Trenul pleacă din gară, șuierând: U-u-u.... c) Vântul suflă puternic: Vâjjj... . d) Ambalăm motorul mașinii: Vu-u-u.... (Exercițiile se vor realiza pe o expirație prelungită și liniștită de la 4, 6, 8 timpi, ținând cont de structura frazei muzicale.) EXERCIȚII DE EMISIE ȘI INTONAȚIE: Se pot realiza
CÂNTĂM ŞI COMUNICĂM by ELENA SIMINA () [Corola-publishinghouse/Science/493_a_864]
-
alegorică, ne 214 spune adevăruri, care prezentate direct, n-ar fi ascultate și urmate, tocmai pentru că ar fi percepute ca „morală”, cicăleală, etc. Pelerinii. Doi pelerini mergeau pe drum. A izbucnit furtuna. Vântul le biciuia fețele cu gheață și le șuiera lugubru pe la urechi. Înaintau foarte greu, aplecați în față, ca să nu-i dărâme vântul puternic, abia mișcându-și picioarele. Dacă nu ajungeau destul de repede la refugiu, mureau înghețați. Cu inima cât un purice și orbiți de viscol, pelerinii ajung lângă
CE ÎNSEAMNĂ A FI PĂRINTE. In: Arta de a fi părinte by Cristian Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1425]
-
Unele înlănțuiri sintagmatice amintesc de verva lui George Magheru, ca în Și-apoi, uite-așa, din volumul Soarele meu, inima mea (1986): „Mai prin nori de mai curând / mai încet de mai aproape, / cum arena nu-l încape / trece timpul șuierând. // Jos în magazinul cu /armăsari ciupind nevroze, / ies copilele din poze / și argintul se făcu // cel puțin cât steaua, lin / deznodându-se din cercuri / și-acea vineri era miercuri, / iarba aceea caolin, // Te opui și dă din bot / din femeie
NEAGU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288386_a_289715]
-
acum imposibil: „Tot ce nu am făcut/ când mai erai/ putea să fie o stea/ și este un scai.” Chiar și lucrurile care au aparținut celei pierdute vibrează dureros: „Sunt Daniel cel aruncat în groapa cu lei./ Voci tainice-mi șuieră: Ei, acum să te vedem,/ ei pe tine sau tu pe ei?” Singurătatea e cu atât mai greu de suportat, cu cât prezența iubitei dispărute este permanentă, iar marea forță a poetului - memoria - a devenit acum slăbiciunea sa și izvorul
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
cei doi benchetuiesc, urmând să se întreacă în luptă dreaptă pentru a alege pe cel vrednic a fi căpetenia cetei. Lupta bărbătească a celor doi viteji este sugerată de cântărețul popular și prin ecoul ei în natură: „Vântul vâjâia, / Frunza șuiera, / Codrul răsuna”. În unele variante, Ianoș încearcă prin viclenie să îl omoare în somn pe Miu, dar calul, credincios, îi dă de veste. Miu îl învinge în luptă pe Ianoș și haiducii acestuia i se supun. Spre a le încerca
MIU COBIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288190_a_289519]
-
ore, răstimp pentru o bârfă timidă, glume eroice sau poate și un leșin: deficit de glicemie și speranță. (Comentarii feculente pe această veritabilă temă de doctorat în antropologie socială se găsesc și la paginile 444-447.) Prin trecutul lui Angelo Mitchievici șuieră fanteziile crivățului socialist. Mai sunt încă vreo câteva milioane care-și amintesc camerele cu igrasie, țevile sparte, deratizările fără efect, mirosul iute al ghenei, diminețile încolonate, norii fărbuiți și aerul toxic al platformelor industriale, apa caldă-ruginie, magazinele osificate, trenurile-marfar săgetând
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
să pufăie din pipă. Oamenii vîsleau și se opinteau ca niște apucați, pînă cînd auziră porunca mult așteptată: Ă Ridică-te, Tashtego! Atinge-o! Harponul fu lansat. Ă înapoi peste tot! Oamenii vîsliră înapoi; în aceeași clipă, ceva fierbinte trecu șuierînd pe lîngă încheieturile tuturor: era saula fermecată. Cu o clipă înainte, Stubb o mai răsucise de două ori în jurul tamburului, de unde, din pricina rapidității sporite cu care se desfășura saula, țîșnea acum un fum albăstrui, de culoarea cînepii, amestecîndu-se cu fumul
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
reținerea și calmul abordării celor mai spinoase chestiuni ne dezvăluie un strateg de primă mână. Norris are o putere la fel de mare acum, după moartea generalului, pe cât avusese când acesta era în viață. Deși Vivian nu-și ascunde ostilitatea („Ticălosul ăsta!”, șuieră ea când află că vizita lui Marlowe fusese provocată de majordom), ea nu poate întreprinde nimic împotriva celui care, inflexibil, a luat în mâini frâiele familiei Sternwood. Confruntarea dintre Vivian și Marlowe se încheie așa cum era previzibil: cu o răbufnire
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
învăț!“ zise el, râzând, lăsându-și degetul să alunece peste literele enigmatice. Anna zâmbi, dar cu un aer cam îndepărtat, ca și cum ar fi căutat un cuvânt uitat... În clipa aceea, în izba lor era o pace infinită. Copilul dormea, focul șuiera încetișor în sobă, fereastra acoperită toată de gheață strălucea în mii de granule stacojii, în lumina soarelui la asfințit. Lumina aceea, liniștea aceea erau de-ajuns pentru a trăi. Tot restul nu era decât un vis urât. Discursuri, vorbe pline
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
masa noastră, mi-a amintit puternic de viața nomadă pe care o dusesem împreună cu tine și pe care omul ăsta continua s-o ducă, într-o necontenită horă de orașe, hoteluri, dimineți de iarnă într-o cafenea goală, în care șuieră percolatorul de cafea și în care un client, sprijinit cu cotul de tejghea, îi vorbește barmanului, care dă din cap fără să-l asculte... Și valiza asta. Îmi prinse privirea și-mi spuse zâmbind: Lucrul cel mai de preț nu
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
atât de exactă încât avea să-mi dea răgazul să observ scurte pauze de absurd și de muțenie între cuvinte și gesturi. Paznicul își făcu apariția, îmbrăcat într-un impermeabil, se uită la mine prin grilaj, dispăru în gheretă. Interfonul șuieră, mi-am silabisit numele, apoi pe acela al persoanei care mă recomanda... Întrebările tărăgănate ale paznicului reveneau neschimbate față de cele din ajun, ca în refrenele ritmate ale unui joc de copii. Vinner ieși pe veranda casei, un șir lung de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
mâinile inamicului, au venit ingineri specialiști care au făcut tot felul de socoteli. Erau hectare întregi de rezervoare și de instalații scumpe, țevi, cazane, manometre și injectoare. Acum toate aveau să fie nimicite. În ziua cea mare, sirenele, care altădată șuierau numai un minut, au început să urle dis-de-dimineață și au ținut-o așa, până spre prânz. Parcă suna sfârșitul lumii [...]. Îndată, flăcările s-au ridicat spre cer. Prin ferestrele mici ale caselor, oamenii priveau prăpădul dinspre miazăzi. După o oră
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
jumuleau o minge. în locul țipetelor, într-o zi a scrâșnit un ambreiaj. De-atunci a început o forfotă care, multă vreme, ținu trează împrejurimea. Ceea ce se petrecea sub grădină, a rămas câtva timp un mister. Fum albăstrui, miros de smoală, șuierat de scândură dată la rindea, înjurături, un uruit de betonieră iar, noaptea, aureola becurilor, iată tot ce se oferea curiozității vecinilor de deasupra maidanului. în raza vederii lor nu se legăna decât un scripete iar sus, sub cer, ca niște
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
maritime ca să prezinte lumea acvatică tuturor oamenilor interesați. Îi dezlegară rapid și îi ascunseră în buzunarele costumului de scafandru, apoi din nou se întoarseră în spatele stâncilor de alge ca să întreprindă pregătirile necesare pentru întâmpinarea Reginei. În zorii zilei vocea Reginei șuiera de la distanță, prevestitoare de rele, iar Tuburile muzicale vibrau în sunete alarmante, toate viețuitoarele din mare se opriseră speriate în fața stăpânei nemiloase. -Dar unde au fugit piticii? - se revolta Regina, apoi tunând și fulgerând de nervi, îi bătea cu corbaciul
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
să se mărite. A vrut să vină În America. ― Asta a vrut? Acceleră din nou. ― Jimmy. Mai Încet! Dar Zizmo apasă pedala până În podea. Și strigă: ― Tu ești? ― Ce vrei să spui? ― Tu ești? strigă Zizmo din nou și motorul șuieră, iar gheața șuieră pe dedesubtul mașinii. ― Cine e? insistă el. Spune-mi! Cine e?... ...Dar Înainte ca bunicul meu să găsească un răspuns, o altă amintire vine clătinându-se pe gheață. E o seară de duminică din copilăria mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
A vrut să vină În America. ― Asta a vrut? Acceleră din nou. ― Jimmy. Mai Încet! Dar Zizmo apasă pedala până În podea. Și strigă: ― Tu ești? ― Ce vrei să spui? ― Tu ești? strigă Zizmo din nou și motorul șuieră, iar gheața șuieră pe dedesubtul mașinii. ― Cine e? insistă el. Spune-mi! Cine e?... ...Dar Înainte ca bunicul meu să găsească un răspuns, o altă amintire vine clătinându-se pe gheață. E o seară de duminică din copilăria mea și tata mă duce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
picioarele, de parcă lumea ar fi fost un loc În care de-abia Începea să trăiască, nu unul pe care avea să-l părăsească În curând. Dar apoi apărură fisurile. O crăpătură În creștetul craniului, prin care vestea proastă se scurse șuierând. Un junghi În genunchii care i se muiară și, brusc, Milton nu mai reuși s-o Împiedice să intre. Treizeci și opt de secunde. Asta era vestea. ― Stephanides, te trecem la telegraf. Te prezinți la corpul B mâine dimineață la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]