1,612 matches
-
să fie și sunt adeseori plăcute, mai ales pentru ureche, dar în cea mai mare parte, numai când un poet chinez sau japonez se pricepe bine să recunoască o prună bună, sau un crab bun sau o mușcătură bună de țânțar pe un braț bun, numai atunci, indiferent cât de lungi, de neobișnuite sau de fascinante ar fi intestinele sale semantice ori intelectuale, sau oricât de ispititor ar suna acestea când vibrează, numai atunci cei din Estul Misterios vorbesc despre el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
trecere. cade toamna-n călindar, îi fac domnului o rugă, și-i fac inimii un dar, un vin bun de buturugă. cade toamna peste noi, e blestem de zile mari, cu ploaie și cu noroi și cu-o droaie de țânțari. bate vânt, lacrima pică, plânge inima amară, după câte o veronică până pe la primăvară. bate vântul frunzele, ploaia cântă la fereastră noaptea-și țese pânzele, plâng garoafele în glastră. inimă de putregai, cazi în toamna mea năucă, n-am un
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
cleios precum cauciucul și roiuri de insecte se Îngrămădeau În jurul lămpilor. Iarba părea cu un heleșteu verde unduit de vînt, În care mingea naufragiată se scufunda spre fund. Trebuia să miști din picioare, nu de frig, ci din pricina roiurilor de țînțari care țîșneau din gura de canal. Să presupunem că EL s-a oprit chiar aici... Nu, nu e bine. Era Încă dis-de-dimineață cînd EL a trecut pe aici pentru ultima oară... Luminile de pe străzi se stinseseră și insectele se scufundaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
soția mea rîzÎnd. Se așeză și ea În fotoliul din colț, picior peste picior. Genunchii ce i se zăreau de sub fusta scurtă arătau chiar mai bine decît mi se păruse ultima dată. Prinzîndu-mi privirea Își lovi genunchii de parcă alunga niște țînțari. Spuse pe nerăsuflate, cu o voce catifelată: — Se poartă din ce În ce mai scurt. Ce bine! CÎnd prețul materialului scade, ai prilejul să scumpești manopera. Indiferent de modă, că se poartă lung sau scurt, tot trebuie să-ți faci lucruri noi. Parcă se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
frântura de viers cu statornicie; grangurii bolboroseau și gângăveau, mai mult chemând și strigând decât cântând, cu fluierașele lor sonore. Am strigat pe gazda mea: —Moș Mitre! —Ahău! a răspuns el, tresărind ca dintr-o meditație. Acum încep a umbla țânțarii și trebuie să aprind un foc de stuf umed pentru dumneata. Lasă asta, moș Mitre; voiam să te întreb ceva. Nu las, că te mâncă goangele, de te umfli bute. Mai este vreme; se vede frumos soarele în pădure. Dă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am simțit în jurul meu, din văzduh în pământ, în bălți, în stufării, în pădure, freamătul sfârșitului de zi. Broaștele răcneau în cor, uneori, așa de puternic, încât parcă se lamentau pentru criza solstițiului și scăderea în care intra zeul luminii. Țânțarii au început să mă atace în roiuri; simțeam, în năvala lor învierșunată, hotărârea să mă deșerte de sânge și să mă adaoge lucrurilor moarte în care dospește iar viața. Atunci moș Mitrea Pescăruș mi-a declarat: — Mă duc s-aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
plutind ca pe nouri și genuni. Uncheșul Mitrea mă admira, recunoscând în înfățișarea mea o veche icoană din vreun pridvor în biserică. Pe când el mă privea cu gura pe jumătate deschisă în spinii cărunți ai bărbii ce-i căptușea obrazul, țânțarii dădură din nou năvală asupră-mi. Pielea mea le era mai plăcută, mai moale și mai ușor de străpuns. Poate aveau și alte motive să mă prefere; Mitrea Pescăruș rămânea oarecum în afară de viforul lui. Recunoșteam în asaltul lor vitejie, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
înțeles problema. O înțelesese, deoarece avea argumente. Unul din argumente era alt maldăr de stuf; celelalte argumente erau combinațiile verbale pe care, tot de la Gange, Oxus și Nil, triburile rudarilor și breasla pescarilor le-au potrivit cu iscusință contra acestor dușmani. Țânțarii s-au retras pentru puțină vreme. Puteau s-aștepte; aveau înaintea lor mileniile și seriile altor pescari cu undița. —Acuma să mă duc s-aduc mâncarea, a zis uncheșul. S-a dus și a adus cratița. Am adus mâncarea. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a spălat. — N-am știut. — Atuncea cum de i-ai spus pe nume? N-aveam cum să-l lămuresc; explicația era prea lungă. El a mormăit ceva și m-a privit strâmb, atribuindu-mi poate o parte din invectivele destinate țânțarilor. Mi-a spus Gâdea. — Aha! da’ el de unde știe? Am auzit-o și pe rudăreasă, pe grind, strigând că i-ar fi luat cineva banii. —Aha-ha! unul Gogu! —Precum spui. Uncheșul i-a atribuit și lui Gogu câteva din variațiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de se ferește de vârșele mele. Să fii tu al naibii de crap! Trăim ca vai de noi. Dar barim trăim lungă viață. Ieri ziceam „maică“ și „taică“; mâni, ne cântă popa prohod. O blagoslovenie însă am avut noi, pescarii. Pologul. Tot țânțarii au învățat mai demult pe oamenii de la baltă cum să-l facă. Au venit unii din ei, care fuseseră bătuți și alungați de alții. Mă nene, pe noi ne-a alungat ăia și au pus ei stăpânire aci. Să alcătuiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lui Helen să instaleze camere ascunse pentru a vedea dacă angajații șterpeleau cartușe de imprimantă, asta părea oarecum improbabil. Dar cine eram eu să le stric cheful? Și asta aș fi făcut: le place așa de mult să facă din țânțar armăsar încât chestia asta chiar li s-a părut incitantă. Tuturor în afară de tata, și asta numai pentru că el a fost cel care a trebuit să adune cioburile și să lipească o pungă de plastic peste spărtură până când a venit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
vorbi în șoaptă, ci cât de tare cât putu. Hei, domnule, strigă el adresându-se direct spionului, nu crezi că ți-a cam expirat timpul? Spionul fu întrerupt în mijlocul șuvoiului. Preț de o secundă, își pierdu echilibrul. — Înainte să omori țânțarii, noaptea e neplăcută, răspunse. — Asta-i adevărat, fără îndoială, zise alt individ din public. — Mulțumesc, spuse spionul. Odată ce deschizi o sticlă de sifon, e bine să o bei înainte să se răsufle. Dar sângele îi năvăli spionului pe față. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
reclamele colorate care atârnau în copacii vecini: la Cabinetul Dentar al Doctorului Sood, Croitoria pentru domni - „Dumnezeu a creat bărbatul, noi îl facem domn“, la Campa Cola, Limca, Fanta și Goldspot, Pudra de talc ayurvedică și la Soluția de alungat țânțarii Odomos. Toate fuseseră plătite cu donații extrem de generoase, cutii de nuci și mai multe dulciuri galbene, verzi, roz și albe, decât ar fi putut avea cineva nevoie. Nimic din toatea astea n-ar fi existat dacă nu ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
în America. Autocratul trecu repede și lin printre locuițele din prefabricate ieftine și proaste și nesfârșitele scene din viața familiilor de negri, cu ligile de frați și adversarii lor de pe terenul de baschet și siluetele mamelor strigând din spatele plasei de țânțari. Avioane fantomatice se izbeau bâzâind de capota limuzinei la neagra întindere de apă de lângă La Guardia. Interzis pietonilor, Parcarea interzisă, Interzisă trecerea Liniei Albe, Respectați Cu Strictețe Regulile De Circulație, respectați-vă Banda, Pantă - Mențineți Viteza. Trebuie Să I Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
șef al revistei. Am eu grijă să n-o publice. Fotograful scăpase mergând către un alt grup, care ținea morțiș să i se facă o poză. M-am uitat la Simon, încă îngrijorată. Nu vreau să crezi că fac din țânțar armăsar, i-am spus plângăreț, dar mi-aș pierde întreaga credibilitate într-o secundă. Tatler! m-am cutremurat. Nu s-ar mai termina de bârfit. —Orice publicitate e bună, nu? Apoi mi-a văzut expresia. —Nu te îngrijora, mi-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
îi vedeau îmbrăcămintea. Nu aveam unde să fug. Eram pusă la zid lângă masa cu antreuri. M-am înarmat cu mai multă șampanie și am așteptat resemnată. Trebuia să mă aștept la asta. Baby apărea peste tot. Era precum acei țânțari care, fără nici o grijă, rezistă chiar și la cea mai eficientă cremă împotriva lor. Doar lucra în relații cu publicul. La ce puteam să mă aștept? —Samantha, dragă! a exclamat, ajungând într-un final la masă. Oamenii pe care îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
din cap în semn că da, deși mă durea să-mi mișc fața. Sebastian făcuse tot ce putuse pentru a mă îngriji câteva zile și mă călca deja pe nervi. Părea îndatoritor, dar, mulțumesc lui Dumnezeu, nu a făcut din țânțar armăsar, doar m-a sărutat pe un colț al gurii care nu era umflat ca un balon și mi-a spus să-l sun în curând. Mă întrebam dacă o să fac asta. Am încuiat ușa în urma lor și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
un gol. — Mie mi s-a părut un om cinstit. — Adevărul e că așa-i. Poate că prea cinstit pentru binele lui personal. PÎnă la urmă, toți preoții cu stofă de sfînt sînt trimiși În misiuni, doar-doar i-or mînca țînțarii sau peștii piranha. N-o mai fi chiar așa. — Binecuvîntată inocență mai ai, Daniel. Crezi pînă și În ZÎna Măseluță. Iar de nu, iacătă un exemplu: baliverna asta despre Miquel Moliner pe care ți-a debitat-o Nuria Monfort. Mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de peșteră al cărui miros Îmi aminti de tunelele de la metrou. Coridorul era flancat de niște cadre lipsite de uși, dincolo de care se zăreau săli iluminate de lumînări, cu șiruri de paturi rezemate de perete și acoperite cu plase Împotriva țînțarilor ce se ondulau ca niște lințolii. Îndărătul perdelelor se auzeau jeluieli și se Întrezăreau siluete. — Pe aici, indică maica Hortensia, care ținea avanpostul cu cîțiva metri Înaintea noastră. Am pătruns Într-o Încăpere boltită, unde nu mi-a venit prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
din Însărcinarea diferitor mîini negre și că era moartea personificată. Aldaya și el s-au recunoscut pe dată În fumul cafenelei Novedades. Aldaya era bolnav, mistuit de o stranie febră pentru care Învinuia insectele din junglele americane. „Acolo pînă și țînțarii sînt niște nemernici“, se lamenta el. Fumero Îl asculta cu un amestec de fascinație și repulsie. El venera țînțarii și insectele În general. Le admira disciplina, puterea și spiritul de organizare. La ei nu exista lene, obrăznicie, sodomie ori degenerarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
fumul cafenelei Novedades. Aldaya era bolnav, mistuit de o stranie febră pentru care Învinuia insectele din junglele americane. „Acolo pînă și țînțarii sînt niște nemernici“, se lamenta el. Fumero Îl asculta cu un amestec de fascinație și repulsie. El venera țînțarii și insectele În general. Le admira disciplina, puterea și spiritul de organizare. La ei nu exista lene, obrăznicie, sodomie ori degenerarea rasei. Specimenele sale predilecte erau arahnidele, cu rara lor știință de a țese o capcană În care, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
imediat de o Înjurătură scurtă și de lumină. Cel dinăuntru găsise În sfârșit ce se dusese să caute, comutatorul. Deci aveau posibilitatea să aprindă lumina și preferau să stea pe Întuneric. Era Încă aprilie și deci nu se temeau de țânțari; Popescu ghici ă cei doi stăteau acolo și fumau pe Întuneric pentru că asta le făcea plăcere și atunci, pe loc, ei Îi deveniră simpatici. Datorită luminii becului de 150 de Wați putea fi văzut dincolo de gheretă un zid masiv, probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
la problemele vieții constă În porunca tăcerii decât recunoașterea falimentului filosofiei sale? (G. Lukacs despre Wittgenstein, În Ontologia existenței sociale, vol. 1, p. 93, Editura Politică, București, 1982) ( Se mutară apoi pe terasa dinspre mare a restaurantului. Era răcoare, dar țânțarii mișunau nestingheriți. După ce fură serviți cu ficat de porc și cârnăciori oltenești, cu vin roșu și apă minerală, Grințu se duse din nou În salon și ceru să fie stinsă lumina de pe terasă. — Așa da! - se bucură Zare. Ceilalți doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
să nu mai fie al tău, atunci ai murit și dacă tu ai murit lumea nu mai are nici un chichirez... Păi, io nu sunt du p’aici, unde m-am născut io e sat cu baltă și cu pește, cu țânțari doi la chil și cu jumătate de viață trăită În barcă. D’aia m-a și luat pe mine În armată la Infanteria Marină sau Marina Călăreață, cum Îi ziceam. Da’ și până să mă ia În armată am umblat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
bâlbâia aproape la fiecare cuvânt. Abby alese momentul ăsta ca să se aplece și să Înceapă să-i lingă lobul urechii, Închizând ochii cu pasiune prefăcută, după ce se uitase direct spre mine. Avery o dădu la o parte ca pe un țânțar și se ridică, vârându-și brațul sub cotul meu și conducându-mă departe de masă. Se apropia de un leșin alcoolic, dar reușea totuși să se miște cu destulă siguranță. M-am lăsat condusă o clipă Înainte să mă trezesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]