1,715 matches
-
a reușit așa să mi-l sculpteze Timpul? De ce-s pe dinafară o antică ruină, Iar în adâncuri sunt un templu de lumină? Păi, m-au izbit atâția stropi nebuni de ploi, Pe lutul meu au curs amare ape în șuvoi, Străpuns apoi de fulgere și trăsnete-n furtună, Mi l-am cusut cu firele de-argint din lună.. Vânturi haine mi-au suflat viclene-n față Și mi-au uscat seva cea plină de viață, Iar dac-au reușit de-
CHIP de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374605_a_375934]
-
Ziua și noaptea se-ntind cât se cuvine, Negura și lumina împart lumea la doi. Soarele, sus pe boltă, falnic, se mai ține Și luna își trimite argintul către noi, Apele-nmărmuresc iarna când vine, Iar primăvara toate o pornesc șuvoi. După furtuni și ploi apar și curcubee, Zăpezile ne troienesc încet, albindu-ne, Iar toamnele ne spulberă perfid pe-alee Frunzarul clipelor, înfiorându-ne... Balanța Lumii veșnic se înclină, Când înspre Bine, dar mai ales spre Rău... Glasul Mulțimii râde
RAPORT ASUPRA STĂRII PĂMÂNTULUI... de GHEORGHIȚA DURLAN în ediţia nr. 2013 din 05 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374616_a_375945]
-
plânge și astăzi aceeași ,,Doina" duioasa sârmanul Dionis, cugeta idealuri. ,,Trecut-au anii..." și veacuri vor mai trece, ,, Pe lângă plopii fără soț", vom trece și noi; ,,Din valurile vremii...", ,,Luceafărul" ne petrece Când ,, Seara pe deal" și ,,Viața", au același șuvoi. Domnul Eminescu rămâne îngerul de pază, cu ,,Glossa" și gingașa ,,Floare albastră"; destinele noastre, de azi și care urmeaza vor înflori etern, în iubirea-ai măiastra. Referință Bibliografica: ÎNGERUL de PAZĂ / George Pena : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1994
ÎNGERUL DE PAZĂ de GEORGE PENA în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373310_a_374639]
-
de grâu și porumb, care-l așteptau voioase să-și reverse picăturile sale argintii asupra lor. Se jucau fericite, legănându-se în toate direcțiile, în lumina razelor strălucitoare ale soarelui , pe care le absorbeau cu nesaț și se scăldau în șuvoaiele delicate de picături de mărgăritare. Și-atunci firele de grâu creșteau, creșteau și doreau să se facă tot mai mari și mai frumoase. Picăturile se revărsau nestingherite peste câmpurile învelite în mătăsuri verzi, amestecate haotic și decupate, în forme interesante
,,POVESTEA FULGILOR DE NEA” de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1895 din 09 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373361_a_374690]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > ANOTIMPUL DISPERĂRII Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 1688 din 15 august 2015 Toate Articolele Autorului E-un anotimp pustiu al disperării, Mă-nvăluie în gheață, subtil, perfide ploi, Mor ramuri de speranțe strivite de șuvoi, M-arunc, din nou, sub rugu-abandonării. Mă dojenește soarta cu-al ei vifor, Ce bântuie, sălbatic, în nuanțele de gri, Dansând în ritualuri de vechi ceremonii, Mă sfâșie, încet, cu colți de dihor. Revăd după un zid stafia morții, Prin
ANOTIMPUL DISPERĂRII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1688 din 15 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373398_a_374727]
-
în: Ediția nr. 1984 din 06 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Nu am multe-n lumea asta, dar ce am, împart cu voi... Clipele de bucurie, când îmi fac veșmânt din ploaie Și pășesc desculta-n iarbă peste-al apelor șuvoi, Unduindu-ma cu vântul care trup de floare-ndoaie. Nu am multe-n lumea asta, dar ce am, vă dăruiesc... Zâmbete înseninate, cănd pe-un val brodat al mării Plutesc cu priviri flamande, răsăritul să-l privesc Ca apoi s-
NU AM MULTE... de CORINA NEGREA în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373449_a_374778]
-
căci numai Domnul știe cât de bogată ești, iar fiii tăi de asta nici nu mai au habar! În pieptul tău bat tare trei inimi cu putere - Ardealul și Moldova, și Țara Românească, în mâinile-ți trudite se zbat șoptind șuvoaie - Trei Crișuri, Prutul, Oltul și Dunărea cerească. Toți codrii tăi acum din frunză verde-ți cântă și îngerii în cor colind rostesc în taină, iar milioane de inimi bătând fără-ncetare ți-s cerul cu luceferi pe-a ta frumoasă
INTERVIU CU DOMNUL GHEORGHE A. STROIA de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373392_a_374721]
-
privirile flamande cotrobăie prin vise. Îndemnurile tale străbat în falduri zarea cuprinsă de culoarea îmbrățișărilor promise. Prin marile de frunze ce curg duios spre noi te pierd printre suspine ce picura că mierea. Mă regasești în șoaptele prelinse-n cald șuvoi și-n prag de răsărit sorbim, tăcuți, iubirea... Referință Bibliografica: Sorbim tăcuți / Corina Negrea : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1995, Anul VI, 17 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Corina Negrea : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
SORBIM TACUTI de CORINA NEGREA în ediţia nr. 1995 din 17 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373607_a_374936]
-
sute de mii de oameni. Zilnic. În astfel de condiții, nu poți veni în Italia și să nu vezi, Roma sau Veneția! Oriunde te-ai afla. Ajungem, de astă dată, la Veneția, când ceața se ridica leneș de pe Grand Canale! Șuvoiul de turiști o ia de la gara Santa Lucia pe traseul cunoscut spre misterioasa Piață a Miracolelor. Exercițiile de dezmorțire a gâtului se derulează în viteză dreapta-stânga, stânga-dreapta pe ulițele strâmte pline de vitrine mirifice. Cât magazinul! Gondolierii la datorie sunt
TABLETA DE WEEKEND (127): JURNAL DE VACANŢĂ: VENEŢIA-PAVIA-TORINO de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373552_a_374881]
-
strălucește. Totu-i de vis, de nedescris, Te rătăcești în luminiș. Cerbul, mistrețul întâlnești, Pe Martinică din povești. Te lași purtat în nesimțire, Ești uimit și beat de fericire. Ai vrea să te întorci napoi, Pe apele-n cascade, în șuvoi. Ce poartă-n ele doruri multe, Țesute-n poienile din munte. Le duce-n Prahova bătrână, Ce scaldă glia cea străbună. Ionel GRECU Azuga, 26 X 2015 Referință Bibliografică: VALEA AZUGAI / Ionel Grecu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1768
VALEA AZUGAI de IONEL GRECU în ediţia nr. 1768 din 03 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373631_a_374960]
-
la fel ca în ziua nunții lor. Ea l-a așteptat mereu, de fapt îl purta în inima ei și înlăuntrul ei prin rodul iubirii lor și sub privirile iscoditoare ale celorlalți, cei doi pășiră unul spre altul și un șuvoi de iubire nesfârșită le cuprinde ființele. Li se îmbrățișează privirile, apoi inimile, apoi brațele, și amândoi în genunchi, cu Dragoș în brațele puternice de tată, mulțumiră Dumnezeului pentru această îngăduință. Și împreună îl răsfațară cu privirea lor înlăcrimată pe micuțul
POPAS PRINTRE ÎNGERI... de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373569_a_374898]
-
măicuță...! Dar, iată: ies petrecăreții...! Privirea- i obosită, brusc se- nseninează; Caleașca sa frumoasă, spre zorii dimineții Sub lampioane vechi, din nou parcă valsează... Diversele graiuri, rătăcind din lume Sfârșite de cântări ce noaptea le- au stârnit Sau, ostenite după șuvoi de glume Se scurg acum spre vise, în raiuri de dormit... Cetatea este tristă, Turiștii au plecat; Ecouri mai persistă În târg de neuitat...! Emilian Oniciuc- 20.03.2017 Referință Bibliografică: Târgul medievalelor ecouri... / Emilian Oniciuc : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
TÂRGUL MEDIEVALELOR ECOURI... de EMILIAN ONICIUC în ediţia nr. 2272 din 21 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371328_a_372657]
-
Acasă > Versuri > Frumusețe > FURTUNĂ Autor: Gabriela Maria Ionescu Publicat în: Ediția nr. 2095 din 25 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Unirea supremă, grandioasă a cerului cu pământul, ploaia ce se revarsă tumultoasa, o agită și vântul, imaginea este grandioasă, șuvoaiele totul inundă, nourii întunecați ce se adună, atmosfera e sumbră. Întregul spectacol uneori terifiant e iluminat de fulgere, pentru o secundă lumină pătrunde în ascunse unghere. Supremă descătușare de energie,acompaniata de tunete, neobișnuitele puternice pocnete a pomilor loviți de
FURTUNA de GABRIELA MARIA IONESCU în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371372_a_372701]
-
Acasa > Poeme > Dragoste > IUBIRE MURIBUNDĂ Autor: Camelia Ardelean Publicat în: Ediția nr. 2080 din 10 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Azi m-am izbit de vocea ta cea rece Și m-a pătruns neliniștea-n șuvoi, Prin ochii tăi o lună neagră trece Și-un uragan se zbate-n amândoi. Mă năpădesc dramatice vedenii: Pe chipul tău săpate-s răni adânci. Escaladez pierdutele domenii Ale iubirii-ascunse printre stânci. Înfășurată-n pletele de ploaie, Te urmăresc, ca
IUBIRE MURIBUNDĂ de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2080 din 10 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371394_a_372723]
-
pacea și bucuria din noi, interpretează romanțe, înseamnă că ea este entuziasmată de redescoperirea frumuseții ce se pierdea pe drumul de la ochi până la un pas de ochi, de la floarea unui glas până la ecoul glasului în inimă. Romanța a fost un șuvoi de emoții înflorind viața sufletească a unui veac, iar veacul îi este dator cu o dragoste și mai e dator să lupte, apărând-o ca pe o patrie; romanța, melodie de dragoste trebuie cântată cu inimă îndrăgostită, romanța, poem fermecător
VASILICA TĂTARU, LAUREATĂ A FESTIVALULUI ROMANŢEI DE LA TÂRGOVIŞTE, CRIZANTEMA DE AUR (2016) de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371420_a_372749]
-
Ediția nr. 2063 din 24 august 2016 Toate Articolele Autorului Uneori mi-e atât de dor că mă doare ropotul ploii, mă doare aerul în care deschid ochii, gură cască în căutarea ta, mă doare perna care îmi primește gândurile șuvoi, se preling nebunește pe coarda inimii, mă împresoară, cascadă. Uneori mi-e atât de dor încât îmi atârnă mâinile pe șina viselor, mi se îngreuiază trupul chircit de așteptare și nu mă mai pot mișca decât după un semn de
DOR de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/371528_a_372857]
-
nici de băut, chenarele grădinilor s-au dizolvat într-o noapte, rămânând doar cuiele ruginite undeva într-un mâl galben că boala. Fereastra casei în albastru e singura rămasă cu vopseaua roșie, veche și acuma fără praf. Are stropi de șuvoaie groase, pline cu atâtea. Înăuntru e pustiu, doar ușa e strâmbă cu loc de intrare pentru orice apă. Caut un petec de pământ uscat, unde să stea pisoiul acesta alb, mic și ud până în creier. Nu-l pot ajuta și
UNDEVA, BAT CLOPOTE DE BISERICĂ de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371566_a_372895]
-
ASCUNS” - ESEU DE LORINCZI FRANCISC-MIHAI Autor: Maria Daniela Pănăzan Publicat în: Ediția nr. 2180 din 19 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Când Dumnezeu în colibă de om s-a ascuns „M-am coborât în tainica grădină a nucilor / să văd șuvoiul apei la obârșii / și via să o văd de-a odrăslit”. Sunt versete dragi mie din Cântarea Cântărilor, 6:11. Mă leagă de logodnă, de nuntă și de dorul de a face cuvintele să cânte. Gustând acum din izvoarele lirice
ESEU DE LORINCZI FRANCISC-MIHAI de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371603_a_372932]
-
De ți-o va spune BRADUL Tu vei gândi atunci, Că BABA CLOANȚA , chiar a fost, Cândva în BUCOVINA Dar a pierit ÎN MIEZ DE IARNĂ, Sau a-nvins-o FURTUNA. LEGENDA CIOCÂRLIEI De o vei asculta, Vor curge LĂCRĂMIOARE Șuvoi pe fața ta. LEGENDA RÂNDUNICII, Ce vine-n PRIMĂVARĂ, Nu la .... SFÂRSIT DE TOAMNĂ O vei sorbi-ntr-o doară. Cu RODICA vei juca HORA, sau...HORA UNIRII, Și vei aștepta tăcut DEȘTEPTAREA ROMÂNIEI. Vei vedea venind SERGENTUL Cântând CÂNTEC
VASILE ALECSANDRI de FLORI BUNGETE în ediţia nr. 2213 din 21 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371634_a_372963]
-
cu o voce tot mai slabă, șoptea din când în când: „dotkni sa ma, prenikajú me, pobozkať me[ „Atinge-mă, pătrunde-mă, sărută-mă” (trad.din limba cehă)], înfigându-și călcâiele în spatele meu. Simțeam cum se învălmășeau în trupul ei șuvoaiele fierbinți ale dorințelor, dezlănțuirea simțurilor necontrolate de tumultul ce o înfiora. Pătrunsă de nesățiosul oaspete sosit de la malul mării, se zbătea să-și descătușeze întreaga energie reținută de prea mult timp pentru o femeie tânără. Degetele ni se împleteau, corpurile
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
-o capcană întinsă mie? -În cel mai probabil caz, dincolo de ziduri, când ieși la lumină! Vei pleca însă la adăpostul nopții iar dincolo de ziduri te vor aștepta oamenii noștri într-un anume loc. În tunel sunt amenajate podețe improvizate peste șuvoaiele de apă dar va trebui să te bagi și în apă la un moment dat. Apoi trebuie să te cațeri uneori pe stâncă, uneori pe pământ clisos, udat de apă. Vei avea însă frânghii puse dinainte de cei care cunosc drumul
AL OPTULEA FRAGMENT-CONTINUARE. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1520 din 28 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374704_a_376033]
-
și pe simpaticul mut. Credeam că veniseră și cei din satul nostru. S-au perindat pe scenă, preț de câteva ore, vreo douăzeci de echipe. Urcau de undeva din fundal și se avântau toți deodată, purtați pe aripile melodiei ca șuvoaiele năvalnice ale Oltului. Iureșul lor, cu bețele ridicate, cu strigăte de „hălăișa!”, cu avalanșa de culori ale costumelor strălucitoare, cu sunetele clopoțeilor de la picioare, părea un asalt asupra redutei Soarelui. Cum era în plină amiază, Soarele părea de neatins, în
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
iar picioarele lor săltau, de nu atingeau podeaua. Salturile lor păreau niște valuri de spumă sclipitoare, ce se loveau de stâncile redutei Soarelui și, neputincioase, se revărsau peste retinele privitorilor năuciți. Și râul de culoare, mișcare și sunete curgea în șuvoi continuu, inundând scena. Nici nu apuca să spună crainicul din ce comună sunt, că alt șuvoi se revărsa pe scenă. Și de acolo, de sus, curgea peste retinele privitorilor amețiți, cre îndurau cu stoicism atât respectiva inundație, cât și loviturile
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
ce se loveau de stâncile redutei Soarelui și, neputincioase, se revărsau peste retinele privitorilor năuciți. Și râul de culoare, mișcare și sunete curgea în șuvoi continuu, inundând scena. Nici nu apuca să spună crainicul din ce comună sunt, că alt șuvoi se revărsa pe scenă. Și de acolo, de sus, curgea peste retinele privitorilor amețiți, cre îndurau cu stoicism atât respectiva inundație, cât și loviturile furioase ale sulițelor solare. Acest clocot de strălucire provoca pe câmpie tunete de aplauze și rafale
HĂLĂIŞA!- ULTIMA PARTE de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1616 din 04 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374834_a_376163]
-
Doamne, Te aștept! Cluj Napoca, 18 iulie 2015 Un tren Un tren a oprit astă seară Și din el coborâtu-s-a lent, Oftatul cu lacrima-n gene, Pe-a cuvintelor tandru peron. S-aude suspin de plecare, Și lacrima cade șuvoi... Trenul acesta e glasul Iubirii ce ne cheamă pe noi. Mi-am luat ca bagaj doar speranța Condusă-n dorinți și în vis De dulcea și draga povară De-a ne urma ce ni-e scris. Vreau să fiu destinația
NETĂCEREA VIEŢII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374950_a_376279]