1,267 matches
-
deprimarea pricinuită de luciditatea aceea de neîndurat. Nu mi se întâmplase nimic rău. Pur și simplu, mă săturasem de toate sentimentele. Ca să nu mai pomenesc de zilele în care tristețea pe care o simțeam gândindu-mă la anii irosiți mă țintuia la pământ. Mai aveam și puseuri îngrozitoare de vinovăție din cauza suferinței și a grijilor pe care le produsesem atâtor oameni. Dar Nola m-a asigurat că după ce mă făceam mai bine, aveam să-i recompensez. Deși nici chestia asta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
tânăr dintre polițiști. — Nu-i destul sânge. Inspectorul se uită în jur, nesigur de ceva. — Pe de altă parte, o singură lovitură violentă... Se luară după petele de sânge și ajunseră până pe coridorul ce ducea în camera unde Wilt fusese țintuit în păpușă. — Să nu atingeți nimic, pentru numele lui Dumnezeu! exclamă inspectorul, deschizând ușa cu mâneca. Băieții de la amprente or să-și petreacă aici o zi de muncă. Apoi Flint se uită înăuntru, la jucăriile din cameră. Presupun că i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
se mai vedea nimic, orbitorul astru domina încăperea. Paraditul s-a trezit, nădușit, în clocotul primăvăratic al unei noi dimineți de primăvară. Și-a frecat îndelung fruntea, tâmplele, pleoapele. Și-a despresurat, greoi, brațele din cleștele scaunului în care îl țintuise noaptea. Acțiunea nu mai avea nici un rost! Zădărnicie, altă piesă acuzatoare la Dosar, n-o vor vedea decât înaltele instanțe de pază, nimeni altcineva, nu va parveni nimănui. Nici o acțiune nu se materializează în lumea noastra fictivă, de semne și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ea, în patul instabil, pe urmă, cu cotul ei ascuțit, îmi ridică fața în lumina albă a lunii, parcă nu m-ar cunoaște, își freacă de trupul meu, dinspre burtă și bazin spre picioare, coapsele fierbinți. Mă prăvălesc peste ea țintuind-o în perete, cu sexul uriaș în ea încep să-i gust pielea dintre bărbie și gât, carotida ei pulsează lângă gura mea umplând-o de mirosul sângelui, ea își eliberează, cabrându-se, mâinile de sub mine și începe să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
între două răcituri, se aplecă spre ea. ― Nu știu dacă ai aflat, dar și noi am avut în familie o Comnenă. Mătușa Luminăției Sale, tatăl meu, se numea Venețiana Comnena. De la ea a învățat el limba italiană. Se opri, însă, țintuit de privirile arse de îngrijorare ale mamei și cumnatei sale, clucereasa Elenca. În familie nu vorbeau niciodată despre Venețiană. Nu țineau să rememoreze acel episod întunecat în care fusese implicat soțul Elencăi, Alecu, om talentat, rafinat și inteligent, dar peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Îmbrobodit și m-ai făcut să zic Da, În loc să rămân liberă, măcar un an, doi, cinci, să dansez... Doamne, ce inspirat ai mai fost În ziua a șaptea, când ai făcut dansul... Mama a dansat, a dansat, până când boala a țintuit-o la pat. Mai târziu, când a aflat numele bolii (scleroză În plăci), chiar după ce a Înțeles că așa ceva nu are vindecare, spunea, cu ciudă: - Dacă tot trebuie să-mi prindă ceva, să-mi fi prins mâinile, să-mi lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
de zale, tocmai prindea cu un bold un anunț pe avizierul uriaș ce se Întindea pe una dintre laturile recepției. Aș fi Încercat să mă Întorc din drum, dar mă zărise deja și avea genul acela de privire care te țintuiește de perete. Era de Înălțimea mea, așa că mă putea sfredeli cu ochii fără probleme. Într-un moment de empatie, am realizat cum se simte un fluture când acul Îi străpunge micul abdomen și-l fixează de panoul de plută. — Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
stârni un val de protest, dar Linda nu-i acordă nici o atenție. Arăta de parcă ar fi Întocmit deja o listă cu cei care, din această clipă, se puteau aștepta să primească oricând formularul de ajutor de șomaj. Privirea ei Îi țintuia pe rând pe vinovați. Eu nu păream a fi fost inclusă pe răbojul nelegiuiților și asta mă decepționa cumplit: data viitoare trebuie să-mi dau silința mai mult. Apoi, ochii i se opriră asupra lui Derek. Nimeni nu se așteptase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
scuze și a trântit ușile de la intrare În urma ei. Un prieten de-al meu cu Înclinații teatrale are un fel anume de a pronunța tărăgănat „Ce mitocănie“, ori de câte ori asistă la vreo Încălcare gravă a codului bunelor maniere, astfel Încât vinovatul e țintuit locului. Tare aș vrea să am și eu talentul ăsta. Coborând scările, l-am văzut pe Jeff În birou. Stătea la masă, cu niște hârtii Împrăștiate dinaintea lui. Își ținea capul plecat și scria ceva. Auzind zgomotul Încălțărilor mele pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
dorința de a ajuta În cazul În care ceva era În neregulă, m-am aplecat cu grijă și m-am chiorât pe sub ușă, Întrebându-mă dacă mă va zări și se va simți jignită. De Îndată ce-am văzut piciorul țintuit lângă perete Într-un unghi ciudat, am știut că nu era nevoie să-mi fac griji că mă va observa. După cum era așezat, trebuie că femeia avea capul aplecat peste marginea vasului de toaletă. Dacă n-aș fi știut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
ceai..., Îngăimă Gavin cu o voce pierdută. Janice se Întoarse și-l aținti cu privirea, iar el se pierdu vizibil și se bâlbii: — ăăă, atunci, fără ceai... — Uite ce e, am spus, tăind bolboroseala agitată a lui Gavin, ca să o țintuiesc pe Janice cu o privire care speram că va fi, deși nu la același nivel, la fel de străpungătoare ca cea pe care o avusese odată Linda. Dacă niște prieteni de-ai lui Derek anticipează faptul că el va fi arestat pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
Părul Îi era la fel de Înfoiat ca la petrecere. La o inspecție mai atentă, Îți dădeai seama că nu era, de fapt, atât de des, dar că fiecare șuviță era menținută În suspensie față de vecinele sale cu ajutorul unui fixativ, care o țintuia În poziție cu eficiența cleiului. Mă Întrebam cum naiba se descurca noaptea, căci singura soluție de a Îndepărta fixativul părea a fi un solvent industrial. Am simțit că era de datoria mea să le ofer puțină ospitalitate. — Doriți niște ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
coafat În codițe africane, iar la spate era adunat Într-un aranjament complicat, cu bucle și Împletituri. Ar fi putut fi o splendidă statuie pentru prora unei corăbii. Vă pot fi de folos? Întrebă Lesley, lăsând jos revista. Statuia o țintui cu o privire criminală. Păi, mi-ai putea da un bilet pentru ora de stretching, răspunse ea. — Ora de stretching, a căzut Lesley pe gânduri, cercetând atent orarul, cu frumoasa ei frunte ușor brăzdată. Sunt două, care vor Începe În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
curgeau stropi de salivă acrișoară, în timp ce zâmbea șezând în căruciorul ei, un zâmbet prea luminos pentru a fi personal, iar eu n-aveam ochi decât pentru ea, pentru saliva care îi alunecă pe gât, nu observam privirile acelea care mă țintuiau, care îmi urmăreau cu mare atenție fiecare mișcare, nici brațul acela agil care mă acompania în fiecare clipă, mâzgălind întruna, un document de o infinită importanță. Încerc să ignor totul, mă concentrez numai asupra ei, însă el s-a apropiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
lui și modul cum își trăiește viața nu sunt tocmai normale. Uneori, când stau de vorbă cu el, am impresia că mă învârt într-un cerc vicios. Acel ceva, care-l propulsează pe el tot mai sus, pe mine mă țintuiește locului și mă face să simt un gol imens în suflet. Sistemele noastre de valori sunt total opuse. Înțelegi ce vreau să spun? — Da, spuse Hatsumi, aducându-mi încă o bere. Dacă intră la Externe, după anul de pregătire specială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mult mai beat decât îl văzusem vreodată. Am noroc că, de obicei, îmi revin imediat dacă trebuie să ajut pe altcineva mai amețit decât mine. Se pare că aerul rece mi-a fost de folos, cu toate că pe Patrick l-a țintuit la pământ. —Iartă-mă... Iartă-mă... Zăpadă afurisită... Iartă-mă, draga mea! A căzut din nou la următorul colț. Slavă Domnului că era zăpadă. L-a împiedicat să se lovească. Nu știu ce-aș fi făcut în altă situație. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
gata să o pocnesc cu tigaia în cap dacă îndrăznește să încerce să-i scoată ochii lui Finn, și așa suferinzi. Femeia urlă ca o fiară. Finn se zvârcolește, încercând să-i apuce mâinile în așa fel încât să rămână țintuită de podea. Din nenorocire, acesta este tabloul pe care îl surprind polițiștii chemați de Charlotte, care năvălesc în casă. Îl ridică pe Finn, eliberând-o pe femeie de presupusul agresor; ceea ce înseamnă că doamna Jim e liberă să se ridice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Văzându-i, doamna Jim înnebunește și mai tare, dacă e posibil așa ceva. E complet scoasă din minți. Cu părul vâlvoi, cu ochii ieșiți din cap de furie, cu fața roșie ca focul, e nevoie de trei polițiști-bărbați ca s-o țintuiască de perete. Și chiar și atunci răcnește: „Curvă! Târâtură! Lăsați-mă, cretinilor, lăsați-mă să-i rup gâtul!“, până când Charlotte intră în baie cu o vază cu garoafe, zvârle florile pe jos și toată apa i-o toarnă doamnei Jim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
reînceapă să funcționeze toate În același timp - magnetouri, transformatoare monofazate, turbine, grupuri convertoare, mașini cu abur, dinamuri, iar În fund, dincolo de Pendul, În galerie, idoli asirieni, caldeeni, cartaginezi, Baali uriași cu pântecele altădată Încins, fecioare din Nürnberg cu inimile lor țintuite-n cuie și pusă la vedere, cele ce fuseseră odată motoare de aeroplan - o nemaiântâlnită cunună de simulacre care zac În adorarea Pendulului, ca și cum fiii Rațiunii și ai Luminilor ar fi fost condamnați să păzească Întru eternitate Însuși simbolul Tradiției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ce justificare ar avea Templul fără cruciadă? Ludovic atacă de pe mare Damietta, țărmul dușman e tot numai o scânteiere de lănci și halebarde și palanchinuri, scuturi și iatagane, oameni de mare vază, zice Joinville din cavalerism, ce poartă arme aurite țintuite de soare. Ludovic ar putea aștepta, se hotărăște Însă să debarce cu orice preț. „Credincioși ai mei, vom fi de neînvins dacă vom fi nedespărțiți În iubirea de aproapele. De vom fi Învinși, vom fi niște martiri. De vom triumfa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
trebuie să fi fost Mutter-Courage.” „Dar nici ei n-o duceau Întotdeauna prea bine. Electorul palatin, În ’19, acceptă coroana Boemiei, cred că o face fiindcă moare de poftă să domnească peste cetatea magică Praga, și În schimb Habsburgii Îl țintuiesc după un an pe Muntele Alb, la Praga sunt masacrați protestanții, lui Commenius Îi ard casa, biblioteca, Îi omoară soția și fiul, iar el scapă fugind de la o curte la alta și tot repetând ce mare și plină de speranțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
tribordul. Un tunar (vai, tocmai cel din neglijența căruia tunul nu fusese asigurat cum trebuie), cu un curaj fără seamăn, cu un lanț În mână, se aruncă sub matahala care-i gata să-l facă chisăliță și-o oprește, o țintuiește În loc, o duce la ieslea ei, salvând corabia, echipajul, misiunea. Cu o pompă sublimă, teribilul Lantenac aliniază oamenii pe punte, Îl laudă pe viteazul marinar, Își scoate de la gât o Înaltă decorație, i-o Înmânează, Îl Îmbrățișează, În timp ce gloata strigă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Însumi am petrecut o noapte Întreagă aplecat asupra paginilor dumneavoastră.» Se va Întoarce spre birou, va bate cu palma pe manuscris - deja ferfenițit, tocit de privirea drăgăstoasă a celor patru lectori -ferfenițirea manuscriselor e sarcina doamnei Grazia - și-l va țintui pe ASP cu o privire perplexă. «Atunci ce facem? Ce facem?» va Întreba De Gubernatis. Iar Garamond va zice că despre valoarea operei nu se discută nici măcar o secundă, dar e clar că-i un lucru În avans față de timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
curcubeu, scânteia icoana Pantocratorului, pe Tronul Dreptei și Înfricoșatei Judecăți, ținând în mâini, deschisă, Cartea Vieții. De-a stânga, înrămată în același metal prețios și purtând o coroniță subțire din aur, înstelată cu peruzele și cu lapislazuli, Maica Domnului îi țintuia pe ciudații și neașteptații oaspeți, cu ochii Ei încercănați, îndurerați de toate netrebniciile și silniciile lumii. Împrejur, Căpeteniile Celor fără de Trup, Cei Patru Evangheliști, Apostolii, Botezătorul, Teologul, Magii, Mironosițele, Păstorii, cu oile, cu boii și cu asinii lor, cuvioșii Sfinți
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Răspunse: ORDIN SPECIAL 937 PERSONAL ȘTIINȚA URMEAZĂ NUMAI INFORMAȚII RĂSTRÂSE. Bun, de aici se va descurca ea. Putea să încerce să afle mai mult. Voia să continue, dar o mână căzu lângă a sa, intrând până la cot în terminalul ordinatorului. Țintuită de spaimă, cu inima zbătându-i-se în piept, văzu nu creatura ci o formă și o figură care deveniră în ochii ei la fel de străine ca și entitatea, Ash schiță un zâmbet. Și totuși pe buzele lui răsfrânte nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]