8,709 matches
-
liberă, nu-i așa ? Dacă vroia, putea să te înece, și pe tine, și pe tata, doar ea e cea mai puternică de pe aici. Iar dacă vrea, poate chiar acuma să se ridice și să măture totul în cale, și țărmul unde stăm acuma, și satul tău și tot ce-i iese-n cale, până la munți, nu-i așa ? Dacă e mare și puternică, e liberă să facă tot ce poftește, fără să-i pese nici de tine, nici de alții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
răcoare. Dacă nu erai tu, ar fi murit. Pe urmă, ai stat cu el și mă uitam cum îl mângâiai pe obraz. Când a deschis ochii, s-a uitat la tine. Era un biet copil, străin și el pe un țărm străin, dar prin ochii lui să știi că îți mulțumea Fratele nostru. Vrei să-ți mai spun ? Am tăcut. Mă uitam la el. Mă gândeam ce mare trebuie să fie arborele lui de lumină și bucurie, dacă dăruiește atâta iubire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
și bătrânul a aruncat mreaja. Soarele abia răsărise. Marea scânteia până departe și se făcuse alb-trandafirie. De câte ori o vedeam așa, mi-aduceam aminte de mama. Așa străluceau chipul și mâinile ei când vedea, de departe, barca lui tata trăgând la țărm mrejele încărcate de pești. Da, era frumoasă mama mea dar, uite, niciodată nu mă gândisem la ea decât că era mama mea. Îmi era de ajuns și gata. Știu, oamenii din sat spuneau că fusese cea mai frumoasă fată de pe la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
rotația discului care se pierde în obscuritate scoțând un mic scrâșnet ca un țipăt de pasăre speriată. Intr-o tăcere de moarte, Dora străbate cu greu o pasarelă inundată de valuri vâscoase pentru a adăsta în sfârșit, epuizată, pe un țărm necunoscut. După un timp indefinit, se regăsește într-un univers straniu, în care se simte ca și debarasată de suferințele nevolnice ale corpului ei fizic. Universul în care se găsește nu este nici sumbru, nici înfricoșător. Irizații albastre, dar mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
Artenie, doi Vadim, Andrei și Vasili. "Și ? I-a întâlnit ?" m-am grăbit să întreb. Ulitia îmi răspunse printre lacrimi, era prima oară că o vedeam plângând, că nu îi întâlnise, dar se zvonea printre deținuți că lagărul de pe celălalt țărm al fluviului primise în vară un astfel de neobișnuit grup. Ștergându-și lacrimile Ulitia se simți datoare să îmi spună rușinată că plânge de bucurie și mulțumește cerului că primise o veste atât de bună. Trăiau ! Avea speranța că Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
lui Eol? Sau poate că dorința mea nu este decât o nouă vânare de vânt... Am început să am prieteni, să nu mai fiu singură: El-Zorab, țestoasa, familia lui Antu, vântul, marea, sfinții din capelă... Într-o seară stăteam pe țărm. Îl lăsasem pe El-Zorab să zburde în voie, ceva mai departe de mine. Era o încântare să-l vezi cum se juca, aidoma unui copil, cu valurile care ajungeau la țărm. Deodată El-Zorab a ajuns lângă mine, a început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
marea, sfinții din capelă... Într-o seară stăteam pe țărm. Îl lăsasem pe El-Zorab să zburde în voie, ceva mai departe de mine. Era o încântare să-l vezi cum se juca, aidoma unui copil, cu valurile care ajungeau la țărm. Deodată El-Zorab a ajuns lângă mine, a început să mă împingă cu botul, de parcă voia să mă ridic, să plecăm pentru a evita o primejdie. M-am amuzat, dar peste câteva momente am plecat. N-am făcut nici două sute de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
zi la plimbare pe El-Zorab. După cum m-a povățuit și spaniolul, l-am lăsat să zburde și liber. În două rânduri a luat-o la fugă spre micul port, unde vă conduce ori de câte ori plecați. Când ajungeam acolo, îl găseam lângă țărm, scrutând orizonturile mării. Nu mă aștepta pe mine, lady... N-am mai vorbit mult timp în ziua aceea cu nimeni. Nici cu El-Zorab. La plecare, Antu mi-a spus: "Lady, dacă nu vă supărați, soția mea zice că dumneavoastră meritați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Antu era, cu siguranță, Antu l-a întâmpinat cu tăceri. I-a făcut semn să-l urmeze în capela lângă care aștepta El-Zorab... E o mică problemă, mister, cu El-Zorab. Atunci când lady era plecată prin lume, El-Zorab o zbughea către țărm, dacă îl lăsam slobod. Stătea și ore în șir, în așteptare, pe țărm. Mi s-a-ntâmplat ca, o dată, când lady tocmai se apropia de țărm, într-o mică ambarcațiune, El-Zorab să necheze a mare bucurie. Am rămas uimit atunci când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
semn să-l urmeze în capela lângă care aștepta El-Zorab... E o mică problemă, mister, cu El-Zorab. Atunci când lady era plecată prin lume, El-Zorab o zbughea către țărm, dacă îl lăsam slobod. Stătea și ore în șir, în așteptare, pe țărm. Mi s-a-ntâmplat ca, o dată, când lady tocmai se apropia de țărm, într-o mică ambarcațiune, El-Zorab să necheze a mare bucurie. Am rămas uimit atunci când am văzut-o coborând. El-Zorab și lady au provocat atâta zarvă în port
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
problemă, mister, cu El-Zorab. Atunci când lady era plecată prin lume, El-Zorab o zbughea către țărm, dacă îl lăsam slobod. Stătea și ore în șir, în așteptare, pe țărm. Mi s-a-ntâmplat ca, o dată, când lady tocmai se apropia de țărm, într-o mică ambarcațiune, El-Zorab să necheze a mare bucurie. Am rămas uimit atunci când am văzut-o coborând. El-Zorab și lady au provocat atâta zarvă în port, când s-au revăzut, încât cei de pe-aici au vorbit mai apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
vorbit mai apoi doar despre lady și El-Zorab. Au devenit o legendă, pe insulă. Caii pot simți de la sute de metri, chiar și pe apă, apropierea unei ființe dragi. Acum El-Zorab știe despre ce-i vorba. Nu mai așteaptă la țărm. Când îl slobozesc, aleargă aici. Chiar că este cea mai frumoasă legendă de Little Cayman... El-Zorab, altă tăcere. Semn de tristețe, urechile-i sunt pleoștite. Când au prietenii în siguranță, caii au urechile ciulite. Acum nu-l interesează verdeața din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cu hainele îmbâcsite de sare, navigând în derivă pe apa liniștită. Avea părul blond, mătăsos, firav, care își păstrase încă strălucirea. Din cămașa sa albă rămăseseră doar bucăți zdrențuite. Din pantalonii de piersică mov, la fel. Dormea. Gemea. Se trezea. Țărmul era aproape, voise să plece de la el? Sau spre el? Păduri tropicale, ordonate. Un paradis natural ordonat după estetici umane. Întâmplare? Își părăsi pluta, cu un ultim efort. Apoi căzu și nu se mai ridică. Următorul lucru pe care și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
a mai întâmplat cu Adriana mai departe. Tot ce-i știut este că și-a dat curând demisia de la Poștă. Totuși, la vreo două săptămâni de la acest eveniment neașteptat, Luiza a primit o scrisoare de bucurie de la Adriana, de la un țărm de mare... Se dezrobise, într-adevăr! Era liberă acum, încheindu-și orice socoteală cu trecutul. Niciun fel de veste, nicio urmă de ecou nu mai dorea să aibă. Și, de fapt, nu-i prea de mirare; era de așteptat. Urdorile
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
această noapte ce nu ar trebui irosite. Minamoto Nobuakira Soarele întârzia chiar deasupra coroanei fragile a pinilor, închizând, crepuscular, panorama brațului de ocean care despărțea insula cea mică (denumită, antifrastic și repetitiv, cum e obiceiul japonez, Oshima, Insula Mare) de țărm. Apusurile de aici îmi amintesc mereu de candoarea unei fecioare totodată puternice și șovăitoare, miraculos suspendate între promisiune și împlinire. Deși retezată dureros de placenta protectoare a insulei Honshu, Oshima a învățat, treptat, să respire independent. Răsuflă, ce-i drept
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
ne-au surprins fotografiindu-le hibernala grădină zen din fața casei. Este frig; părul desfăcut mi se revarsă pe umeri, ținându-mi de cald; ea, cea de lângă mine, îmi surâde iarăși, în felul acela jucăuș și irezistibil. Ne plimbăm neglijent pe țărm, apoi, brusc, ne hotărâm să urcăm pe colina care se ondulează elegant, într-o spirală provincială, spre acoperișul de țiglă arămie al unui bungalow scund. O dată ajunși pe coamă, grădina plină de arbori miniaturali și de pietre (adevărate menhire orientale
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
bătrâne își poartă ridurile burții și cânepa obosită dintre picioare cu demnitatea unei statui dormitânde, altele tac, una cu piatra pe care își sprijină nimbul, doar sânii pulsează, plutesc într-o viață din care nu s-au retras încă, spre țărmul străvechi, ca un val. Îmi sprijin capul în palmă, brațele așezate cuminte pe stâncă, privesc în zare. Încep să înțeleg. La picioarele noastre se întinde coasta muntelui, un pârâu respiră sub un pin verde. Tăcere, acea claritate. Aerul rece, un
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
metri, nimeni nu putea să ajungă până acolo să mă ajute. Când înoți într-o apă naturală, pentru a nu te scufunda, trebuie să nu te oprești și să te miști încontinuu fără să obosești, pentru a ajunge la celălalt țărm. Viața în această lume nu este precum înotul într-o piscină bine protejată, unde poți ajunge mereu cu picioarele la fund pentru a te odihni. Viața are abisurile sale, iar în politică și economie este adesea asemenea unui bazin cu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
jur, zice Domnul: pentru că ai făcut lucrul acesta și n-ai cruțat pe fiul tău, pe singurul tău fiul, te voi binecuvânta foarte mult și-ți voi înmulți foarte mult sămânța și anume: ca stelele cerului și ca nisipul de pe țărmul mării; și sămânța ta va stăpâni cetățile vrăjmașilor ei. Toate neamurile pământului vor fi binecuvântate în sămânța ta, pentru că ai ascultat de porunca Mea". Avram s-a întors la slugile sale și s-au sculat și au plecat împreună la
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cu el în barcă. Dar Simon nu prindea nimic înainte ca Iisus să-i arate locul în care bancul de pești stătea pe fundul apei. Atunci năvodul s-a umplut așa de tare, că abia l-au putut trage la țărm. Și Iisus i-a spus lui Simon, care mai apoi avea să devină Petru: Acuma vezi? N-ai crezut! De aici înainte vei pescui oameni! Peștii sunt mari, iar sub lupă devin și mai mari. Ochii lor sunt holbați. Credeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
Mortimer Cropper, inventează ediții și notele de subsol ale primului, biografia cu titlul Marele ventriloc din care extrage un capitol. Simetric, strecoară altă suită de cercetări dedicate lui Christabel LaMotte, născocește jurnalul unei verișoare care înregistrează detaliile șederii ei pe țărmul breton, unde inserează splendide legende locale. Jorge Luis Borges ar fi fost bucuros măcar să citească, dacă nu să scrie el însuși un astfel de roman. El se naște dintr-un sol fertil, tradiția literară britanică întinsă pe ultimele două secole
Romanul ca romance (sau invers...) by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7004_a_8329]
-
Examen de absolvire la Academia de Marină: - Ce faci dacă în fața navei vine un uragan strașnic, chiar cînd ești aproape de țărm? - Arunc imediat ancora, domnule comandant. - Și dacă vine un alt uragan din spate? - Arunc din nou ancora, domnule. - Și dacă vine altul de la tribord? - Ordon aruncarea ancorei... - Și de unde naiba ai atîtea ancore? - Dar dv. de unde ați făcut rost de
BANCUL ZILEI: De ce femeile vorbesc de trei ori mai mult decât bărbaţii () [Corola-journal/Journalistic/67505_a_68830]
-
antologați, invitați pe podium, a lansat la Centrul Internațional din incinta Tîrgului continuarea, cel puțin la fel de strălucită ca în volumul precedent, a unei inițiative care promite să dureze, scoțînd din uitare și din devălmășiile istoriei, tot prin textele unor autori, țărmurile Mării Negre. Intitulat Odessa Transfer - vești de la Marea Neagră (titlul mizează deliberat pe unele analogii de situație cu volumul lui Dos Passos Manhattan Transfer), volumul include, ca și cel precedent, o splendidă proză cu inflexiuni autobiografice -Țărmul exilului-de Mircea Cărtărescu, un text
Tîrgul de la Frankfurt - post festum Marginalii esențiale by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/6767_a_8092]
-
al personajului) sucombarea Căpitanului Ahab și a echipajului său. Ahab cunoaște, în reprezentarea lui Ishmael, de departe, limita de sus a hiperbolizării, fiind prezentat, din start, drept a godlikeman/un om-zeu. El apare pe punte foarte tîrziu de la desprinderea de țărm, coordonînd activitățile de navigare de la distanță, prin ofițerii lui, Starbuck, Stubb și Flask. Are comportament de deus otiosus, făcîndu-se simțit într-un mod invizibil, prin transcendență. Cînd, într-un final, i se revelă lui Ishamel, arată terifiant, păstrînd toate trăsăturile
Balena albă - o experiență mesmerică by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6791_a_8116]
-
codrului: "Umbra creștea în juru-i. Lucirile de pe vîrfuri ale soarelui se șterseseră. Pădurea avea în răstimpuri înfiorări rare, după care urmau alinări, liniști ca din alte lumi. Și căprioara sta singură; și sîngele i se scurgea în iarba moale a țărmului. își plecă o dată botul uscat spre luciu, apoi iar rămase neclintită. Din nesfîrșite depărtări răzbăteau vibrările melancolice ale cornului, tot mai stinse; bătaia copoilor amuțise; sara venea, și prin bradul de pe pisc trecu o oftare. în liniște, pe cerul întunecos
Epistolă către Odobescu (VIII) by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/7916_a_9241]