4,027 matches
-
dansat și la sfârșitul nopții am ieșit pe ușa cea mare a ambasadei. Paznicul s-a uitat chiorâș la tricoul meu roșu. Nu i se părea familiar. I-am scos limba și am plecat de acolo, beți turtă. Motocicleta a țâșnit pe bulevarde ca un cal slobod, iar Havana părea un deșert ce aștepta doar trecerea noastră. Am ajuns într-un cartier și mai ciudat și am coborât tăcuți. Eram brusc ademenită într-un loc dintr-o altă lume. Prezentare, note
WENDY GUERRA by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/4921_a_6246]
-
un personaj. Cronicile sale sportive - fals-sportive, ca să fim sinceri, căci sportul e un pretext pentru viață, iar viața, vezi mai sus, e cinema - se află la antipodul celor semnate de Fănuș Neagu, Teodor Mazilu sau Adrian Păunescu, în care ceea ce țâșnește cu putere, sub forma opiniei sau numai a stilului, e persoana celui care scrie. Nu și la Cosașu! La el lipsește, adesea, până și scorul cu care s-a terminat cutare meci de fotbal (ori cu care a pierdut Țiriac
Inconturnabilul Cosașu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5987_a_7312]
-
vise. Cel mai mult mă fascina nisipul. Obișnuiam să mă opresc lângă o casă care se demola pentru a fi construită alta nouă și urmăream fascinată grinzile putrede de lemn, groapa urâtă din nisip cu ochiul de apă stătută care țâșnea la suprafață din străfunduri nevăzute. Obișnuiam să contemplu muncitorii cum aranjau caldarâmul din Amsterdam, cum scoteau din nisip piatra cubică existentă, cum nivelau nisipul și puneau piatra la loc. Nisipul era, metaforic vorbind, adevărata temelie a orașului, iar eu îl
Dubravka Ugrešic - Ministerul durerii by Octavia Ne () [Corola-journal/Journalistic/6023_a_7348]
-
temperamentali și afectivi. În cazul tânărului Adrian Păunescu, ele denotă o autenticitate a emoției care se regăsește însă foarte rar mai târziu. Poetul va căuta, cu timpul, postura cea mai avantajoasă, deseori cu prețul sacrificării artei, în care eul să țâșnească hipertrofic. Versurile devin tot mai zgomotoase, ca un zăngănit de săbii, îmbrăcând un echipament de campanie, orale și neglijente. Lirismul se reduce la persuasiune, iar retorica la oratorie. Doar Mircea Dinescu va mai lega la fel de strâns poezia de jurnalism, intimitatea
„De liniște ființa mea se teme”… by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5941_a_7266]
-
trecut pe lângă pericole atât de mari și a făcut atâtea isprăvi ieșite din comun, încât memoriile lui pot constitui punctul de pornire al unui serial cu episoade dramatice, romantice, rocambolești, istorice, mondene, literar-artistice, burlești sau îmbinând caracteristici ale câtorva genuri. Țâșnind din beznă și trecând ca un bolid prin fața mașinii lui în viteză, iepurele din titlu l-a făcut pe autor (pe atunci în vârstă de 70 de ani), să „trepideze cu o bucurie sălbatică”. E frate bun cu iepurii care
Filmele din carte by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/5951_a_7276]
-
le salva le invalidează de fapt. Ca ilustrare a deficienței, începutul poemului Cântecul Arpentorului (p. 13, pagină cu ghinion) e aproape o lecție deschisă: „Stai! Dați parola! «Viața e hotărâtă pe marile birouri», am zis/ către capul chel ce a țâșnit de sub rochia Klarei.” Toate ca toate până aici, doar că Ion Mureșan vrea, într-un acces de masochism stilistic, să se mai dea o dată peste cap, în pofida propriului standard: „(Dacă rochie se poate numi o ploaie de dinți de pisică
Stări de spirit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5899_a_7224]
-
rea de gură a lui Yoyo spectacolul este total, imprecațiile se amestecă luxuriant cu jocurile de cuvinte, personajele își intră în rol, își sesizează nota spectaculară și se joacă. Ciocnirea registrelor lingvistice, a accentelor, este minunată, jocurile de cuvinte, calambururile țâșnesc ca popocornul, Helmut devine Helmet, clownul redevine clown. Pentru Paris istoria este din nou jucată, de la ironia al cărei obiect devine șoferul de taxi din partea unor oameni de culoare, funcționari la o ambasadă, la jocul în care intră și pe
Singurătatea taximetristului de cursă lungă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6218_a_7543]
-
Nici o pretenție catehizant didactică nu-i tolerată în demersul sculptorului, și nici inevitabila emfază a etimologiei, derivînd măiastra din magistra, nu intră în condiționările lui latente. „Pasărea sfîntă" - pentru a folosi denominația omagială a lui Blaga, nu așteaptă aici să țîșnească brâncușian în spațiu, vectorial strălucitoare, ea are curajul răbdător să vină pe sol, aspru cioplită în piatră, fară luciu și irizații, aptă a reprezenta mai degrabă o pogorîre a Sfîntului Duh. Astfel a marcat, chiar pe coperta unui nobil catalog
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
a ridicat din nou și bîjbîie după o lanternă în buzunar. - Îl scot eu de-acolo, tu-l aștepți cu plasa. Ești sigur că te poți mișca? Ar fi aiurea să cazi sau mai știu eu ce tocmai cînd ar țîșni afară. - Ai milă, zice Pointsman urmîn-du-l șotînc-șotînc înapoi în dărîmături, nu-l speria, Mexico, doar nu suntem în Kenya, avem nevoie să fie cît mai aproape, știi tu, de normativ. Normativ? Normativ? - Roger 1, zice Roger, semnalînd cu lanterna scurt-lung-scurt
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
fuioare reci de pe mîinile lui, pînă cînd sticla e goală. Ținînd între două degete buretele ud, se împleticește spre cîine, cu lanterna sub bărbie, îndreptată în sus, punînd în lumină, crede el, o față de vampir. - Momentul... adevărului! Se avîntă. Cîinele țîșnește într-o parte, o zbughește pe lîngă el, spre intrare, în timp ce Roger se repede cu buretele și capul înainte în cărucior, care se prăbușește sub greutatea lui. Aude scîncetul slab al doctorului: - Ne scapă. Repede, Mexico. - Repede, zice Roger, strîngînd
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
a parcurs, telefonul se trezește din nou la viață cu un sunet persistent, însoțit de bătăi în ușă, frămîntarea lăuntrică îmbracă brusc o formă exterioară, mai promițătoare, o haină în al cărei buzunar se află posibilitatea unei schimbări în bine, țîșnesc din baie, cu părul ud atîrnînd peste rochia lipită de corp, nu iau în seamă țîrîitul telefonului și fug la ușă, picăturile de apă mi se evaporă pe pielea care freamătă sub impulsul speranței neliniștite de a-l vedea în cadrul
Zeruya Shalev - Thera by Any Shilon () [Corola-journal/Journalistic/6189_a_7514]
-
o astfel de acțiune? Dar ar fi putut ea oare vedea totul așa cum văd eu, ca pe echivalentul moral al unei ciudățenii cosmologice, o mică apostilă a Holocaustului? Ar putea ea oare aprecia norul, aproape celest, al disperării care-mi țîșnește din măruntaie? Un nor ce duce cu el spori catatonici, semințele unei specii noi dar încă și mai sumbre? Mă îndoiesc - mă lasă indiferent. Intîlnirea aceasta era atît de neînsemnată de parcă nici n-ar fi fost; chiar în momentul cînd
Will Self - Cum văd eu distracția by Daniela Rogobete () [Corola-journal/Journalistic/6128_a_7453]
-
asemenea cuvinte să fie scrise de un editor american al zilelor noastre, când e de presupus că el se află zilnic sub presiunea celor care și-au făcut din imbecilitatea publish orperish scutul sub care își apără mediocritatea din care țâșnesc ca dintr-o arteziană schijele unei năuceli deloc, dar deloc, inocente. Și totuși, un editor, nu un cititor indignat, a scris aceste rânduri. Iar imediat după aceea a început să dea formă tipărită obsesiilor născute din acutul sentiment al responsabilității
America literară (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6133_a_7458]
-
față, cu mult depășită de cruzimea evenimentelor? Eventual tot timpul... nu? Scriitorul trebuie să aibă grijă să nu estetizeze textul cu prea multe cruzimi. Dar cuvântul „sânge" niciodată nu-i atât de crud ca un șuvoi real de sânge care țâșnește din beregată. Deși e o spusă ungurească, eu de la marele scriitor Kálmán Mikszáth am învățat-o: Cuvântul nu-ți rupe oasele. După părerea mea, nu-i adevărat, poate să și le rupă. La care din libertăți n-ați renunțat niciodată
Péter Esterhàzy - „La început, eram încă un om normal“ by Anamaria Pop () [Corola-journal/Journalistic/6273_a_7598]
-
ar putea fi soluția pentru problema mea tehnică. Adică dacă aș încăleca pe unul din ei aș putea ajunge la o creangă de mai sus, mai rezistentă, de care mi-aș fixa frânghia, apoi aș lăsa calul de sub mine să țâșnească în voia lui. În schimb, mi-au pus cătușe și m-au dus, după cum s-au exprimat ei, la expertiză. Spune-mi despre copilăria ta, îmi ceru psihiatra. În tinerețe am fost insectă. Ce fel de insectă?, se interesă ea
Rawi Hage (Canada) - Gândacul by Irina Vainovski-Mihai () [Corola-journal/Journalistic/6283_a_7608]
-
împăratul, chemat de cornul lui Roland, să facă drumul întors, să-i împrăștie pe sarazini și să-l pedepsească pe trădător. Bătălia, pe viață și pe moarte, e zugrăvită în detalii dintre cele mai crude: inimi smulse din piept, creieri țâșnind prin urechi, capete retezate cu spada sau zdrobite cu buzduganul. Vitejia lui Roland și a tovarășilor lui este demnă de tonul epopeic al „Cântării”. Sunt și remarcabile formulări poetice: „(Charlemagne) își ascunde sub mantie neliniștea”; „Roland vede ginta blestemată, mai
De ce ar trebui să citim La Chanson de Roland by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4889_a_6214]
-
în mine cuvinte ce caută o ieșire, dure și răgușite, iritate, energice, înăbușite de prea mult timp, care și-au pierdut sensul, vor numai să explodeze. II Iată vremea învrăjbirilor, vremea oamenilor schilodiți. A mâinilor călătorind fără brațe, gesturi obsecene țâșnind în toate părțile. Strada copilăriei s-a mutat. Iar rochia roșie roșie acoperă nuditatea iubirii, sub cerul liber, la vale. Se înmulțesc obscure simboluri. Război, adevăr, flori? Din laboratoarele platonice mobilizate iese un suflu ce arde fețele și împrăștie, pe
Carlos Drummond de Andrade - Mari poeme by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/4904_a_6229]
-
pași minusculi, abia mișcați prin noroiul în care i se cufundau picioarele, i-a oferit o mîncare extrem de gustoasă, gătită însă din bucățile blestematului de Vatapi. Care, odată ajuns în burta nefericitului, și-a folosit puterea și s-a întrupat, țîșnind printre organele acestuia, prin pielea acestuia, rupîndu-i trupul și reapărînd, roșu ca sîngele, în forma inițială. Aici, nici spațiul îngust, nici gesturile nu lau mai ajutat pe Bruno să-și întregească spectacolul oferit unui singur privitor. Dar nici n-a
Matei Brunul by Lucian Dan Teodorovici () [Corola-journal/Journalistic/5257_a_6582]
-
au început să țipe că-și irosea loviturile. I-a aruncat în glumă mingea la picioare unuia dintre băieți. A primit-o înapoi în stomac, a fost o lovitură dură. S-a prefăcut că se-ndoaie de durere și a țâșnit-o spre furtun. În timp ce apa călduță, leneșă, își croia drum prin cauciucul verde, băieții au luat-o la fugă spre ieșire. Cu degetul la gura furtunului, Samson s-a îndreptat spre ei, urmărindu-i cum fugeau spre colțul străzii cu
Nicole Krauss - Un bărbat intră în cameră () [Corola-journal/Journalistic/5263_a_6588]
-
Drăghescu contemplă palpitul fragilelor zburătoare, grația lor stîngace: „Doi fluturi se întînesc - stîngaci se salută”. Ori raportează zbenguiala lor la eternitate: „Fluturii în grădină se joacă sau caută timpul?”. Poetica lui George Drăghescu are simplitatea și transparența unui izvor ce țîșnește în miez de codru. Dacă litera versului se compune dintr-un mozaic percepțional, frecvent de inspirație silvatică, spiritul care îl animă e o transcendență. O obiectivitate angelică, incantatorie: „Pe unde au trecut lupii, eu am scris poezie, pe unde au
Vîrsta edenică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5469_a_6794]
-
vârfurile poeziei lui Nichita Danilov. (Din volumul acesta, dar și din celelalte, anterioare.) Ca dovadă stau poemele mai puțin izbutite. În fond, ca substrat, ele nu diferă cu nimic de bucățile emblematice. Aceeași combustie lăuntrică le face, pe unele, să țâșnească, pe altele, doar să sfârâie stins. Ce ratează, de fapt, Danilov, atunci când ratează, e tocmai sistemul. Articulațiile cad în gol, fără să se mai îmbine. Alteori se îmbină în chip nefericit. Ca în poemul Umbră, de exemplu: „Fratele Daniel/ mișcă
Sistematica poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5180_a_6505]
-
dor (sau, dacă nu rezistă tentației hipocoristice, doruleț!). Un fel de cosmetică a disperării. Pojar hermeneutic la lingurica ființei. Service existențial al sinelui. De întreținere. Care, în fine, odată descoperită și dezvoltată, îl împinge permanent la suprafață, făcându-l să țâșnească în zona turbionar-expresivă a cântecului. Desfășurat în rime îmbrățișate chagallnic. Euforistic. Aforistic. Aporistic. Cantautor: anonim. Morala românului e o chestiune strict personală. E sfântă. Inatacabilă. Un fel de strălucire mată a budoarului. Sau o șoaptă prelinsă în urechea libidoului (firește
Ultima schimbare la față a românului – o fiziologie cu ambâț – by Florin Toma () [Corola-journal/Journalistic/5382_a_6707]
-
Cartea Românească, 2011 Autoarea acestui roman își mărturisește (pe coperta a treia a volumului, într-un paratext care ghideză lectura) pasiunea pentru elefanți și pentru bibelourile înfățișând elefanți, moștenită de la mama sa, nutrită inconștient, mulți ani, până când acest roman a țâșnit la suprafață, probabil cu forța unei iluminări personale. Chiar dacă pasiunea pentru elefanți a cititorului de azi este chestionabilă, iar atribuirea unor valențe erotice uriașului pachiderm - una din temele principale - mi se pare insuficient construită în economia romanului, Dulcea poveste a
Călătoriile pe hârtie ale elefanților by Raluca Dună () [Corola-journal/Journalistic/5395_a_6720]
-
toți// când își curăță instrumentul/ din muștiuc în loc de salivă// sar niște litere mici/ ca puricii/ și de neînțeles// - am jucat totul pe o carte/ zicea eu nu mai scriu cu cuvinte/ scriu numai cu alfabetul ăsta/ e mai sigur așa/ țâșnesc din tufișuri/ și strâng caleașca de gât/ da da e mai sigur așa// și iar scoate vuietul acela/ și ne asurzește pe toți.” Povestea aventurilor motanului este, de fapt, aventura nașterii și maturizării poemului. Pisica reprezintă conștiința poetică, „cenzorul” intern
Cronică literară by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5129_a_6454]
-
domni cu vârsta matură/ ca niște pești - amintind/ amețitoarea viteză a nepăsării/ în spinarea coralilor/ melancolia unei străzi/ pe care o pisică/ o înșfacă din zbor/ întocmai ca pe o vrabie/ cîte un cuvînt de neclintit/ pe lîngă care rîsul țîșnește/ spre gheara tăcută a menhirilor/ cîte un gang ațipit/ în care/ întunericul pilește mînere de uși/ somnul ca o răsplată/ îndărătul unor perdele/ aducînd vorba/ despre craniul pleșuv al paradisului// din ghiozdanul unui școlar/ rostogolindu-se pe asfalt/ cifra obeză
Generația ’80 la vârsta reeditărilor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5350_a_6675]