8,762 matches
-
Schimbul epistolar dintre fete se inflamează, se contrazic, Își fac reproșuri, se acuză, și-l aruncă una alteia În cap pe acel Ruba, sînt pe cale să-și dea palme că s-au luat după smintelile ăluia, dar nu se pot abține să nu speculeze asupra modului lui de a recepta lumea și de a Încerca să o capteze În cărți prin glasurile altora. Iată ce dezvăluie, În ultima sa scrisoare, de această dată În proză, domnișoara A: „Mi-e greu să
O vara ce nu mai apune by Radu Segiu Ruba () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1375_a_2743]
-
nu avem nici o garanție că Irineu cunoscuse apocrifa despre care vorbește sau că apocrifa lui este aceeași cu apocrifa noastră. Până când nu vom avea, dacă vom avea!, textul integral, perfect editat al Evangheliei lui Iuda, e mai sănătos să ne abținem de la orice verdict „definitiv”. În loc de încheiere Romantismul german, cu un puternic pigment naționalist, l-a transformat pe Iuda într-un fel de erou-patriot neînțeles de ceilalți apostoli și nici de tradiția creștină ulterioară. Pe filieră germană, această reconfigurare a „trădătorului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
atunci când se apleacă deasupra apei binecuvântate. Plâns stârnit din senin, ca o presimțire tainică și, în același timp, plâns molipsitor. Căci, văzându-și tatăl podidit de lacrimi amare, Isaac începe și el să plângă, iar arhanghelul Mihail nu se poate abține nici el, contemplând scena. Lacrimile sale cerești se transformă în pietre prețioase. Aplecat deasupra picioarelor oaspetelui, Abraham culege „semnele” și le ascunde în sân, sincer încredințat că Mihail nu bănuiește nimic. Urmează ospățul îmbelșugat, într-o încăpere pregătită anume de către
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
îi vedeau bine. Nu vorbeau. Pășeau încet în lumina dimineții. Au ajuns unde se bifurca poteca. Au pus jos bagajul sărac (câteva cărți, probabil ceva de-ale gurii) haine n-aveau decât ce era pe ei. "Sărăntocii!" nu se putu abține să nu sâsâie spinul. Și-au strâns mâna. Băiatul a scos o foaie de hârtie și i-a întins-o ei. O pală de vânt a dus-o pe pajiște, așa că au putut vedea ce era scris : "adevărata iubire nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
În poartă cu atâta Înverșunare la așa un ceas târziu? - s-a auzit glasul prefăcut al lui Petrică. ― Oameni buni, măria ta. Deschide, că ne-a ajuns foamea și, ce e mai rău, ne omoară o sete - a răspuns Gruia, abținându-se cu greu să nu pufnească În râs. ― Zăboviți numai oleacă și om deschide... Odată cu ultimul cuvânt, a zăngănit zăvorul greu În chingile lui de fier și, cu scârțâit bătrân, poarta a Început să se deschidă... Tata Toader nici nu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
vreme În loc, pentru a ne da seama dacă activitatea la magazii și În gară a Încetat. Încetase. „Voi, care plecați, țineți pumnalele la Îndemână În orice clipă” - a ordonat Toader. ― Da’ știu că era exigent, tata Toader - nu s-a abținut Gruia să puncteze povestirea. ― Dar și comandant - a completat Petrică lauda. Mergeam În fața șirului, cu atenție deosebită. Undiță Îmi călca pe urme. Când am ajuns În punctul unde fusesem dimineață, ne-am oprit. „De aici, Undiță trece În față, eu
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
decât în urmă cu trei ani. Surorii sale îi aduse acum o mică garderobă de sezon, iar lui Victor, printre altele, un aparat electric de ras și multe reviste italiene de automobilism. Păi după câte văd eu, nu se putu abține Ticu să nu comenteze, rău vă mai exploatează pe voi capitaliștii ăia, de vii încărcat cu atâtea marafeturi!... Așa mi-ar plăcea și mie să mă exploateze cineva!...Da' de unde?... Ei, asta-i altă istorie, dragă cumnate! zise Nando înveselit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
m-a dus întâi în baraca noilor născuți. Văruită proaspăt și mirosind a spital ca și cea în care eram cazați, baraca avea doar o singură cameră ocupată de trei mogâldețe înfășate strâns în pânză albă. Nu m-am putut abține și l-am luat în brațe pe primul bebeluș care a deschis ochii și a început să scâncească. Și ce poate fi mai emoționant și totodată mai reconfortant decât contactul cu începutul de viață, cu trupușorul fragil, dependent de adulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
una pe furiș acolo, o replică inteligentă. Uite cine-i acolo, spuse blondul și atrăgătorul Erickson în sala balului zărind câteva domnițe îndrăznețe, care știau să se distreze. Du-te, du-te, nu am vrea să-ți faci vreun rău abținându-te! Mă duc, doar nu voi face pe inaccesibilul. Știu eu pe cineva care pozează în de-al de astea. Dumnezeu știe ce secrete obscene ascunde! Dar, nu toți suntem ipocriți" Ce te face să crezi că nu am început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și-ți spun. N-ai încredere în mine? La o întrebare rostită așa de impertinent ar fi putut primi o palmă. Chiar s-ar fi bucurat. Dar, în schimb, se alesese cu o mărturisire: Ba da. Doar în tine. Își abținu râsul și schimbă subiectul spre o conversație de rutină, dar plăcută. Era plăcut să vorbească ei amândoi. La servici nu prea aveau ocazia și el era neinteresat. Cu toate astea, ea punea întotdeauna o linie de care nu trecea. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
prinde de braț. O clipă groaza mă apucă și reacționez, însă în clipa următoare mă lupt. Și mă ia frumos de mâini, mă pune pe pat, se ridică deasupra mea și spune: Te vreau. Și nu am de ce să mă abțin. Aș vrea să leșin. Însă mă adun și spun: Pot să-ți fiu veșnic recunoscătoare sau te pot omorî. Te salvez sau te omor. Iar facem pe șefa? Începe să mă sărute. Ești delicioasă. Înțeleg. Vrei să te răzbuni. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
strânge în brațe sărutându-se îndelung. — Acum pot să plec? Ai undă verde, îi sărută mâna. Pe cât de mult îi plăcuse Cecilia în neglijeu pe atât de mult îl încânta acum aranjată într-o ținută sportivă. Nu s-a putut abține să n-o admire. —Ești atât de frumoasă! Ce-am să fac când n-ai să mai fii lângă mine? — Îmi vei duce dorul și-ți voi duce dorul, dacă nu voi primi o altă ofertă de căsătorie sau de
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
brânci ne căsătorim, râd amândoi îmbrățișându-se. Stând cu capul pe pieptul lui Aurel, îi observă tricoul albastru care ei nu-i plăcea. îi venea să-i spune de ce a îmbrăcat o asemenea urâtanie, dar gândindu-se la vis se abține, scoțând în evidență un fapt pozitiv. Ce frumos îți stă cum te-ai tuns, îl mângâie pe păr și-i aranjează șuvițele rebele. Te prinde foarte bine tunsoarea aceasta. —Tu ești atât de drăguță azi și-atât de blândă, o
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
că acum tocmai eram pe cale să încalc voit regulile acestora, dărâmând, astfel, întreg edificiul meu interior, pe care mi-l clădisem înainte atât de atent și de cumpănit pe baza lor. Însă, cu toate acestea, deloc nu m-am putut abține. Fără să-mi explic cum, am început destul de vioi și plin de entuziasm să îl răsfoiesc, căci este bine știut că omul este ispitit de ceea ce este oprit și poftește la ceea ce nu este îngăduit. Iar acesta avea să fie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de tot! De fapt, pentru o clipă, chiar îmi trecuse fulgerător prin gând ideea de a-l ruga respectuos să-și întindă puțin gâtul, doar ca să pot eu să i-l tai cu mai multă ușurință. Și totuși, m-am abținut; este mai bine așa (cel puțin deocamdată), mai ales că-mi mai este și rudă! Cu toate că n-am mers niciodată la un medic, la un moment dat mi-aduc limpede aminte și recunosc chiar că mă gândeam serios să mă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
dat, istoricul notează, cu vădită repulsie anglo-saxonă față de orice formă de extremism religios, că donatiștii "pătrundeau, uneori, cu forța în tribunale și îi sileau pe judecătorii înfricoșați să le ordone execuția". Altminteri ponderat ca ton, Augustin însuși nu se poate abține de la comentarii malițioase: "sinuciderea din respect pentru martiraj este amuzamentul lor cotidian". În încercarea de a stopa aceste excese, Biserica hotărăște, la Conciliul de la Braga, refuzul performării riturilor funerare în cazul tuturor sinucigașilor, indiferent de clasa socială din care aceștia
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
sale aspecte, pornind de la diferența primară de gen și continuând cu rolurile, deja codificate social, asumate în cadrul familiei, aruncă lumină asupra construcției identitare elaborate prin scriere. Fără a fi un fan al lui Freud, ba chiar dimpotrivă, nu mă pot abține să remarc că, într-adevăr, bătrânul vienez ar fi putut foarte ușor să reclame ideogramele în sprijinul teoriilor sale. Kanji-ul pentru "tată" 父 stilizează o figură masculină autoritară, care, nici mai mult nici mai puțin, ține în brațul ridicat un
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
chestia aia" (în franceză, ce truc-là). O altă consecință, mult mai importantă, decurge însă din acest tip de raportare cognitivă diferită la real. O limbă leneșă nu numai că va lăsa neacoperite lingvistic anumite porțiuni din real, ci se va abține, chiar atunci când se consacră activității de a "da nume" și de la a atribui o denumire diferită fiecărui obiect sau fenomen întâlnit. Pentru a-și simplifica treaba, ea va recurge atunci la fenomenul de polisemie, prin care același cuvânt este folosit
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
am pus-o în bandulieră, în timp ce el mă urmărea cu multă atenție, ca atunci când ți se întâmplă să te desparți de ceva sau cineva drag, mă întreabă: -De ce îmi spui „moșule,” crezi că sunt așa de bătrân? !... M-am abținut să-i spun ce văd și ce simt, pentru a nu aduce nori peste acea mare clipă din viața lui, când am reușit așa cum m-am priceput și am făcut cât am putut, să alung tristețea de pe chipul lui și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
despre Nirvana, scopul itinerariului eliberator, sau de Dharmakăya (corpul învățăturii), despre legea care determină cosmosul și omul. În orice caz, simțeam că eu în calitate de autor (drafter) al Declarației pentru o etică mondială și credincios convins, am făcut bine să mă abțin încă de la început de la orice referire la Dumnezeu. Toate acestea le-am explicat foarte amănunțit în culegerea de scrieri Documentație pentru o etică mondială (2002). Noua perspectivă a religiilor Acum că ne aflăm deja pe zidul abrupt al realității transcendente
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și persoanele reunite în comunitate participă activ și nu recită mecanic texte și rugăciuni de precept, cu condiția ca, indiferent de formele prealese cele noi și cele tradiționale în spate să se afle omul în totalitatea lui. Eu m-am abținut mereu de la o formă sau un cadru de bază fixe, îndeosebi pentru celebrarea euharistiei. Totuși spațiul, timpul, ceremonia, veșmintele și gesturile, cântecele și formulele recitate nu sunt deloc constante intangibile și imutabile, ci variabile ale liturghiei. Din principiu nu folosesc
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
penal își are originea în această libertate când se vorbește despre vină; în accepțiunea noastră, o acțiune sau o decizie este "liberă" dacă cel care acționează ar fi putut decide și altfel, sau, pur și simplu, s-ar fi putut abține de a acționa în vreu fel. Este vorba despre libertatea "imensă", cea pe care oamenii pot să o păstreze chiar și când sunt în lanțuri. Este vorba în mod fundamental de libertatea mea interioară: să nu îmi leg inima de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
viață este marcat de importanța pe care o acordă relației cu copilul pe care îl are în grijă. • Recunoașterea faptului că orice persoană este moral valoroasă (dimensiunea etică a autonomiei) Recunoaștem celorlalți oameni aceleași drepturi. Prin urmare, trebuie să ne abținem de a le leza propria autonomie și să promovăm, pe cât ne este în putință, exercitarea acesteia. Condiția de posibilitate pentru o astfel de atitudine o reprezintă respectul egal pentru fiecare om ca persoană (după expresia lui Kant, umanitatea din persoana
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
un fel de umplutură în îmbinările dintre vocale, care alcătuiesc adevărata substanță a scrisului. Dar chiar și consoanele permit ca nestatornicia lor să fie controlată. Ele se lipesc de vocale ca plasa păianjenului de păianjen. Apoi învățătoarea nu se putu abține să nu pomenească și diftongii. Când se auzeau, diftongii căpătau o frumusețe aproape nepământeană: Beaaat! Ciuuumă! Doaaamnă! Și adăugă: La predare am calificativul AB+! Dar cei needucabili? spuse tata. Pentru că ați pomenit de ei. Lor le ofer căldura și dragostea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
mine, oricât de puțin i-ar fi plăcut asta. Tăcerea plină de încredere și solemnitate dintre noi doi dinăuntrul Mercedesului spusese totul. îi eram recunoscător că nu se lăsase târât în vreo efuziune corporală plină de lacrimi, că s-a abținut să-și trădeze simțămintele interioare în fața directoarei. Dragostea de tată este atât de adâncă și plină de taine, că noi, copiii, n-o putem înțelege niciodată. Nici măcar directoarea, care era de față în cadrul serviciului ei, n-ar fi putut înțelege
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]