1,909 matches
-
făcut să se apropie de Biserică după o vreme și să cîștige aprecierea francezilor. Iată cum Biserica liberă îi reține sau îi repune pe principi pe calea adevărată a politicii și contribuie și în favoarea măreției temporare! 258 Renumitul Cardinal Godfrey, Abate de Vendôme, în lucrarea sa asupra Învestiturii, dedicată lui Callixt al II-lea, a observat: Ex iure autem humano tantum illis debemus (către principii temporari) quantum possessionem diligimus, quibus ab ipsis vel a parentibus suis Ecclesia ditata et investita dignoscitur
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
VIII-lea episcopatele, din cauza feudelor, erau invadate de nobilimea înarmată și erau stăpînite de aceasta. Carol cel Mare și Pipin au apărat Biserica și acesta din urmă a căpătat de la suveranul Pontif Zaharia privilegiul ad personam de a numi Episcopii. Abatele Lupo din Ferrara i-a scris: Pipinus a quo per maximum Carolum et religiosissimum Lodovicum imperatorem duxit rex noster originem, exposita necessitate hujus regni Zaccariae Romano Papae, in Synodo, cui Martyr Bonifacius interfuit, ejus accepit consensum, ut acerbitati temporis, industria
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cărui sensibilitate lirică mă încânta până aproape de invidie și mă îndemna să mi iau și eu avântul spre orizonturi de gheață, mai pure, artistic germinale (de pe buzele lui să fi auzit pentru întâia oară desprinzându-se cuvintele „poezie pură“? - cartea abatelui Bremond se afla parcă în biblioteca atât de bine garnisită a „polonezului“ ce mi-o luase înainte cu lectura modernă), mi-a propus să fac și eu parte din grupul de inițiativă al revistei pentru liceeni scoasă de el („cu
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
pictor, poet, profesor, diplomat, tipograf, publicist, dramaturg, prozator, poliglot a asimilat noțiuni trainice de matematică și astronomie la cursurile celebrului savant Burg (Viena), literatura, arheologia, pictura i-au fost domeniile cărora s-a dedicat cu o voință demnă de invidiat, abatele Taregi (Roma) l-a inițiat în multe dintre secretele artei cuvântului, după cum frumoasa Milesi Bianca i-a cultivat sentimente dintre cele mai alese, artele și iubirea, reflectate într-o lirică plină de dramatism, cu virtuți morale inspiratoare de admirație și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
că Robescu a dus în această carte până la ultima consecință un dat al său funciar, o atitudine intelectuală și etică, obținând chintesența propriei poezii prin ceea ce el însuși numește aici în câteva locuri : depoetizare. Obținând chintesența propriei poezii, el o abate de la funcția incantatorie la una implicit critică, așa cum e în ultimă instanță cea a aforismului. Totuși, nu toți autorii de aforisme aparțin aceluiași tip de spirit și nici aceleiași formule stilistice. Nu-i putem considera, decât într-o ordine cu
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
cu una din cele mai tulburătoare icoane din tradiția creștină. Apocalipsa lui Pavel Ca ultim exemplu am ales un text mai exotic, o capodoperă a literaturii medievale occidentale. E vorba despre Navigatio Sancti Brendani Abbatis (Călătoria pe mare a Sfântului Abate Brendan), redactată În latinește, În secolul al IX-lea, de către un călugăr irlandez, trăitor Însă În Lotharingia. Poemul relatează peripețiile faimosului călugăr din secolul al VI-lea pe mările Nordului În căutarea paradisului terestru. Până În secolul al XIII-lea s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
chiar pe spatele unei balene, Întâlnind grifoni etc. etc. La un moment dat, după ce ocolește la limită gura iadului, vede o stâncă izolată, În plin ocean, iar pe această stâncă o mogâldeață În pielea goală, bătută de valuri. Apropiindu-se, abatele află că personajul Înlănțuit acolo, ca un al doilea Prometeu, este Iuda Iscariotul. Ce face Iuda pe stânca neprimitoare? „Se odihnește”! Ciudată odihnă, remarcă abatele, să fii scufundat În fiecare minut de valuri și ridicat apoi la suprafață, chinuit neîncetat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
ocean, iar pe această stâncă o mogâldeață În pielea goală, bătută de valuri. Apropiindu-se, abatele află că personajul Înlănțuit acolo, ca un al doilea Prometeu, este Iuda Iscariotul. Ce face Iuda pe stânca neprimitoare? „Se odihnește”! Ciudată odihnă, remarcă abatele, să fii scufundat În fiecare minut de valuri și ridicat apoi la suprafață, chinuit neîncetat, plesnit peste față și peste trup de vijelii, cu ochii plini de sare. Dar Iuda Îi atrage atenția că, În comparație cu torturile pe care le Îndură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
de emoții în surâs, râs și plâns. 28 René-Charles Guilbert de Pixérécourt (1773-1844) scenarist francez, declarat antiiacobin, devine celebru datorită piesei de teatru intitulată "Victor, Copilul Pădurii", rămasă 30 de ani pe scena teatrului, din 1797. 29 Pierre Joseph Bonnaterre, abate, naturalist francez (1752-1804), scrie Tablou enciclopedic, în care descrie un mare număr de specii animale și identifică 25 noi specii de pești. L-a studiat pe copilul sălbatic din Aveyron și a inspirat scenariul filmului Copilul sălbatic, realizat de François
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
vorbele de spirit sunt numai o petrecere. Cărțile împrumutate în general nu se înapoiază: e mai lesne să le reții decât să ții minte ce cuprind. Unii oameni își repetă glumele și spiritele până ce le transformă în monedă ștearsă. *1 Abatele Voisenon: Sunt prostii pe care ar da mult un om de spirit. *1 Plutarc: Urechile curiosului sunt ventuze care absorb tot ce-i rău. *1 Adulterul, curiozitatea de a cunoaște plăcerile altuia. *1 Poporul: Sita cumetrei e mai bună decât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
totuși, ar fi trebuit să-i arate mai multă îngăduință și să se considere fericiți că au de îndurat un absolutism atenuat de anarhie și de farsă. Este de netăgăduit că a fost dominat de niște inși fără scrupule, cu abatele Dubois în frunte. Dar nu este oare mai bine să trăiești sub un regim în care un anume grad de libertate este garantat de câțiva ticăloși, decât să te sufoci sub autoritatea celor fanatici și puri? Nu avea „coardă“, nu
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
libertate este garantat de câțiva ticăloși, decât să te sufoci sub autoritatea celor fanatici și puri? Nu avea „coardă“, nu încape vorbă; dar, pe de altă parte, carența aceasta este o virtute, pentru că ea singură face cu putință exercitarea toleranței. Abatele Galiani este unul dintre puținii care și au dat seama că, într-o epocă în care se declama împotriva opresiunii, blândețea moravurilor era totuși o realitate. Ceea ce a scris despre Ludovic al XV-lea ar fi putut scrie, invo când
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
rie; al doilea era un om de lume care făcea meseria cea mai urâcioasă ăaceea de rege) cu cât mai puțină tragere de ini mă îi stătea în putință. Nu se va găsi multă vreme nicăieri asemenea domnie.“ Însă ceea ce abatele pare să nu fi înțeles este că, dacă toleranța este de dorit și dacă măcar ea îndreptățește cazna de a trăi, aceeași toleranță se dovedește în schimb un semn de slăbiciune și de destrămare. Evidența aceasta tragică nu putea să
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
literare. Prestigiul litera turii n-a fost niciodată mai mare decât în secolul al XVIII-lea. Convulsiile Revoluției și chiar cele ale Imperiului nu derivă cumva de aici? Supremația omului de litere este întotdeauna abuzivă, uzurpată, provocantă. Din câte spune abatele Maury, în cercurile adevăratei Academii, membrii Academiei de Științe erau considerați drept niște valeți, chiar dacă aceasta avea ca membri pe Lagrange, Lavoisier, Laplace! Ca întotdeauna, strălucirea mai presus de com petențăă Francezii, dacă e să-i dăm crezare lui Talleyrand
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
în aceeași zi, și toate contradictorii, ordine date trupelor pe care le-a comandat în ultima vreme, și în tregii sale armate, să pornească sau să stea pe loc, lucru care a făcut din el pacostea trupelor și a serviciilor. ABATELE DUBOIS Abatele Dubois, un om mărunțel și sfrijit, subțiratic, prefăcut, cu o perucă blondă, cu chip de dihor, cu o fizionomie plină de spirit, era ceea ce într-o franceză proastă, dar în acest caz potrivită, s-ar numi un mișel
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
zi, și toate contradictorii, ordine date trupelor pe care le-a comandat în ultima vreme, și în tregii sale armate, să pornească sau să stea pe loc, lucru care a făcut din el pacostea trupelor și a serviciilor. ABATELE DUBOIS Abatele Dubois, un om mărunțel și sfrijit, subțiratic, prefăcut, cu o perucă blondă, cu chip de dihor, cu o fizionomie plină de spirit, era ceea ce într-o franceză proastă, dar în acest caz potrivită, s-ar numi un mișel. În el
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
ori bilă care se citează este aceea a sparanghelului. Domnul de Fontenelle se dădea în vânt după el, mai ales gătit cu ulei. Unul dintre prietenii săi, căruia îi plăcea să-l mănânce cu unt ăpare-mi-se că este vorba de abatele Terrasson), venind într-o zi să se invite la masă, Domnul de Fontenelle i-a spus că îi făcea marele sacrificiu de a-i ceda jumătate din porția lui de sparanghel și a dat ordin ca această jumătate să fie
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Domnul de Fontenelle i-a spus că îi făcea marele sacrificiu de a-i ceda jumătate din porția lui de sparanghel și a dat ordin ca această jumătate să fie gătită cu unt. Puțin înainte de a se așeza la masă, abatelui i se face rău și face neîntârziat un atac de apoplexie. Domnul de Fontenelle se ridică în grabă, dă fuga până la bucătărie și strigă: „Totul cu ulei, totul cu ulei!“ Poate cel mai odios aspect al acestei întâmplări este că
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
deșartă și ridi colă. Ar fi greu de îngrămădit asupra unui subiect mai multe platitudini decât cele care au fost tipărite pentru a dovedi superioritatea modernilor asupra celor vechi. Ai fi zis că Domnul de Fontenelle, Domnul de La Mothe și abatele Terrasson n-au făcut toate aceste efor turi decât pentru a dovedi mizeria și sărăcia spiritului atunci când nu este călăuzit de sentiment. Este un orb care merge încrezător prin întuneric, care se rătăcește me to dic și ai cărui pași
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
fără primejdie, sau unei victime atașate de persoana sa, țintă a batjocurilor sale. Nu putea sus ține mai multă vreme o conversație serioasă; la a treia deschi dere a buzelor sale, ideile i se evaporau. Vechi gravuri reprezentându-l pe abatele de Périgord ne înfățișează un om frumos; Domnul de Talleyrand, îmbătrânind, a început să aibă un cap de mort; avea ochii spălăciți, cu greu se putea citi în ei, ceea ce îi era de folos; cum fusese copleșit de dispreț, în
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
cu umilință în ce consta familiaritatea și grosolănia care îi displăcuseră atât de mult. Domnul de Pradt a binevoit să-mi explice, spunându-mi: „V-ați urcat pe scenă alături de mine, mi-ați reproșat absurdități, contradicții, mi-ați spus Domnule abate! Socotiți că publicând scrierile mele am abdicat de la rangul pe care îl ocup în societate? Oare nu știți că aparțin măreției Franței? Ați vorbi așa unui Montmorency?“ A! - mi-am zis eu în sinea mea - iată-l pe dragul de
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
la moarte a regelui - 20 ianuarie 1793. După declanșarea Terorii, odată cu votarea legii suspecților, la 17 septembrie 1793, a fost el însuși judecat de Tribunalul Revoluționar și executat. Este tatăl lui Ludovic Filip, ultimul rege al Franței ă1830 -1848). -PRADT, abatele DOMINIQUE, baron de ăAllanche, 1759- Paris, 1837). Ambasador în Marele Ducat al Varșoviei, sub Napoleon I Bonaparte, care îl destituie, făcându-l responsabil de eșecul campaniei din Rusia ă1812). RASPAIL, FRANÇOIS-VINCENT ăCarpentras, 1794- Arcueil, 1878). Chimist, medic și om politic
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
precepte aflate în centrul dezbaterii de secol XX despre existența sau nu a gândirii non-lingvistice, dar și aflate la baza teoretică a științelor moderne educaționale. Laboratorul său de fonetică experimentală de la Universitatea din Kazan, l-a precedat pe cel al abatelui Rousselot de la Paris, iar studiile sale de Lingvistică Aplicată au fost cu adevărat de pionierat într-un sector care , atunci nici nu exista ca domeniu în timp ce astăzi, este o ramură a lingvisticii dotată cu propriul aparat teoretic și metodologic și
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
pictorului Erco Bercovici și cumnată a profesorului dr. Vasile Mârza, în urma unei arestări a făcut o depresiune nervoasă gravă; tratată sumar de noi, ea a trebuit să fie dusă afară din Paris. Prin legăturile prietenilor noștri francezi și cu ajutorul unui abate, Maria a putut să se ascundă un timp într-un prezbiteriu catolic. În același prezbiteriu, de altfel, cu ajutorul acestui abate, au găsit mai târziu un refugiu temporar și câțiva din grupul studenților români democrați aflați la Paris. Dintre membrii acestui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]
-
sumar de noi, ea a trebuit să fie dusă afară din Paris. Prin legăturile prietenilor noștri francezi și cu ajutorul unui abate, Maria a putut să se ascundă un timp într-un prezbiteriu catolic. În același prezbiteriu, de altfel, cu ajutorul acestui abate, au găsit mai târziu un refugiu temporar și câțiva din grupul studenților români democrați aflați la Paris. Dintre membrii acestui grup îmi amintesc în special de D. Pașcotă, T. Pătrăngenaru, Năstase Popescu, Ionel Staiman. Denunțați ca antifasciști de către unii studenți
[Corola-publishinghouse/Administrative/1936_a_3261]