887 matches
-
Bucovinei, Maramureșului, Crișanei, Transilvaniei și Banatului a cedat, de multe ori, ț din românește prin z, transcripție care, ulterior, a trecut și pe harta topografică românească (de exemplu Obcina Mare, astfel. Hotarul Huzanului, în loc de Hotarul Huțanului, Masivul Zaranca, în loc de Masivul Țăranca etc.). De multe ori, toponimia a fost înregistrată greșit, datorită faptului că topografii militari care au realizat primele hărți ale unor state sau regiuni mai puțin dezvoltate nu cunoșteau limba și obiceiurile localnicilor, uneori această incomprehensiune reciprocă putând avea consecințe
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Alina-Maria GROSU, Diana-Elena NĂSTURAȘ () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93142]
-
desfășurate în casa familiei Rosetti, ce aveau ca scop pregătirea revoluției în Țara Românească. A făcut tot posibilul să-și salveze soțul arestat de turci și expediat cu o corabie otomană în susul Dunării, spre Serbia, în septembrie 1848. Deghizată în țărancă, împreună cu pictorul C.D. Rosenthal, bun prieten cu soțul ei, și copilul abia născut, Libertatea Sophia, Maria Rosetti urcă pe corabie și cere voie însoțitorilor să-l sărute. În momentul delicatului act, îi strecoară soțului în gura un bilețel în care
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
săracilor. De fapt, ne rugăm în același fel în care iubim, adică din toată ființa noastră. Cât despre forma rugăciunii, aceasta poate porni de la simpla aspirație către Dumnezeu și ajunge până la contemplare, poate porni de la cuvintele simple, rostite de țăranca oprită înaintea troiței aflate la răscrucea drumurilor și ajunge până la măreția cântecului de slavă ce răsună sub bolțile Bisericilor. Solemnitatea, măreția și frumusețea omenească nu sunt obligatorii pentru eficiența rugăciunilor. Puțini oameni au știut să se roage cu atâta simplitate
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
mai ales băieții, devine itinerant. Tinerii "merg din sat în sat pe la serbări, apoi se duc cu toții în orașul vecin, unde intrarea la "dancing" se face cu biletul de cinema"115. Preluând exemplul orășenilor și al vedetelor de cinema, tinerele țărănci încep să acorde tot mai multă importanță aspectului fizic. Nu se mai îmbracă "cu ce-apucă", ci abandonează treptat îmbrăcămintea regională, dându-și comandă de rochii și pălării la marile magazine. Ele așteaptă ca partenerii, la rândul lor, să le
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de braț și alte manifestări ceva mai fruste de tandrețe. Ele vor mângâieri, vorbe dulci și săruturi ca acelea din filme. Cer să fie vrăjite, nu înghesuite. După cum confirma un contemporan în 1932, în satele Franței începuse o nouă eră: țărăncile se adresează cataloagelor "Samar" pentru a învăța să se îmbrace elegant și discurilor lui Maurice Chevalier pentru a deprinde arta de a vorbi frumos. În Vandeea, se practică în continuare maraichinage-ul. "Domnișoarele [...] au iubiri de-o vară". Însă "nu mai
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
din urmă își mențin un avans considerabil. Băieții din generația ei, își amintește Bab, nu se mulțumeau cu flirturile. "Aveau aventuri cu mamele prietenilor lor sau cu prietenele mamelor lor [...], sau cu studentele emancipate de la "Arte" sau "Medicină", sau cu țărăncile pe care le întâlneau în timpul vacanțelor". Ca și în perioada Belle Époque, în anii '40 și multă vreme de-atunci încolo băieții se arată nerăbdători să-și piardă fecioria. Prin urmare, dacă există competiție între ei, ea se desfășoară pe
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
se vadă brațele viguroase, și într-un jupon alb. Dar își păstrase boneta neagră în formă de calotă, de sub care scăpau câteva șuvițe de un blond spălăcit, lipite de fruntea și gâtul transpirate. Dezgolită de misterul monahal, avea aerul unei țărănci vânjoase, plămădită din nisip și var, ducând la greu și rezistentă la devastările nașterilor repetate. "Aș vrea să intru în călugărie...", spuse timidă Nel. "O să ai viitorul asigurat. Cu o diplomă, o să devii ușor superioara unei mănăstiri." Singura ei consolare
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
un făraș de cărbuni aprinși. Bluza de uniformă îi pleznea peste sâni. Închipuindu-și că o doamnă de anume vârstă nu putea fi decât tare de urechi și aproape oarbă, bubui: Am adus jarul!" Mulțumesc, mulțumesc! Cu ochii zgâiți, tânăra țărancă, pe cât de timidă, pe atât de obraznică, arunca priviri indiscrete în jur. Doamna Dunin se apropie de ea și mâinile ei plăpânde, pline de inele, desprinseră cu blândețe, fără ca fata să bage de seamă, laba care ținea lopățica. Aveți atâtea
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
o frescă atotcuprinzătoare a Țării Moldovei la sfârșit de veac al XVIII-lea. Pe fundalul războiului ruso-turc dintre 1787 și 1791, desfășurat pe teritoriul de atunci al Moldovei, scriitorul urmărește în paralel viața țărănimii moldovene întruchipată în personajul unei tinere țărănci, având grija a șase orfani și a reconstrucției bisericii albe a satului, cu totul distrusă de războaie și a Curții Domnești, prinsă între iataganele otomane și diplomația rusă și având drept figură centrală, pe domnitorul Grigore al IIIlea Ghica. O
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
care, în câteva trăsături de penel, a fotografiat România de la 1848 oferind tuturor ramura de măslin. În exil a făcut un tablou prin care reprezinta România în ziua de 13/25 septembrie 1848 (bătălia pompierilor cu turcii) printr-o femeie țărancă care scapă din luptă drapelul naționalității, al libertății și al dreptății. Pe cât am trăit, n-am avut putere a mă despărți d aceste icoane. Acum împlinesc, prin soția și fiii mei, dorința ce mi-a fost exprimat amicul meu Rosenthal
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1329_a_2712]
-
Mihail Marghiloman, în Pompoinet din La fille de M-me Angot, Alexandru Marghiloman, marchiz Ludovic XV etc. etc. Doamnele, una mai răpitoare decât alta - așa ne spune Claymoor - Natalia Suțu în domesticitoare, trăgând după ea un urs lănțuit, prințesa Bibescu, în țărancă din Mans, prințesa Ferdinand Ghica în nebună, prințesa Maria Știrbey în noapte de toamnă, marchiza D’Aubespine Sully în buchetiera din Piața Inocenților etc. etc. Și în mijlocul tuturor acestor splendori occidentale și orientale, un singur costum național românesc: doamna Olga
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
la Șosea, de unde scoboară de-a lungul Calei Victoriei. Iată cortegiul: Membrii comitetului executiv, studenții, mai mulți domnitori din trecut, Traian împăratul, un șef însoțit de soldații lui îmbrăcați în fier, un stindard turc și soldați turci în lanțuri, cinci țărance tinere ducând pe pernă de catifea o coroană regală, școli etc. Apoi carul agriculturii, al Teatrului Național, al comerțului reprezentat printr-o corabie, steagurile căilor ferate, carul artelor grafice, bijutierii și ceasornicarii, florarii. Pe carul florarilor o splendidă coroană de
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
lumânări. La șase săptămâni, la un an, trei ani, 7 ani se face pomenirea mortului, cu praznic bine pregătit (colăcei, lumânări, colivă, sarmale și pachete pentru acasă, în pungi). Datini de pe la noi La " Miezul păresimi" exact pe la jumătatea Postului Mare țărăncile gospodine se urcau în podul casei și puneau "ceva" mâncare pentru gângănii (șoareci) ca să aibă ce ronțăi și să nu trebuiască să roadă lucrurile bune și de valoare. Mărțișorul. La 1 Martie se punea celor dragi câte un mărțișor făcut
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
unghii mari, negre, puțin încovoiate la vârf, ca o platoșă puternică pentru protecția organelor locomotorii, cât și pentru o mai bună aderență și stabilitate la sol, picioarele bunici mele, săraca, erau aidoma celor de rinocer sau elefant. Doamne! Picioarele unei țărănci muncite, chinuite, oropsite și lipsite de cel mai elementar confort... Picioarele unei femei necăjite de la țară, care se transformase într-o mașină de născut copii 18 la număr! fără odihnă, fără somn, fără repausul necesar, muncind ca un robot 24
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
gata și pe datorie din dughenile negustorilor. În unele comune nu mai vezi ștergarul cel frumos țesut în 5 și 7 ițe de nevestele noastre, ci tulpane din dughene. Cultivarea și prelucrarea inului și a cânepei mai că înceată, fiindcă țărăncile noastre cumpără bumbacul de prin dughene prelucrat gata. În loc de cămăși cu altițe și pui, vezi niște cămăși încrețite și lucrate fără gust. Pentru fuste și polcuțe plătesc de cusut. Așa se varsă multe parale din economie și țărăncile se împrietenesc
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
înceată, fiindcă țărăncile noastre cumpără bumbacul de prin dughene prelucrat gata. În loc de cămăși cu altițe și pui, vezi niște cămăși încrețite și lucrate fără gust. Pentru fuste și polcuțe plătesc de cusut. Așa se varsă multe parale din economie și țărăncile se împrietenesc cu cea mai mare cucoană - lenea...” * Dincolo de editoriale cum ar fi cel referitor la „Chestiunea naționalităților”, articole susținând activitatea societății pentru cultura și literatura română în Bucovina a Societății Dumbrava Roșie din Boian cu caracter școlăresc, Societatea funcționarilor
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
oameni. Cei care nu au murit au fost omorîți cu lopețile de grăniceri și de oamenii lor și au fost îngropați aproape de vii. Stau mărturie documentele păstrate de fiul ultimului primar român din Mahala, dr. Gheorghe Nandriș, și cartea unei țărănci, soră cu tatăl doctorului, Ana, Anița Nandriș, căsătorită Cudla. Va fi deportată împreună cu cei trei copii mici dincolo de cercul polar. Se întoarce acasă în 1960, după douăzeci de ani. Aici așterne pe hîrtie, într-un caiet, întreaga odisee a familiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
ai dat seama că nu dragostea pentru o muiere o să te ducă la Operă, dom- nule Vasile. Ci dragostea pentru muzică, cea care, fără muncă, rămâne doar ca o femeie frumoasă, așa, de la natură, dar cu gesturi și minte de țărancă, nu de doamnă stilată care să știe să te cucerească și prin felul în care ține o ceașcă de cafea, să zicem. Cristi deschide caietul. — Haida, atunci, s-o luăm mai ușor, dacă ești așa pleoș- tit, îți revii una-
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu ajutorul cărora se formează familii de cuvinte, ceea ce dă o coloratură slavă mai generală limbii române (adesea rădăcina este latină, dar particulele adăugate sunt slave). „țăran“ vine de la „țară“, cuvânt de origine latină, dar adăugându-i-se sufixul slav „an“; „țărancă“ primește Încă un sufix, „că“, tot de factură slavă. Slavii au transmis românilor și multe nume de persoană, ca și un număr impresionant de toponime (o bună parte a geografiei românești — râuri, dealuri, munți, localități — poartă denumiri slave; printre acestea
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
vizită prin muzeele românești oferă ocazia descoperirii unei picturi de foarte bună calitate. Nicolae Grigorescu (1838-1907), apropiat de școala de la Barbizon și de impresionism, este „pictorul național“; el a zugrăvit, Într-o notă luminoasă și optimistă, peisajul românesc, scene rurale, țărănci În costum popular... Teme apropiate apar și la Ion Andreescu (1850-1882), dar Într-un ton mai grav și mai interiorizat. Momentul 1900 este reprezentat de Ștefan Luchian (1868-1916), strălucitor colorist, inepuizabil pictor al florilor. Numele mari ale perioadei interbelice sunt
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
apropiem de momentul îmbarcării, printr-un joc al asociațiilor auditive, ți se pare că răsună vorbe românești. Sunt portughezi, în majoritatea lor de clasă socială mai modestă. Este frapant să constați, din nou, cât de mult evocă femeile lusitane înfățișarea țărăncilor noastre: aceleași mâini așezate în poală, aceleași priviri împăcate, mângâind lucrurile cu o anume blândețe. Vorbesc repede, o portugheză care se aseamănă, la auz, mult cu româna, deși este o limbă cu o sonoritate mai dură, mai puțin patinată. Bărbații
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
spre cinci, șase, uneori șapte dimineață lucram; nu rareori, la sfârșitul scrisului, sub fereastra amplei sufragerii unde scriam și dormeam, fereastră ce dădea spre râul Timiș, auzeam pașii și vorbele primilor cetățeni care se grăbeau spre „locul muncii” sau ale țărăncilor din satele vecine Lugojului care umblau să vândă lapte: „Laapce, doamnăă... lapce!”. În același regim am scris și Francisca, și apoi partea mediană, E.B., și Oglinzile carnivore din În absența... Ziua mi-o petreceam ca un om „fără ocupație”, mergând
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
ales o sală întreagă donație a răposatului dr. Cantacuzino), altele originale. Trei săli închinate celor trei pictori reprezentativi români: N. Grigorescu, I. Andreescu, Șt. Luchian. N. Grigorescu e reprezentat nu în ce are mai bun (totuși un autoportret și o țărancă de la Rucăr călare); Andreescu are câteva lucrări de prima mână; Luchian are o splendidă sală, plină de lumină, coloare și poezie: fiecare bucată are preț. Am fost izbit până în inimă de farmecul artei lui, de lirismul și sinceritatea care sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
ei nelegitim, Tănase Marincaș, le datorez plecarea mea din sat și efectuarea studiilor liceale. Mi-a fost "a doua Mamă", iar fiica ei Mioara, soră mai mare. Lucreția, căsătorită Spătaru, locuia În partea cea mai de sus a Susenilor, ca țărancă și soție de CFR-ist. Anica, era soră sanitară În București și apoi În Ploiești. Ca pensionară s-a stabilit În comuna Teliuc Hunedoara. Emilian (Milian), În preajma căsătoriei, locuia la Bunici. Își Însușise și el meseria Bunicului și Îl urma
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
asemenea. Citind toate aceste amănunte din scrisoarea lui Gheorghiu, ni se părea că asistăm la profanarea unei ființe iubite, dar ne mulțumeam să nu distrugă biblioteca, căci prin vecini se purtaseră și mai sălbatic și devastaseră sistematic: la Alexandrina, o țărancă vecină, au prăpădit tot; la Mihai Vlădescu, vinul curgea din gârliciul pivniței; la Leurdeni n-a mai rămas nimic, ca și la Furduești-Rătești. Țăranii au luat ce nu voiseră germanii, care îi îndemnau spunându-le că stăpânii nu se vor
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]