4,216 matches
-
aprinde mânia. Învățătura Din clipa, când în casa cu streașină joasă Doctorul de la oraș a tăiat cordonul, Iar în livezi se-nmulțeau ștevia și loboda, Cuiburi de pere stropite cu alb mucegai, Eram în mâinile oamenilor. Puteau sugruma Primul meu țipăt, apăsând cu mâna lor mare Gâtul firav, ce le stârnea gingășia. De la ei am preluat nume de păsări și fructe, În țara lor, nu atât de sălbatică, am trăit, Nu atât de rodnică, lunci, câmpuri arate Și apă în luntrea
Centenarul Czesław Miłosz (1911-2004) () [Corola-journal/Journalistic/5475_a_6800]
-
inspiră Pastorala, pînă și bătăia destinului care-l împresură în Simfonia a V-a, gîfîind de geniu dezlănțuit și de triumfală tensiune, nu alungă atingerile unei anume directe frăgezimi de percepție. Cele patru note punctînd începutul porneau, după tradiție, din țipătul unei păsări, - un soi de gangur, galben auriu cu negru -, iscat în Prater. «Așa bate destinul la poartă» - i-ar fi deslușit Maestrul încărcătura simbolică, prin el invincibil pătrunsă în conștiința modernă. Contiguitatea unor asemenea imense precedente, pe care ne-
Miracolul păsărilor by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5502_a_6827]
-
dacă asta este gara din Caracal și nu aștept să-mi dea răspunsul din celebrul banc, îl înșfac și îl trag după mine înapoi în tren. Plecăm și mai întreb o dată. Pe conductor. „Păi, tocmai am plecat din gara Caracal.” Țipetele mele au funcționat ca un semnal de alarmă tras cu disperare. După trei minute cît un veac, mă aflam, iarăși, în Caracal, descinzînd solemn dintr-un tren ce părea nebun. M-am urcat într-un taxi și am spus „la
Promisiunea (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5508_a_6833]
-
părerea și a declarat că va avea el grijă s-o țină sub control pe sora mea Fati. Apoi, ca să-și demonstreze imediat autoritatea, i-a tras un șut, deși fata se juca liniștită pe podea. Ea a scos un țipăt, dar nimeni nu s-a preocupat în afară de mine, care am luat-o în brațe ca să o consolez și am izbucnit spunând că era o nebunie să crezi că toate fetele din Teheran s-ar comporta rău doar pentru că trăiau acolo
Parinoush Saniee - Cel care mă așteaptă (fragment) by Cerasela Barbone () [Corola-journal/Journalistic/4494_a_5819]
-
de statornicie, orice impuls spre schimbare fiind resimțit ca o amenințare la ordinea consacrată. Paul Johnson nu face excepție, intrînd în categoria spiritelor cu repulsie față de răsturnări, de aici poziția de repudiere principială a curentelor de stînga. Volumul e un țipăt strident, cu apăsată tentă polemică, Johnson fiind mai mult gazetar decît istoric, postură care de altminteri îl prinde de minune, grație vervei cu care intră în pielea unui comentator iritat. Ca să schițeze tabloul pericolelor ce pîndesc Occidentul, Johnson introduce două
Dislocarea valorilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3461_a_4786]
-
din nopțile de primăvară/toamnă să nu apropie somnul de geana lectorului. Nu dețin supremația nici unui adevăr, așa că nu veți da peste o gîrlă de perle, ci doar peste simple însemnări de lucru, mărturisiri ale îndoielilor, expresii ale durerii, cîteodată țipete înjunghiate, scurte îmbrățișări cu umbra lumii, răbufniri ale dragostei pe care o port pămîntului, vieții și limbii române”. Iar după cîteva zile, revine într-o notă aproape disperată: „N-am lucrat nimic. O boală bezmetică și spaima care-o însoțește
Finis coronat opus by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3688_a_5013]
-
pe Trigorin. Două lanțuri cu un singur nod: Trigorin. Care se iubește pe sine. Amestecul acesta de iubiri pătimașe, înăbușite, înghesuite într-un suflet în care nu încap creează în timpul spectacolului o atmosferă de o emoție irespirabilă. De disperare. Ca țipătul amenințător al pescărușului cînd se apropie de pradă. Fiecare e prizonierul propriului univers. Mare sau mic. Al propriilor neîmpliniri, amînări, handicapuri sufletești. Prizonierul sumei de frustrări acumulate. Al distanței între ceea ce ar fi vrut să fie, între ceea ce vorbesc despre
Zbor și prăbușire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3535_a_4860]
-
bombănea doar, așa cum îi era obiceiul. În sfârșit, a sosit și Mardi Gras. Dis-de-dimineață, Odalie auzea de la fereastra ei clinchetul clopoțeilor nebunatici de pe costumele măștiilor, sunetul muzicii și ecourile șiroaie ale cântecelor. La urechile ei ajung râsul vechilor mascarade și țipetele copiilor înspăimântați de propriile lor chipuri acoperite de măști și dominouri. Ce grabă să ieși în mulțimea veselă și pestriță care venea dinspre Royal Street spre Canal Street, acolo unde era viață și lume! Odalie privea obosită vesela defilare, sătulă
Alice Dunbar-Nelson by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/3721_a_5046]
-
dai nota unu. Atunci situația e clară. Ochii îi sticlesc de răutate iar reîntoarcerea în bancă se face cu calmul impresionant al omului care s-a sacrificat pentru binele umanității. Dar fiindcă pui tot probleme capitale să răspund și la țipătul de deznădejde: nu mai sunt băieți de treabă. Eu cred, să nu te surprindă, că tânărul de 29 de ani are dreptate. Poate că el este un individ cu orizontul moral astupat de gardurile banalității zilnice, dar rezumă experiența atâtora
Însemnări despre tânărul G. Călinescu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6404_a_7729]
-
rămas în afara lumii literare, preferând o singurătate ce i-a adus, iată, și un soi de marginalizare capricioasă. Cred că, de fapt, neadecvarea lui la mecanismul industriei literare se datorează unui ritm editorial alert. De la debutul izbutit cu Vântul sau țipătul altuia (1992), scriitorul bucureștean a publicat aproape o carte pe an. Multipremiatul Apocalips amânat (1997) este romanul cel mai norocos al autorului. Doar Morminte străvezii (1999) s-a mai bucurat de o atenție sporită din partea criticii. Cazul seamănă cu destinul
Reluarea neantului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3740_a_5065]
-
să se întâmple, pentru că altfel nu puteau să-și explice de ce se uitau la aceleași emisiuni cu un băiat de șase ani. Când începură știrile de la prânz, apăru Gus și întrebă unde era Cheryl. - Afară. - Ei, atunci e problema ei. Țipete de bucurie și pași de dans, cu ele ținându-se de mână. Chiar dacă Marcia profită de moment ca să le arate că tot ea avea dreptate - „Vedeți ce repede sunteți gata când mergeți undeva unde vă place?” -, bucuria nu avu limite
Zadie Smith: NV by Casiana Ioniță () [Corola-journal/Journalistic/3744_a_5069]
-
controlează în totalitate zona în care era domnul Morar și toți ceilalți. Traian Băsescu sună și bate cu pantoful în masă ca la el pe navă. Foarte bine că procurorul general a aplicat legea și nu s-a intimidat la țipetele lui Băsescu", a adăugat Ponta.
Ponta spune că nu va denunţa pactul cu Băsescu by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/34986_a_36311]
-
filmului:Comedie, Dramă. Durata:98 minute. Premiera în România: 01.03.2013. Produs de: Media Rights Capital. Distribuit în România: Odeon Cineplex. Hitchcock a lăsat istoriei cinematografului o filmografie din al cărei joben ies în continuare de la figuri obsedante până la țipăt de păsări terifiante, iar criticii și istoricii de film scot din el noi cărți care cadastrează acest teritoriu vast, continentul Hitchcock. Filmul lui Sacha Gervasi are pretenția să taie doar o felie din tort, însă nu atât tortul, cât cuțitul
Psychodrame hitchcockiene by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3794_a_5119]
-
decis/ Și fără fel și chip/ Am prins-o-n crâng, iar ea mi-a zis:/ Dă-mi drumul, altfel țip!/ Ameninț: De-s prin jur cumva/ Stingheritori, fac crime!/ Taci, dragul meu, răspunse ea,/ Să nu ne-audă nime! - Țipătul. Trad. GT) la erotica et priapea de maturitate, în care strălucesc la loc de frunte Elegiile romane, Epigramele venețiene și Jurnalul („scris după model italian și destul de îndrăzneț în amestecul său de morală erotică și, fie-mi iertată vorba, obscenitate
Goethe îndrăgostit: de la madrigale la Jurnal by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/3380_a_4705]
-
în același timp, kitschul la rang de artă, așa cum o face rococo-ul. Filmul lui Alexandru Maftei încearcă această simbioză dintre melodrama turnată în sirop gros de zahăr ars și horror-ul gotic menit să smulgă unui public terifiat un țipăt onest de precupeață pișcată de fund. Cum și titlul o invocă, Domnișoara Christina (1936) este o ecranizare după romanul omonim (după alții nuvela) al lui Mircea Eliade. Romanul a mai fost ecranizat de către Viorel Sergovici în 1992 cu Adrian Pintea
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
lungă”. Sunt povestite evenimentele din decembrie 1989, văzute, prin ochii copilului care era pe atunci autoarea de astăzi. Avem un fel de alte amintiri din copilărie: „Pe 21 decembrie, aproape de prânz, l-am văzut pe bunicul meu complet descumpănit de țipetele și huiduielile emise de radioul Gloria, pe care-l pornea cu sfințenie pe postul Europa Liberă. Îl ascultam împreună de câțiva ani și, în timp, învățasem nume complicate, cum ar fi Ioana Măgură-Bernard și Neculai-Constantin Munteanu, mai repede decât grupele
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/2914_a_4239]
-
să doară. Sfârâind,/ scoate zgomote de catran./ Mi se topește lobul urechii drepte./ Pielea deasupra sprâncenei,/ pleoapa. Prin fantele/ create iese-ntunericul ca dintr-un android.// Am părul scurt, revigorat, rănile se mai estompează. Îndărătul frunții, junglă. Peste jungla dendritelor, țipete” (p. 11). Ca și la Geo Dumitrescu (altă referință posibilă), Africa lui Manasia se află sub frunte. Acolo se desfășoară filmul personal, printre impulsuri electrice, chimii subtile și stări imprecise. Acolo își fac de cap „maimuțele personale” (de astă dată
Bonobo, om sucit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3199_a_4524]
-
Sub titlul un pic ciudat, Jurnalul unui scriitor în pijama, francezul Dany Laferrière, autor al mai multor romane, printre care Țipătul unor păsări nebune, adresează scriitorilor începători șase sfaturi. Nu neapărat profesionale. Din fericire, aș zice. Iată unul: „Prima calitate a unui scriitor este să aibă fese bune. Când începeți să scrieți un roman, așezați-vă pe un scaun cu spătar
Sfaturi pentru scriitori începători () [Corola-journal/Journalistic/3258_a_4583]
-
pentru atît de puțin se pleacă în lume deseori pentru nimic rareori cineva se mai întoarce din interferența cuvintelor se va vedea cîte morți sunt într-o singură moarte de la capăt plătim falsa credință a celor de lîngă noi un țipăt trece pe lîngă tine și-i auzi numai ecoul din valea unde se muncește alții s-ar cînta numai pe ei înșiși dacă pămîntul ar uita ploaia într-o bună zi trupurile nu mai sunt atrase unele de altele mai
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/15045_a_16370]
-
trebuie să convocăm de urgență o sesiune internațională despre hermeneutica păcatului mă ridicai spre tine cuprins de genele lungi ale somnolenței eram cântecul necunoscut strălucirea intensă care nu trece departe în larg se răsturna o barcă plină cu îndrăgostiți și țipătul înfiorat al femeilor umplea cerul cu mirese deflorate în piramida zilei fiecare ceas de vrajă se înfășura în valuri de pânză albă precum odinioară mumiile din acești coconi luminiscenți am scris cu răbdare un kaddish pentru tine în granulația înspăimântătoare
Poezie by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/15243_a_16568]
-
-i ajunge la subțiori; Ciar dacă pe mine mă doare Și el cântă cu fiecare mișcare, Între mine și el e o tăcere atât de mare, Încât poate cuprinde orice De la bucurie la disperare, Orice blasfemie Și orice minune De la țipăt de dragoste la rugăciune. Căci rar între noi în tăcere Cade o frunză la câteva ere Și fără să știe Cu ce rost, Cu ce cost, Universul o-nvață recunoscător pe de rost.
Poezie by Ana Blandiana () [Corola-journal/Imaginative/15472_a_16797]
-
aceea. Am dus-o pe soția economistului într- unul dintre sediile noastre aflat într-o casă veche, boierească. Camera de confruntare a anchetatorului cu cel acuzat era amenajată la subsolul clădirii, într-un spațiu antifonat, ca să nu se audă eventualele țipete. Totul se desfășura după un plan de rutină. Femeia era așezată pe un scaun de lemn, în încăperea goală, cu un jet de lumină îndreptat asupra ei. Atunci, în locul colegului meu, am intrat în cameră eu. Nu eram dipus să
Stalin tocmai încetase din viață... by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/15029_a_16354]
-
moară și lacrima traversată de la sărat la dansuri alegorice de la prezent la tristețe enzima transformînd alcoolul în văpaie și harfele în sînge întinerit în sincope transformă inima în vîntul coagulat pe tipsii înflorite transformă scripeții durerii în curvia curcubeului și țipătul mărăcinelui în tuburi de orgă intru în singurătatea camuflată a memoriei orb în claie de fosfor acolo unde se creează un alt porțelan o ureche se ridică piramidală și mai departe în zona tăcerii unde ochi de copil sînt singurele
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
așezate pe pereții Linși de roua rea a dimineții Printre iederi înșelînd vechi ziduri Frunzele de plopi, la ochi, au riduri. Vine toamna-n vară, pe tăcute. Undeva tocila sîni ascute, Rotunjește șolduri, dă drag sclipăt Lacrimii lălîi, dospită-n țipăt.
Scrisoare pentru Ruxandra Cesereanu by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/16114_a_17439]
-
coffeini, fortissimum, purissimumdulcissimum 2) Spiritus prunorum Valensis, consolatio animi 3) Venum album Montis-Magni, tristitiae antidotum 4) Vinum rubrum Nicorestensis, mirabile, juventutem redendum 5) Vinum spumosum Rhein, nec plus ultra, hypochondriae hostis! Song de duminică Un guguștiuc - același din copilărie -, cu țipetele-i scurte, cam stridente, descumpănește orizontul tihnit al acestei duminici: când unul, când altul, neatent se izbesc de singurătatea-mi, iar ea clinchet scoate. Adun diferitele songuri, le cerc la ureche, le transcriu pe curat în mapa de partituri pentru
Aveam cântarea în nume by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/16278_a_17603]