1,310 matches
-
sublinia în telegrama sa: „Vă rog să cereți în mod imperios, imediat și energic guvernului României să se angajeze în acest sens printr-o Declarație”, adăugând că poziția României este considerată de uterile Axei ca fiind „suspectă”. Cum era de așteptat, prim-ministrul Armand Călinescu a refuzat cererile lui Ribbentrop inclusiv Declarația. Concomitent cu cele mai sus relatate, guvernul respingea constant cererile formulate de delegația economică germană, ce negocia la București un nou tratat economic, în condițiile în care prevederile tratatului
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
cu care poetul se confundă și pe care îl va simți înlăuntru-i până la stingere. Chiar atunci când îl descrie în proză, Eminescu îi surprinde coordonatele esențiale, fără a face din el o structură exclusiv romantică, așa cum ar fi fost de așteptat: Caracterul vieții de sat este liniștea și tăcerea 11. Este, înglobând toate acestea la un loc, satul-poveste, care se particularizează în viziune eminesciană într-o imagine panoramică și cu perspective percepute din unghiuri diferite. De pe pământ, viziunea este aceea a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cere Vouă zic și eu: Vegheați! Pe Stăpân Îl așteptați! Nu cumva al vostru Domn Să vă afle prinși În somn, Căci la poartă El de-ndată Nici nu știți când o să bată! Privegheați și vă rugați Și pe Domnul Așteptați! Doamne, Doamne, Să ne spui... Doamne, Doamne, să ne spui De sfârșitul veacului Ca să știm de mai-nainte Ce semne ne vei trimite, Ca să știm venirea Ta, Ce semne vei arăta? Semne! Le-am trimis pe toate ... Dar nu v-
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
decis să studieze arta militară, pentru ca într-o zi să ajungă un om influent. Analizând cu seriozitate situația din diferite state, a ajuns la concluzia că le poate convinge să-și unească forțele împotriva regatului Qin. Rezultatul a fost cel așteptat. Cele șase state s-au grupat într-o coaliție în frunte cu Chu, iar Su Qin a fost numit șeful Marelui Stat Major al oștilor reunite. Aflând despre alianța celor șase, Qin n-a mai îndrăznit să le atace și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
zis în spiritul inimitabil a lui Nichita Danilov. Dar până atunci mai sunt de rezolvat prezența atotștiutorului Extraterestru și însuși destinul Mașei - supraviețuitoarea unui sistem, unei orânduiri sociale blamată de istorie, inoportună, eșuată și utopică. Ar fi un final de așteptat, o „Înviere”, o evadare din oprimare, ce lasă în urmă jertfe omenești, nu numai a totalitarismului dar și a ignoranței, ce nu poate fi imputată nimănui, ci socotită fiică a istoriei și a evoluției umane. Găsirea acestei soluții (încheieri) stă
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93033]
-
cu vervă. Numai când i-am spus că sunteți necredincios a cerut să fiți adus. ă Cum de știi că sunt necredincios? ă Se vede în ochii dumitale, spuse Fratele Innochentie porovocator. Trebuie să îngenunchiați lângă patul său și să așteptați ca el să vă observe. Nu-i vorbiți până nu vă vorbește. Dacă își închide ochii, va trebui să plecați. Ulitin făcu așa cum fuses instruit. În același timp, Fratele Innochentie se aplecă asupra feței bătrânului călugur, ca și cum l-ar săruta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pagină pe acest subiect. Aflăm viața și opera unor oameni celebri, maximele acestora despre bătrânețe, etapele biologice ale omului cu posibilitățile lor spirituale, filosofia vârstnicului, potențele lui, necesitatea lui socială ca depozitar de multă experiență de viață. Și, era de așteptat, un elegant protest împotriva jignirilor aduse vârstei a III-a. În totul ei, „amalgamul” de subiecte din carte se coagulează în jurul unei idei centrale: România are și oameni de valoare, pierduți, adevărat, în marea masă ocupată cu nevoile existențiale și
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93058]
-
Acum ești a mea și-a mea ai să fii, pentru totdeauna Dan a insistat, deși Luana a tot strigat sus și tare că ea nu va face față, să dea examen împreună la Facultatea de electrotehnică. Cum era de așteptat, băiatul a intrat și fata a picat. Văzând disperarea în care se cufundase Sanda și stresată de tânguielile continue ale acesteia că eșecul ei o făcuse să nu mai poată ieși din casă de rușine, Luana se apucă serios de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
o memorie foarte bună e un plus. Poți să reții fiecare părticică dintr-o propunere, fiecare paragraf dintr-un contract. Dar nu prea inspir deloc încredere, stărui ea. Nimeni din Global Finance nu îmi face confidențe. —Cum era și de așteptat, de altfel, zise Neil. Am întrebat toți angajații. Da, oamenii sunt puțin intimidați de faptul că ai un IQ de vreo 145 sau ceva de genul ăsta. —144, am dat-o în bară la partea de comunicare. Neil zâmbi. —Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Aflând că lucrez la oarece revistă, Priză, care nu era complet Încuiat, și‑a ținut gura În ce privește afacerile pesonale și ale colegilor săi pe tot restul serii. După ce a dat pe gât câteva scotch‑uri a devenit, cum era de așteptat, romantic. Mi‑a mărturisit că nevastă‑sa se Îmbolnăvise recent și era deprimat. Ar fi avut nevoie de cineva care să‑l Înveselească, o fată tânărĂ și nostimă, cu suflet bun, așa ca mine, de la care ar fi putut eventual
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
mai dragă. Trebuia să am mereu șosete de schimb În rucsac, pentru că umblam mai toată ziua pe jos. lucram ca reporter - umblatul pe jos făcea parte din pâinea mea de zi cu zi. FĂceam, cum Adina Dabija 72 era de așteptat, munca de jos. Sub mine nu era decât mariana, care lega articolele În dosare, Într-un fel de arhivă În care nu căuta nimeni niciodată. BĂteam cât era ziua de lungă străzile gri, enigmatice ale Bucureștiului, tânjind după alb, sperând
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
surprinși decât părinții și rudele ei, care Întotdeauna o priviseră doar ca pe un copil. Însă inima lui Nene devenise deja una cu a soțului ei, iar Tokichiro nu părea deloc stângaci În prezența noii sale soții. După cum era de așteptat, Inuchiyo, care se cam Îmbătase, nu se putu abține să nu roșească În momentul când fu servit de Nene. — Ei, Nene, din noaptea asta, ești soția Domnului Tokichiro. Ar trebui să te mai felicit odată, spuse el, mutând suportul pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
motiv al Înfrângerii lui Hideyoshi. Linia lui conținea un mare număr de oameni din castelele inamice care se predaseră. Acești noi „aliați“ fuseseră repartizați sub comanda lui Hideyoshi, dar cândva Își primiseră stipendiile de la Asai și Asakura. Cum era de așteptat, lăncile lor rareori nimereau ținta, iar când li se ordona să atace inamicul, de cele mai multe ori se puneau În calea oamenilor lui Hideyoshi. Astfel, linia lui Hideyoshi fu Învinsă, iar liniile a cincea și a șasea ale armatei Oda fură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
amândoi generalii Își retraseră trupele. Înăuntru, când auzi glasul aghiotantului său pătrunzându-i somnul, Ieyasu se deșteptă cu o tresărire. — N-am murit! strigă el, sărind În sus de bucurie. Și trimise imediat trupe În urmărirea inamicului. Așa cum era de așteptat, Yamagata și Baba nu-și pierdură capetele În confuzia creată, ci organizară rezistența, aprinseră focuri În apropiere de Naguri și făcură câteva manevre strălucite. Clanul Tokugawa suferise o Înfrângere gravă, dar se poate spune că-și arătase virtutea. Nu numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
această chestiune celor doi Takayama - tatăl și fiul - ca să-i convingeți să treacă de partea mea. Apoi, vă voi da permisiunea să aveți o biserică și libertatea de a vă face munca de misionari. Aveți cuvântul meu. — O, seniore... Dar, așteptați, Îl Întrerupse Nobunaga. Ar trebui să Înțelegeți foarte clar că, dacă, dimpotrivă, Ukon vă respinge propunerea și continuă să mă sfideze, Îi voi privi pe toți creștinii la fel cum privesc clanul Takayama; și că, În mod foarte firesc, vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
tatăl său Îl mângâia pe cap și-i vorbea, Iwanosuke tot Încuviința din cap, tăcut, cu lacrimile prelingându-i-se pe obraji. Ceasurile Castelului Miki erau de-acum numărate. Cele câteva sute de oameni din castel juraseră, cum era de așteptat, să piară Împreună cu seniorul lor și erau hotărâți să moară vitejește. Goto avea o voință Îndărătnică și nu șovăia câtuși de puțin. Dar avea totuși un fiu mic și nu suporta să vadă un copil nevinovat murind. Iwanosuke era mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
șoaptele tăcură. Nobunaga se opri, pentru un moment, la catedră și privi clasa, gândindu-se ce școală ciudată era. Pupitrele și băncile din sală erau de model străin, iar pe fiecare pupitru era pus câte un manual. Așa cum era de așteptat, elevii erau fii de seniori și vasali provinciali. Se Înclinară solemn În fața lui Nobunaga. Copiii aveau Între zece și cincisprezece ani. Cu toții făceau parte din familii nobile și Întreaga scenă, pătrunsă de exotismul culturii europene, era ca o grădină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
considerat că de data asta ar fi mult mai elegant - și mai plăcut - dacă el era cel care-și dădea puțină osteneală ca să mă Întâlnească. De-asta l-am invitat atât de neașteptat În acest loc. Dar, cum era de așteptat, Shoha nici măcar nu s-a prefăcut bolnav. A alergat pe munte de Îndată. Cu doi călugări mergând În frunte și Însoțitorii săi după el, Mitsuhide urcă o scară de piatră cu trepte Înalte. Tocmai când ai fi zis că urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Tăiați-i! Cea mai mare parte a unității Hori pornise deja În urmărire, dar Kyutaro țipa din răsputeri, Încercând să-și oprească oamenii: — Nu-i fugăriți! În elanul momentului, Însă, comanda de reținere avea prea puțin efect. După cum era de așteptat, avangarda unității lui Matsuda Începu să se rostogolească În josul muntelui, ca o cascadă noroioasă. Întăririle nu veniseră, iar generalul lor fusese Împușcat. Nu le mai rămânea decât să fugă. Unitatea Hori nu se putuse compara, numeric, cu efectivul clanului Akechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
văd capul maimuțoiului ăluia blestemat În vârful uneia din lăncile noastre! Nu-i lăsați pe cei din clanul Maeda să-și râdă de noi! Nu vă faceți de rușine! Încurajându-i, Genba mergea printre ofițeri și soldați. Cum era de așteptat, ostașii care-l urmaseră, până În acel punct, credeau În sentimentul onoarei. Transpirația și sângele uscat de soarele care strălucea fierbinte, Încă din primele ore ale dimineții, pătau armurile și lăncile multora. Prin toată murdăria erau amestecate fire de iarbă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
coridor. Ați auzit ce-au spus adineaori, stăpâne? — Am auzit, răspunse Katsuie; chipul său arăta și mai pământiu decât fusese seara. Ce pot spune, decât că Hideyoshi a făcut același lucru ca În timpul campaniei din provinciile apusene. Așa cum era de așteptat, Katsuie Își păstră calmul și Încercă să-i liniștească pe cei din jurul lui, dar nu-și putea ascunde propriile lui emoții existente de dinainte. Îl prevenise pe Genba și, din felul cum vorbea acum, părea aproape că s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
aceștia manifestară un spirit mult mai intens decât cel al miilor de oameni aflați În acea dimineață pe Kitsunezaka. — Katsuie s-a retras spre munți! — Se pare că a luat hotărârea finală și este pregătit să moară. Așa cum era de așteptat, trupele din urmărire ale lui Hideyoshi se Încurajau să gonească Înainte. Vom lua capul lui Katsuie! Fiecare se străduia să ajungă În frunte, pe când Începeau să urce Muntele Tochinoki. Fâlfâind drapelul auriu pe piscul muntelui, războinicii clanului Shibata priveau, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
scenă. — Ia uite! E unchiul! strigă una dintre fete. — Măi, dar ce comic arată! Neluând În seamă prezența celorlalți, cele două prințese mai mici Începură să aplaude și să arate cu degetul, neputându-se opri din râs. Așa cum era de așteptat, sora lor mai mare, Chacha, le dojeni: — Nu-i frumos să arătați cu degetul. Faceți liniște și priviți. Îi dădea toată silința să stea cuviincioasă, dar giumbușlucurile lui Hideyoshi erau atât de caraghioase Încât, până la urmă, și Chacha Își ascunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
înțelegere și stimă reciprocă”. Marea Adunare Populară consacrată prieteniei româno-sovietice și organizată la București la 26 mai este folosită de cei doi conducători pentru a-și prezenta propriile abordări vizând diversele aspecte ale perfecționării construcției orânduirii socialiste. Așa cum era de așteptat, referirile conducătorului român la procesele reformatoare declanșate în Uniunea Sovietică au avut un caracter lapidar. N. Ceaușescu se limitează să facă doar următoarea declarație: „Urmărim cu interes eforturile și preocupările oamenilor sovietici, ale Partidului Comunist al Uniunii Sovietice îndreptate spre
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
Expunerea lui Dej urmărea să pună în evidență modul „just” în care a acționat PMR, evitând „dezordinile” care au avut loc în unele state comuniste precum Polonia sau Ungaria, unde raportul lui Hrușciov a avut liberă circulație. După cum era de așteptat, evenimentele din Ungaria, care au reprezentat vârful crizei din toamna anului 1956, au ocupat un loc important în alocuțiunea lui Dej. El a arătat că, „fără ajutorul internaționalist al Uniunii Sovietice, fără sprijinul celorlalte țări socialiste, Republica Populară Ungară ar
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]