7,946 matches
-
și le pocni unele de altele. Zgomotul parcă îl aduse întrucâtva mai aproape de tărâmul lucidității. Își lăsă încetișor mâinile pe lângă corp și începu să se smiorcăie, mestecând niște vorbe în șoaptă. Apoi, pe neașteptate, bătu cu piciorul în pământ și țipă: "Numa' din cauza ta, numa' din cauza ta, Vergile! Că m-am potrivit io la vorbele tăle, melc bengalez, ce ești!" Privi la sticlele din mâini de parcă le-ar fi văzut pentru prima dată. Oftă plin de parapon: "Că-mi trebuia mie
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
din fotoliu. Șopti repede: "Cornele, ia fi atent acuma!". Până să-și înalțe profesorul ochii și să se întoarcă spre perete, soldații mei se și ascunseră. Zidul gol o sfida iarăși pe scorpia de Fito. În virtutea acestei stări de spirit, țipă ca apucată: "Uite, scârbele, au fugit din nou!". Bărbatul se uită lung și cu un aer teribil de obosit la ea: "Iar ți-au scris?". Da. Mi-au scris. Da' până să te întorci tu, moșmondit cum ești..." "Așa", făcu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
prea multă generozitate.” 6. Joi. 17 aprilie ’81. Păsările lui Braque. Liniștite și imobile. Unde zboară aceste păsări? De fapt nu zboară. Există în ele un dor de eternitate. Dacă ar mișca aripile, ar deranja parcă tot. Sau dacă ar țipa. Ele nu zboară “pentru a nu se angaja în moarte”. Nu zboară pentru a se goli de „amenințare“. Sunt suspendate nu între cer și pământ, ci între ceea ce a fost și ceea ce va fi, “pentru a prelungi la infinit ceea ce
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
un impuls permanent și repetitiv, ceea ce făcea imposibil să mă opresc din chinul în care eram. Să gândesc la mai mult și mai bine, muncind pe rupte mi se părea normal și nu aveam cum să ascult corpul meu, care țipa de durere. Acel zgomot mental haotic mă împiedica să găsesc pacea și liniștea interioară care m-ar fi ajutat să îmi revin. Gândirea mea devenise o boală. Nu știam că dincolo de minte, de gânduri, există o arie vastă a inteligenței
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
lui Van Gogh și-i aplică acestuia „schema Tyson“, olandezul alegându-se astfel cu o nouă ureche detașabilă. În zona scării de incendiu, Brando Îi dădu un brânci puternic lui Arhimede, care, ud leoarcă, alunecă și se prinse de balustradă, țipând: „Dați-mi un punct de sprijin! Urgent!“ Din păcate pentru el, numai Einstein se afla În zonă, iar acesta, ridicând din umeri, Îi răspunse: „Totu-i relativ, prietene“, astfel Încât grecul căzu de-a dura pe trepte. Din postul său de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
armata nu are numai momente înălțătoare. Are și momente grele, dure, chiar de umilință, iar eu nefiind un tânăr prea cuminte am gustat din toate. Bietul meu comandant de pluton! Când mă vedea, înnebunea! „Te tund chel, te tund chel!”, țipa ca nebunul. M-am tuns eu, să nu-l mai aud țipând. „Nu mai pupi învoire în oraș”. Și s-a ținut de cuvânt, n-am mai primit până în 17 decembrie. Mă întorceam din oraș cu 2 sticle de vin
CADENȚE PESTE TIMP by Maior (r) Sergiu MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93205]
-
de umilință, iar eu nefiind un tânăr prea cuminte am gustat din toate. Bietul meu comandant de pluton! Când mă vedea, înnebunea! „Te tund chel, te tund chel!”, țipa ca nebunul. M-am tuns eu, să nu-l mai aud țipând. „Nu mai pupi învoire în oraș”. Și s-a ținut de cuvânt, n-am mai primit până în 17 decembrie. Mă întorceam din oraș cu 2 sticle de vin sub manta. La poartă ofițerul de serviciu: „Mai repede, mai repede. Adunarea
CADENȚE PESTE TIMP by Maior (r) Sergiu MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93205]
-
uneori, cînd se Înfuria, Îl lovea cu papucul la fund. Ca să se răzbune, Kiki Îl poreclise Bow Bow. Papucul era moale și ușor, nu-l durea prea tare, dar Kiki nu voia ca bunicul să știe asta și de aceea țipa ca din gură de șarpe. Como se Înfuria mai ales cînd rămîneau singuri acasă și Kiki nu-l lăsa să navigheze pe Internet, unde vedea o mulțime de fete care se pregăteau să facă baie. CÎteva săptămîni la rînd, după ce
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
putere afară. Asta nu Însemna nimic altceva decît că era dezamăgită. Negă scurt, dar hotărît: — Nț! — Stai puțin, de ce te pripești? Căsătoria e un lucru cît se poate de serios. — Cu un boșorog? — Dar nu e boșorog! protestă Christina, aproape țipînd. Arată foarte bine, are o sănătate perfectă, e un domn foarte stilat și, În definitiv, e tatăl meu! La auzul ultimelor cuvinte, Marychka rămase cu gura căscată. — Așa!..., Îngăimă. Ei, atunci vă rog să mă scuzați. Dacă e tatăl dumneavoastră
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
e doar o impresie subiectivă, cum s-ar crede la prima vedere, chiar așa se Întîmplă - efectiv! Colonelul era singur În cabinetul său și gemea; cu cît gemea mai tare, cu atît Îl durea mai puțin. Dacă ar fi putut țipa, probabil că nu l-ar mai fi durut deloc - dar nu-și putea permite, pentru că l-ar fi auzit secretara și cine știe ce și-ar fi Închipuit! În schimb, Împăratului Îi trecuse răceala și de aceea se gîndi că venise vremea
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
subțire, ca un guițat de purcel. — Doamne, Dumnezeule, ce-i asta?! mumură una din femeile anarhisto-comuniste, făcîndu-și cruce. — Doamne, Dumnezeule, Doamne Dumnezeule! repetară mai multe voci. Bărbații de pe balcoanele blocurilor din preajmă Începură să fluiere amuzați, iar femeile Începură să țipe. Priveliștea era Într-adevăr caraghioasă și În același timp stranie. Cine a putut privi, a văzut În clipele acelea - sau a crezut că vede - cum Pablo o ridicase cu o singură mînă pe Christina, care atîrna În aer, la aproape
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
apăruseră grupurile alea Tîrnăcop? Grădina Icoanei, Kretzulescu, Victoriei, Hotel București? Asta e ce-am auzit din gura lor, încerc să mă orientez, dar tot ce văd în jurul meu nu-i decît o mare dezordine, parcă intrase dracu’ în toată cireada, țipau de mama focului luînd-o la goană care pe unde putea, spărseseră cîteva breșe în cordoanele forțelor de ordine, vaiete, scîncete, gemete, aveai impresia că se înghiontesc unii pe alții, că se înțeapă, că are loc un linșaj general. Atunci am
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
s au deschis singure ca în Ali-Baba și cei patruzeci de hoți. Am năvălit înăuntru, mi-am sucit capul în toate direcțiile, dar nici urmă de voi, așa că am zbughit-o pe scări în sus. O voce a nceput să țipe că trebuia să-l luăm prizonier pe Geniu, asta ne-a făcut să ne pierdem mințile. De jos din mulțime nu se vedea nimic, simțeam doar că încep să am palpitații, zice Gulie, toți eram cu ochii ațintiți la balcon
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
cărora vor fi obținute, tot victorii se vor numi, zice domnul Președinte. — Acuma apăsați accelerația și ambreiajul pînă în podea și țineți contactul pînă vă fac eu semn, zice Sena. — Nu ți-am spus!? Ți-am spus eu! începe să țipe de bucurie domnul Președinte, simțind brusc vibrația motorului turat la maximum zgîlțîind volanul. Nu ți-am spus c-o să pornească pînă la urmă? se bîlbîie în timp ce garajul se umple cu gaze de eșapament, era păcat să ne fi dat bătuți
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
parcările din jur. Spațiul verde a fost călcat în picioare, rondurile cu flori devastate, statuia de bronz din fața intrării, care reprezenta o femeie cu părul scurt și bărbia în piept, a fost mutată de la locul ei. Momîilor, începe Roja să țipe, acum să vă văd dacă mai aveți chef să faceți pe eroii, ar trebui să vă țin aici pînă se face lumină și să vă pun să reparați toate stricăciunile pe care le-ați făcut. Curistul și Părințelul stau smirnă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de parcurs îi era smulsă dintre degete, făcută bucățele, și apoi aruncată în vînt. Vă faceți de lucru cu dracul, se porni să amenințe Curistul, nu se mișcă nimeni de la locul său pînă nu vă dau eu voie, începu să țipe, ia mai verifică înc-o dată dacă nu ne-a scăpat nimic, îi făcu un semn discret cu ochiul Părințelului. Ia spune, fetițo, ce ai pe suflet, zice Angeline trăgîndu-și și ea un scaun la masa slinoasă plină de firimituri rămase
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
audă de tine. Cel puțin dacă te-ai alege cu atîta, vrea să facă Angelina o glumă, însă de cele mai multe ori individul nu e altceva decît un impotent nenorocit, i se pare. Blocați toate ieșirile, geamurile, ușile! începe Curistul să țipe cît îl țin bojocii împroșcînd cu salivă în aer, făcîndu-i un semn scurt din priviri Părințelului către scara de incendiu, trimiteți pe cineva acolo sus, nu cumva să-i vină vreunuia aflat cu musca pe căciulă ideea să și ia
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
suveica, transportorul, apucătorul, axul camelor, m-am săturat să tot aștept. Ai luat-o de tot razna, Delfinașule, nu te mai poți stăpîni, îi atrage Angelina atenția, pregătindu-se să calce pe dos un material proaspăt umezit. Marș acasă, șobolanilor! țipă Roja în direcția soldaților aliniați în poziție de drepți în fața lui care nu așteaptă alte ordine, rup rîndurile și dispar în întuneric cocoșîndu-se sau tăvălindu-se ca să poată trece pe sub ușa rabatabilă a depozitului, deschisă doar pînă la jumătate. Zero
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
de chipeș, am fi fost în stare să așteptăm pînă dimineață să dăm ochii cu așa o frumusețe. N-ați auzit ce-am zis? își pierde Roja răbdarea, simțind cum îl mănîncă palmele tot mai tare, e ordin! începe să țipe pînă ce Curistul cedează în fața presiunii, își scoate bastonul din inelul în care îi atîrnă la șold, și i-l întinde convins că face cea mai necugetată faptă din întreaga sa viață. N-am venit să pierdem timpul, se aude
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
să silabisească. Cît pe ce și zbura cu totul din balamale, zice Roja dînd să închidă ușa în urma lor, nereușind decît să o apropie cu grijă, cît să o poată propti cu un scaun. Eh, Delfinașule, pentru așa bărbățel aș țipa pe străzi în gura mare Jos Ceaușescu, Jos Partidul Comunist, îi transmite Tușica, dacă Roja al tău e mai mult decît și-ar putea dori orice femeie, nici ceilalți doi nu sînt de aruncat, îi scapă Angelinei o privire topită
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
întrebări și vezi-ți de treaba ta, îl apostrofează făcîndu-i semn s-o șteargă înapoi în foișor, o să te spun că-ți părăsești postul pentru orice fleac, încearcă să-l sperie în glumă. Haideți, dom’ Regizor, nu faceți pe scorțosul, țipă Santinelă ca să se facă bine înțeles în timp ce trage după el poarta de fier pe rotile care huruie îngrozitor, n-aș vrea să fiu obraznic, dar v-aș fi putut trage un glonț în cap, așa, în timp ce așteptați să vă deschid
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Din spatele unui pupitru încropit în dosul barului un individ pitic manevrează în sus și în jos la potențiometre, învîrtește la butoane, urmărește concentrat zvîcnirile acelor vumetrelor. — Dacă o s-o țină tot așa, o să mă apuce durerile de cap, începe să țipe Părințelul, încercînd să se facă auzit. E prea mare hărmălaia, i se pare. — Eu nici măcar nu le mai văd, începe să strige și Curistul, în timp ce volumul muzicii din boxe crește progresiv, amestecat cu bubuieli, trosnete și păcănituri. — Tocmai asta e
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-și din fire, dacă se mai distrează mult cu noi mimînd focul, jur că mă apuc eu de unul singur și sparg toată șandramaua asta din interior, voi chiar nu vă dați seama că cineva ne folosește, a-nceput să țipe ca un apucat și să izbească cu bocancii în tot ce-i ieșea în cale. Aș fi dat oricît să-l văd scandalizîndu se, suindu-se pe mormanul ăla de adunături, scoțîndu-și pufoaica, aruncînd-o cît colo, rupîndu-și nasturii de la cămașă
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
-mi dovedească îmi arată ștampila de Patrimoniu al Republicii Socialiste pe spate, o frumusețe, ce credeți că mă impresionați? Am încercat să-mi țin cumpătul, vă rup oasele, manglitori nenorociți, dispăreți de aici cît vă e bine, am început să țip, dar degeaba, că erau destui să le ia apărarea. Așa a început Timișoara cu poezioara lui, la noi în Piața Operei au murit cu miile pentru asta, lasă-i să-și facă singuri dreptate, le ținea partea din interes, marș
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
apărarea. Așa a început Timișoara cu poezioara lui, la noi în Piața Operei au murit cu miile pentru asta, lasă-i să-și facă singuri dreptate, le ținea partea din interes, marș cu toții de aici, am început și eu să țip. Pe la ora aia Dendé hoinărea deja singur pe străzi, iar Tîrnăcop se făcuse criță. Înseamnă că eu și Tîrnăcop am văzut cam același fel de revoluție, zice Roja, potolindu-și puțin amarul, trăgînd încă o înghițitură de rachiu, uitîndu-se în fundul
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]