2,210 matches
-
unui modest corepetitor la filarmonică: odată cu mutarea în casa unei bătrâne ciudate, acesta face experiența unui succes răsunător, dar pasager, care însă îi schimbă orizontul existenței, consumată într-un București fantastic, datorită comprimării spectaculoase a timpului, în maniera nuvelei La țigănci de Mircea Eliade. Placheta Poeme (1989) este un experiment exercitat asupra ideii de text: autorul conservă specificul narativ al discursului în paralel cu încercarea de dizolvare a caracterului denotativ al comunicării. Imaginile converg în conturarea personajului Mozart (compozitorul), lăsând impresia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290481_a_291810]
-
pe săracii din clasa de jos). Dar care sunt faptele? decât va timp, Marica se în drăgosti se, până peste cap, de un alt băr bat pe care-l introducea în odaia sa, pe ușa din dos, cu ajutorul slujnicei, Slamna țiganca, și a unei vecine, Ilinca Mucioaia, ambele complice la amorul ili cit. În ști in țat de slugile din casă, soțul pune la cale un flagrant delict la care-i invită și pe prietenii lui, marii boieri ai Divanului. Participarea
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
ta leri 15 den bo ză nar. Și apoi după ce s-au dus de la dânsa acasă au mai trimis cu ginere-să Va si le bani de au împlinit taleri 50 cu cei taleri 15 și i-au dat în mâna țigăncii Slam nei, i au dus de i-au dat feciorilor căci făcuse pace cu ei.“ Bătut și jefuit de către slu gi , amantul nu re nunță la dragostea pentru jupâneasa altuia. boierul urmărește din umbră toată această afacere scabroasă pentru că poziția
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
aceea se poate spune că majoritatea scrierilor lui Mircea Eliade tratează aspecte ale fenomenologiei și semanticii morții, de la Mitul reintegrării la Cosmologie și alchimie babiloniană, de la Yoga. Nemurire și Libertate la Noaptea de Sînziene, de la Nașteri mistice la povestirea La țigănci. Predominanța acestei teme, totdeauna corelată cu opusul ei, viața (în chip de Eros), relevă structura personalității autorului, direcția destinală a ființei sale: între ipostazul pozitiv al lui Shiva, divinitate care „înnoadă”, construiește și negativul acestuia, Druga, forță care „deznoadă”. Îi
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
lor, de asemenea mitică. Monica Borș recitește canonul prozei fantastice a lui Eliade - Nuntă în cer, Ghicitor în pietre, Șarpele, Domnișoara Christina, Un om mare, Douăsprezece mii de capete de vită, Fata căpitanului, O fotografie veche de 14 ani, La țigănci, Podul, Pe strada Mântuleasa, Șanțurile, În curte la Dionis, Nouăsprezece trandafiri, Incognito la Buchenwald, Ivan, Les trois Grâces, Dayan, din acest punct de vedere, al capacității numelui propriu de a camufla în el fragmente de istorie sacră. Această analiză etimo-mitologică
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în istorie sau aspiră la un ideal, evocă, repetă, reia o experiență; orice nume dă sens unui destin, uneori ascunzând, alteori dezvăluind cu ostentație modelul". Observațiile autoarei se opresc asupra numelui lui Elefterescu din Incognito la Buchenwald, Gavrilescu din La țigănci, Zaharia Fărâmă din Pe strada Mântuleasa, Melania și Laetitia din Uniforme de general, Dominic Matei din Tinerețe fără de tinerețe... Autoarea vorbește de nume "căutate" (Ieronim Thanase și Manole Antim), sau schimbate, personajele "săvârșind, conștient sau nu, un ritual de camuflare
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pentru o înțelegere deplină a lor, recunoaște "o neîndoielnică solidaritate între ele, un "profit" al imaginației literare de pe urma concepției savantului"47. Concluzia mai recentă, cea din Istoria sa critică, cu referire la două dintre aceste proze este că: "amândouă (La țigănci și Pe strada Mântuleasa-n.m.) merită să fie citite pentru splendoarea lor ambiguă și plină de poezie mai degrabă decât pentru cine știe ce savant ascunse scenarii mitice"48. Monica Spiridon observă instituirea unui "orizont normativ de așteptare", tendința de instituționalizare a
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cea de a doua, ci "dorința - de natură mistică - de a întrupa nunta în cer, integrând-o în sfera vieții, într-un anumit sens, sacrificând din nou viața"43. Nunta în cer este o constantă a prozei eliadești (v. La țigănci, Noaptea de Sânziene). Numele lui Barbu (pe care Hasdeu îl considera, printre alte soluții etimologice, ca fiind o creație românească pe baza substantivului barbă; în acest context, trebuie menționat și românescul Bărbat, care continuă cognomenul roman Barbatus, derivat, de asemenea
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Mai târziu, s-ar putea retipări și ea, împreună cu alte nuvele "fantastice" recente". Astfel, termenul de fantastic pe care îl folosește Eliade apărea în două accepțiuni 182: "una denominativă, directă, utilizată pentru prozele fantastice clasice" (Șarpele, Nopți la Serampore, La țigănci etc.) și alta între ghilimele pentru "ciclul bucureștean" de mai târziu, camuflând termenul de proză mitologică (Pe strada Mântuleasa, Nouăsprezece trandafiri, Noaptea de Sânziene, Uniforme de general etc.). Această sesizare a unui tip de proză de o altă factură o
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
tip de fantastic, dezvoltând sugestii din Nopți la Serampore și Secretul doctorului Honigberger". Dacă Un om mare continuă ca modalitate Șarpele, în schimb, Fata căpitanului, Ghicitor în pietre și O fotografie veche de 14 ani "sondează drumuri noi", iar La țigănci înseamnă "cristalizarea evidentă a noului tip de fantastic, care se va instaura de aici înainte definitiv în opera lui Mircea Eliade"185. Dacă la început povestirile fantastice răspund convingerii lui Eliade, formulată în studiul Folclorul ca instrument de cunoștere, în
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
rol decisiv, deoarece "creează mitul, stabilind existența unei enigme"190. În analiza lui E. Simion, nuvelele scrise între 1945 și 1959 (în ordinea în care sunt comentate: Douăsprezece mii de capete de vită, O fotografie veche de 14 ani, La țigănci, Ghicitor în pietre, Fata căpitanului, Un om mare) "dezvoltă o anumită idee a fantasticului" și pregătesc narațiunea mitică; se caracterizează "prin unitate de stil și de atmosferă" și, deși "programatic "mediocre" ca limbaj", ilustrează "mai bine decât altele originalitatea fantasticului
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
-l vadă cel dintâi, când Dumnezeul adevărat își va arăta din nou fața nu în biserică, nici în universități, ci se va arăta pe neașteptate, deodată, aici între noi..."279. 4.6. Desacralizarea numelui și pierderea identității. Semnul călăuzitor La țigănci deschide seria prozelor (19 trandafiri, În curte la Dionis, Pe strada Mântuleasa) cu protagoniștii amnezici, treziți de un mesager care le redescoperă adevărata identitate a sufletului, le reamintește originea divină, celestă; în tradiția mandeeană, Mesagerul ceresc se adresează lui Adam
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
adresează lui Adam: Nu mai dormi, trezește-te, nu uita însărcinarea pe care ți-a dat-o Domnul"280. Tema amneziei, provocată prin scufundarea în Materie (=Viață) și anamneza dobândită prin gesturile, cântecele și cuvintele unui sol, dezvoltate în La țigănci și 19 trandafiri amintesc de legenda lui Matsyendranăth, din folclorul religios al Indiei medievale. Acest maestru yoghin se îndrăgostește de o Regină și rămâne în palatul ei, uitându-și complet identitatea (după altă variantă, ajunge prizonier al femeilor din țara
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
a Întrupării lui Dumnezeu (Luca, 1, 28 -31), a zămislirii Maicii Domnului de către dumnezeieștii parinți Ioachim și Ana, a Nașterii Mântuitorului (Luca, 2, 8-20), a Învierii Domnului (Luca, 24, 4-7), a nașterii Sfântului Ioan Botezatorul (Luca, 1, 19). În La țigănci, desacralizarea numelui înseamnă atât pierderea identității, cât și a calității de mesager divin. Cel care cunoscuse marea iubire devine subiect într-o căsătorie mediocră, cel care auzise muzica sferelor - un "muzicant" care cântă numai după partituri, uitând de îngerul din
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Un al doilea semn este de natură olfactivă și are efectul madlenei lui Proust: inima începe să-i bată puternic când simte "mirosul amărui al frunzelor de nuc strivite între degete" (nucul aromitor care-l atrage pe Gavrilescu în grădina țigăncilor este asociat sexualității, magiei erotice, în cadrul invocărilor și farmecelor de dragoste; de asemenea, miezul de nucă dual, gemelar are o simbolistică hermafrodită 308). Al treilea semn este refuzul nemțoaicei (semn lipsit de orice comentariu, adresat mai degrabă lectorului) la intrarea
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sexualității, magiei erotice, în cadrul invocărilor și farmecelor de dragoste; de asemenea, miezul de nucă dual, gemelar are o simbolistică hermafrodită 308). Al treilea semn este refuzul nemțoaicei (semn lipsit de orice comentariu, adresat mai degrabă lectorului) la intrarea în bordeiul țigăncilor. Când ajunge în bordeiul țigăncilor, "inima începe să-i bată din ce în ce mai puternic", "sunt emoționat, spuse, și nu-mi dau seama de ce..."309, pentru ca apoi anamneza să se producă: "în acea clipă se simți deodată fericit, parcă ar fi fost din
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și farmecelor de dragoste; de asemenea, miezul de nucă dual, gemelar are o simbolistică hermafrodită 308). Al treilea semn este refuzul nemțoaicei (semn lipsit de orice comentariu, adresat mai degrabă lectorului) la intrarea în bordeiul țigăncilor. Când ajunge în bordeiul țigăncilor, "inima începe să-i bată din ce în ce mai puternic", "sunt emoționat, spuse, și nu-mi dau seama de ce..."309, pentru ca apoi anamneza să se producă: "în acea clipă se simți deodată fericit, parcă ar fi fost din nou tânăr. Și toată lumea ar
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
evident că toate acestea trei formează o continuitate, un "rit al trecerii", cu momente succesive de modificare a conștiinței"311. Călătoria lui Gavrilescu este o pendulare între Real și Ireal, organizată dialectic: Real (viața cotidiană care sfârșește odată cu intrarea la țigănci) → "Ireal" (notat între ghilimele pentru a se deosebi de Irealul din momentul final, față de care este doar o ieșire provizorie din lumea cotidiană) → "Real" (o lume care a păstrat doar aparența cotidianului, dar față de care eroul se simte înstrăinat) → Ireal
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
labirint (bordeiul) într-altul (București). Toponimele aparțin atât Realului, cât și Realului modificat. Un prim toponim, Strada Preoteselor unde locuiesc Otilia Pandele, eleva lui Gavrilescu și mătușa ei, doamna Voitinovici, este locul de unde vine abulicul profesor înainte de a ajunge la țigănci; relația dintre Otilia și doamna Voitinovici traduce structura clasică inițiat-inițiator (tocmai pentru că nu este o relație gen mamă-fiică)315, structură concretizată și în cuplul bătrână-fetiță din nuvela Podul. Toponimul se regăsește și în Podul, este strada pe care locuiește locotenentul
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
locuiește locotenentul de roșiori și se referă la "femeile tinere, domnișoare, doamne - soții, vreau să spun - văduve, divorțate..." care participă la ritual. Vama poștei este locul de trecere - vama este, prin definiție, un loc de trecere - după prima întoarcere de la țigănci. Sintagma "vămile văzduhului" sau "vămile cerești" despre care vorbesc textele patristice, hagiografice și liturgice reprezintă popasuri prin care trece sufletul mortului în călătoria spre cer și unde este cercetat pentru viața avută; fiecare vamă are în vedere un anumit tip
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
răului și a răzbunării, uciderii, farmecelor, necurăției, sodomiei, ereziei, nemilostivirii etc.) pe care sufletul încearcă să le răscumpere. Transcenderea hotarelor acestei lumi cu suma de cinci lei este refuzată de către taxatorul care cere dublarea sumei. Locul inițierii lui Gavrilescu, la țigănci este un topos labirintic 316, în care, spre deosebire de labirinturile clasice unde accesul este permis o singură dată, Gavrilescu pătrunde de două ori, ceea ce îl situează în ambele posturi pe care le presupune fantasticul eliadesc: atât cel de tip call, în
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
dată, Gavrilescu pătrunde de două ori, ceea ce îl situează în ambele posturi pe care le presupune fantasticul eliadesc: atât cel de tip call, în care eroul este atras, condus spre o experiență extraordinară (așa cum se întâmplă la prima intrare la țigănci) cât și cel de tip quest când eroul caută și găsește drumul de unul singur 317 (sau quête, căutarea lungă și dramatică de obiecte miraculoase, ce implică, printre altele, pătrunderea eroului în lumea cealaltă, în romanele Graalului 318; este cazul
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
labirinturile prin care rătăcește Gavrilescu sunt create de propria frică, atât cel din planul real, pe care și-l construiește prin renunțarea la Hildegard și la vocația de artist, devenind un bovaric profesor de pian, cât și labirintul din bordeiul țigăncilor, creat prin neghicirea țigăncii (proba ghicirii fetei sau "a ordaliei ratate" o găsim și în Ghicitor în pietre). Abandonarea iubirii vieții sale, Hildegard, pentru comuna Elsa, marchează căderea, intrarea într-o existență fragmentată, labirintică din care va ieși intrând într-
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Gavrilescu sunt create de propria frică, atât cel din planul real, pe care și-l construiește prin renunțarea la Hildegard și la vocația de artist, devenind un bovaric profesor de pian, cât și labirintul din bordeiul țigăncilor, creat prin neghicirea țigăncii (proba ghicirii fetei sau "a ordaliei ratate" o găsim și în Ghicitor în pietre). Abandonarea iubirii vieții sale, Hildegard, pentru comuna Elsa, marchează căderea, intrarea într-o existență fragmentată, labirintică din care va ieși intrând într-un alt labirint. Această
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
o dovedește jocul pronumelor personale de masculin și feminin (o "ezitare de limbaj") din dialogul lui Gavrilescu cu "vecinul" din tramvai, una de "regresie hermafrodită, înspre androginia esențială a nașterii și a morții"319: "Ferice de ei...", "- De ele... sunt țigănci", " Așa am auzit și eu"320 caracteristice fiindu-i "întunericul, tăcerea, spaima, teroarea obiectelor, goliciunea aproape grotescă a trupului diform, senzația finală de înfășurare în draperie "ca un giulgiu" și de sufocare în "pâslă""321. Eliade arăta într-un studiu
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]