1,670 matches
-
buni administratori întocmai ca bunicul ei? Zâmbetul face loc tristeții. Mai mult ca sigur că în mintea ei încolțește speranța ca măcar unul dintre ei să ajungă un nou Octavianus Augustus. Încruntat, îi ridică femeii încetișor - cu vârful degetului - o șuviță de pe frunte. Pare atât de fragilă și lipsită de apărare. În ce străfunduri ale sufletului s-a pitit făptura arogantă și autoritară din timpul zilei? Lumânarea de deasupra patului aruncă reflexe palide și multi co lore, ca într-un joc
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de sudoare. Fața Agrippinei e aplecată deasupra lui. Încearcă să-l calmeze cu vorbe liniștitoare, ca pe un copil speriat. — Ce-i cu tine? o aude șoptind încet. Te zbați ca peștele pe uscat. Îi îndepărtează cu un gest matern șuvițele năclăite de pe frunte. — M-ai învinețit toată lovindu-mă cu brațele și cu picioarele. Uite, și ăsta micu’ s-a trezit. Ia palma lui grea și și-o apasă pe burtă. Inima fătului bate cu putere. Germanicus își retrage mâna
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pudră de viperă, îi sugerează Panthagathus. Se va desprinde mai ușor. Resemnat, Tiberius închide ochii și se lasă pe mâna lor. Odată bărbieritul terminat, Antiohus, înarmat cu o foarfecă de fier ale cărei lame clămpănesc amenințător, începe să mai scurteze șuvițele de păr ce cad peste urechi. — Ajunge! se impacientează la un moment dat Tiberius Nero, aruncând o privire fugară în cele două oglinzi pe care Lyg dus i le ține la înălțimea capului. — O clipă, doar o clipă, să mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
și respir normal. Stau întinsă și creez o fantezie elaborată despre ce aș purta dacă aș fi slabă. Mi-aș strânge părul într-o coafură supersexy și la modă și poate, dacă aș avea curajul, mi-aș face și câteva șuvițe blonde, doar în față. Aș purta des ochelari de soare. Ocazional, ar fi din ăia mari de care poartă starurile de la Hollywood, cu rame de baga, dar de obicei aș purta din ăia șmecheri, cu lentile mici și rotunde, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să dau telefoanele plictisitoare, totuși - înmoaie lenjeria murdară în Biotex înainte de a o spăla pentru a-i reda albul imaculat, nu deschide niciodată ușa cuptorului în timp ce gătești sufleu, clătește părul cu ceai de mușețel pentru a-ți scoate în evidență șuvițele blonde - și de fiecare dată când prind câte-o privire de-a lui Ben, mă pierd într-o fantezie de proporții. La 4.35 după-amiaza îmi amintesc de Brad. A spus că-mi va trimite un e-mail, și chiar dacă există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Jemima ar fi frumoasă, dar Paul și Geraldine nici n-au visat vreodată cum ar arăta Jemima dacă ar fi slabă. Părul ei pare cam fără luciu. Știu că e castaniu și moale, dar ai putea să-i adaugi câteva șuvițe blonde, să-l deschizi un pic? ― Cine crezi că sunt, Dumnezeu? râde Paul, dar e nevoie de doar câteva clicuri pentru ca Jemima să aibă niște șuvițe blonde, aurii ca mierea. ― Ce zici de rujul ei? Poți schimba nuanța? Roșul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
luciu. Știu că e castaniu și moale, dar ai putea să-i adaugi câteva șuvițe blonde, să-l deschizi un pic? ― Cine crezi că sunt, Dumnezeu? râde Paul, dar e nevoie de doar câteva clicuri pentru ca Jemima să aibă niște șuvițe blonde, aurii ca mierea. ― Ce zici de rujul ei? Poți schimba nuanța? Roșul ăsta e prea aprins. ― Ce culoare vrei? Paul îi arată un tabel cu culori pe ecran, iar Geraldine îi arată un cafeniu natural cu irizări trandafirii. ― Acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
mai vorbesc, în timp ce-mi urmăresc cu arătătorul pomeții și bărbia în formă de inimă. Cum? Adică, când? Cum... ― Paul a făcut-o, mă lămurește Geraldine, deci nu este chiar meritul meu, eu doar i-am spus să adauge șuvițele blonde, să schimbe rujul, și ți-am ales un trup. Ce crezi? ― N-aș fi crezut. N-aș fi crezut, jur că niciodată n-aș fi crezut că aș putea arăta vreodată așa. Nu-mi pot lua ochii de la poză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Dau din cap. ― Atunci, lasă-te pe mâna lui Jeff. Lucrează miraculos. ― N-am să tai prea mult, zice Jeff, ridicându-mi din nou părul. Doar vreo 3 centimetri ca să scapi de toate vârfurile astea despicate și cred - trage o șuviță în jos pe fruntea mea. Ce zici de un breton? Ce pot să zic de un breton? Mă uit la Geraldine, care dă din cap. ― E în regulă și cu breton, spun eu zâmbind. O oră mai târziu, mă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
am deschis părul un pic. N-are rost să-i spun că m-am făcut blondă, n-ar face decât să mă dezaprobe și să-mi spună că e obraznic. ― Nu te-ai făcut blondă, Jemima? ― Nu tocmai, mamă. Cu șuvițe. ― Sper că nu e prea obraznic. Întotdeauna am fost de părere că șuvițele blonde pot să arate foarte ieftin. ― Nu, mamă, spun, ridicându-mi privirea în tavan. N-arată ieftin. ― Hmm. Mă rog, cum stai cu greutatea? Zâmbesc, pentru că știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
am făcut blondă, n-ar face decât să mă dezaprobe și să-mi spună că e obraznic. ― Nu te-ai făcut blondă, Jemima? ― Nu tocmai, mamă. Cu șuvițe. ― Sper că nu e prea obraznic. Întotdeauna am fost de părere că șuvițele blonde pot să arate foarte ieftin. ― Nu, mamă, spun, ridicându-mi privirea în tavan. N-arată ieftin. ― Hmm. Mă rog, cum stai cu greutatea? Zâmbesc, pentru că știu cel puțin că acum va fi fericită pentru mine. Trebuie să fie, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
se presupune că JJ ar fi gonit-o pentru totdeauna. Da, roșesc, și tot nu-îmi pot lua ochii de la el, nu-mi vine să cred ce noroc am. Brad râde și-și dă părul din ochi - părul lui blond cu șuvițe decolorate de soare - și dă din cap. ― Arăți mult mai bine decât mă așteptam. Ești superbă, JJ, chiar ești. Mă atinge cu brațul lui bronzat, un braț acoperit cu un puf blond, și atunci stomacul meu se strânge. E o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
colibe indiene cu pereți din chirpici și acoperișuri din frunze și ramuri de copac pe care se odihneau câțiva vulturi pleșuvi. Japonezii trecură prin câteva sate părăsite ale căror ziduri de piatră se mai zăreau încă pe dealurile presărate cu șuvițe subțiri de granit. Prin piețele pustii, șuiera un vânt uscat. Auzind șuierul vântului, samuraiul își aduse aminte de cuvintele pe care Matsuki i le strigase ca și cum l-ar fi învinuit: „În vârtejul politicii, nu te mai poți bizui decât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
oameni ținându-și suflarea. Așteptau să-l prindă dacă el ar fi înțeles ce se ascundea în spatele acestei porunci și ar fi încercat să se împotrivească. După ce isprăvi de scris scrisoarea pentru soția sa și pentru Kanzaburō, își tăie o șuviță și o puse înăuntrul scrisorii. Apoi îl rugă pe însoțitorul seniorului Ishida care aștepta lângă el: Te rog, cheamă-l pe supusul meu, Yozō. Când însoțitorul părăsi încăperea, samuraiul își așeză mâinile pe genunchi și închise ochii. Fără îndoială că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
spus că nu-i papa? Prostuțul mamii! Și-i șterge cu prosopul spuma de șampon de pe față și bărbie. -Acum, să dăm băiatul la spălat! spune tăticul. Începe să-i spele părul blond și bucălat, apoi urechiușele ascunse, parcă, de șuvițele aurii și tare jucăușe. Vine rândul spatelui, în timp ce mămica îi spală brațele și mânuțele... ‘A ‘pă-la’ ! zice Sorin. Apoi, râde cu mare poftă. Da, la spălat! repetă tăticul. După ce băița este gata, părinții-l înfășoară într-un prosop mare. Parcă
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
sale un cuib de munți (...)” (George.Vâlsan -Munții, Descălecatului Moldovei) Râuri și lacuri și marea cea mare „Oltul, tulbure, lat și mânios de la Călimănești, după ce și-a încordat puterile ca să taie-n curmeziș Carpații, își începe aici drumul cu o șuviță de apă, limpede ca lacrima. Izvorul lui e numai la doi pași de al Mureșului...” (Ion Simionescu, Pitorescul României) Cerințe: 1. Explicați sensul expresiilor și cuvintelor scrise cursiv. 2. Integrați-le în noi enunțuri. Mureșul „Între toate râurile Ardealului, locul
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Ne salutam când ne Întâlneam la colectele pentru arte sau pentru comunitatea americano-asiatică. Numele ei apărea deseori scris cu litere de-o șchioapă În articolele de mondenități, Însoțit de fotografii În care ea era Îmbrăcată extravagant, cu părul Împletit În șuvițe multicolore și cu gene false la fel de groase ca aripile păsărilor colibri. Karen transcrisese cu creionul ce-i spusese Bibi, pe carnețele cu foi galbene. La Început, semne contorsionate și false Începuturi mâzgălite, mai apoi pagini pline de mâzgălituri frenetice și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de la pompe funebre o poză cu mine făcută cu trei ani În urmă În timpul unei călătorii În Bhutan. Arătam În putere și fericită În poza respectivă, dar aveam un păr groaznic - nespălat de trei zile. Părul Îngrășat Îmi atârna În șuvițe lungi, În vârful capului era lipit de scalp, iar În jurul frunții aveam un fel de șanț acolo unde-mi stătuse lipită de cap, din cauza căldurii și a transpirației, o pălărie de soare. Himalaya, mda... Cine ar fi crezut că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
ai o aparență de neuitat decât una insipidă. Am Învățat să-mi transform defectele În efecte. Mi-am făcut sprâncenele dese și mai negre, mi-am pus inele cu pietre mari pe degetele boante. Mi-am vopsit părul cânepiu În șuvițe lungi aurii, roșii și negre strălucitoare și le-am Împletit Într-o coadă grea care-mi atârna până la coapse. M-am Împodobit cu straturi de culori neașteptate, tonuri incompatibile asortate prin textura materialului, model sau felul cum cădea acesta. Purtam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
cu vopsea. Avea mâinile aspre ca ale unui muncitor de rând. Nu era genul de bărbat care să-i cumpere unei femei flori sau să-i spună vorbe măiestrite, spre deosebire de Harry. Părul lui Moff era și el la fel de neîngrijit, cu șuvițe lungi Încâlcite strânse Într-o coadă de cal, cu linia unde Începe părul avansând din ce În ce mai mult și accentuându-i fruntea deja lată. Acest ultim detaliu Îl făcea să pară foarte deștept, ceea ce și era, Harry o recunoștea, deși știa și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
visa să ajungă să lucreze Într-un salon de frumusețe Într-o bună zi, Îi făcuse un permanent, iar acum, oricât ar fi Încercat să-și Îmblânzească buclele foarte mici cu care se alesese, părul ei era un amalgam de șuvițe care stăteau În toate direcțiile. Purta o bluză Într-o nuanță spălăcită de albastru, cu un guler mare și nasturi albi, combinată cu o pereche de pantaloni largi la fel de insipizi. Nu mi-a stat niciodată În fire să judec oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pauză destul de lungă. Mi se spune că aici s-ar afla trei oase ale lui Buddha, relicve autentice, de primă mână, povesti el. Ceea ce mă uimește este că relicvele sunt tratate cam cum Își tratează și catolicii sfinții. Coasta sau șuvița de păr sunt păstrate Într-un soi de altar, putând fi văzute secole mai târziu de pelerinii care caută iertarea. Era foarte mândru că-i trecuse prin cap să zică asta. Era important ca oamenii să se identifice cu locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
două urechi laterale, ca ochelarii ce se pun adesea cailor pentru a nu vedea decât înainte. țintele jilțului formau un fel de aură în jurul unui chip cu pielea lividă, întinsă pe pomeți, cu buze subțiri și nas coroiat, încadrat de șuvițe rare de păr lins, incolor. Nu deslușea dacă e o bătrână sau un bătrân și boteză în gând ființa cu numele de Rebis. "Probabil că materia din care apare și în care dispare omul e asexuată, odată ce caracteristicile sexuale sunt
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ridica încet, curat și puternic. îngenuncheați înaintea abatelui, cu mâinile împreunate, se concentrau în rugăciune și dădeau glorie Mântuitorului. Prin mica fereastră - deschisă în absidă, doar puțin mai largă decât o ambrazură - o rază de soare străpungea penumbra cu o șuviță de lumină, în care pluteau o sumedenie de firișoare de praf și care îmbrăca în aur tabernacolul aflat în centrul altarului simplu de piatră, luminând chipurile câtorva cantori și lăsându-i pe ceilalți aproape invizibili ochilor lui Canzianus, abatele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai departe el copila și să rămână cu ea și cu Lidania până când coloana avea să poposească undeva. După aceea, își luă rămas bun de a ei: — Eu mă duc în față. Ne vedem mai târziu. Aranjându-și după ureche o șuviță de păr, Lidania încuviință cu un zâmbet vag: — Bine. La revedere, atunci! Sebastianus o salută, recomandându-le să nu se depărteze niciodată de Maliban, apoi își îndemnă calul și, fără să se mai întoarcă, porni să urce spre capătul coloanei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]