43,150 matches
-
răbdătoare a fulgurațiilor, a acelor notații inspirate care scînteiază, iluminînd brusc textul cu voință anost: "Stă/ în fața tarabei goale,/ îmi surîde și mă îmbie:/ Alege!/ Iată, aici, lumina coborîtă-n oglindă/ doritoare să ia forma chipului tău lăuntric" (Tarabă). Ori abstractizant: "Absența pastelului -/ măcar de ar fi un gol/ prin care să vezi gîndul" (Efigie pentru Ștefan Luchian). Ori paradoxal-sarcastic: "Poate o grea așteptare/ de care/ deodată/ eternitatea se plictisește" (Casă părinteasca). Timorarea, inhibiția devin vibranțe. Din acest mediu al rezervei morale
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
și mate!". Sau: "și se făcea/ în illo tempore/ ca-n dulap/ hainele mele/ iubeau hainele/ tale, gemînd" (Tratat de psihanaliza). În scrisul acestui autor interiorizarea se vădește atît de avansată, încît ajunge la limita să, care este suspendarea sinelui, absența. Sugerată de dematerializarea (încă senzuala), precum un strip-tease, al lucrurilor, absența devine motivul unui lirism pătrunzător, precum un exercițiu al morții: "razele lunii/ pleznesc/ obrazul oglinzii/ întunericul arde,/ golul aripei înghite/ zborul/ tăcerea servește / mesenii absenți// de abanos noaptea/ își
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
dulap/ hainele mele/ iubeau hainele/ tale, gemînd" (Tratat de psihanaliza). În scrisul acestui autor interiorizarea se vădește atît de avansată, încît ajunge la limita să, care este suspendarea sinelui, absența. Sugerată de dematerializarea (încă senzuala), precum un strip-tease, al lucrurilor, absența devine motivul unui lirism pătrunzător, precum un exercițiu al morții: "razele lunii/ pleznesc/ obrazul oglinzii/ întunericul arde,/ golul aripei înghite/ zborul/ tăcerea servește / mesenii absenți// de abanos noaptea/ își rotunjește sînii de/ gheață de nisip/ gîrla curge în luna// fîntînile
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
se sprijină pe o prezență nemijlocita a pictorului în actualitatea fenomenului artistic din Elveția și din România. Ca prim moment al constituirii Fundației, George Tzipoia a deschis, în anul 1995, și prima sa expoziție de pictură în țară după o absență de treisprezece ani. Lucrările sale, alături de cîteva lucrări ale lui Alexandru Tipoia, au fost atunci expuse la Galeria Simeza din București. Această expoziție a avut, în context, un dublu obiectiv: pe de o parte, a marcat revenirea în țară a
George Tzipoia sau nostalgia spiritului clasic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17848_a_19173]
-
forță de seducție a culorii, exact ca un geometru în reprezentare, dar de o mare sensibilitate în realizarea propriu-zisă, George Tzipoia este un spirit clasic transplantat în plină agitație preapocaliptică. Echilibrul compozițiilor, seninătatea atemporala a desenului și a construcției cromatice, absența oricărui artificiu decorativ și căutarea unei exprimări laconice și definitive îl apropie de modelele gîndirii grecești, după cum extremă codificare a imaginii, absența oricărui retorism, încărcătură spirituală a semnului și puritatea abstractă a culorilor îl apropie de imaginea-hieroglifă, de lumea în
George Tzipoia sau nostalgia spiritului clasic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17848_a_19173]
-
un spirit clasic transplantat în plină agitație preapocaliptică. Echilibrul compozițiilor, seninătatea atemporala a desenului și a construcției cromatice, absența oricărui artificiu decorativ și căutarea unei exprimări laconice și definitive îl apropie de modelele gîndirii grecești, după cum extremă codificare a imaginii, absența oricărui retorism, încărcătură spirituală a semnului și puritatea abstractă a culorilor îl apropie de imaginea-hieroglifă, de lumea în epura din viziunea bizantina și postbizantină. Pînă la un punct, George Tzipoia preia mesajul purist și gîndirea de tip constructivist ale lui
George Tzipoia sau nostalgia spiritului clasic by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17848_a_19173]
-
comunismului (unii executați prin împușcare sau uciși lent prin înfometare și epuizare fizică, alții gazați) nu poate constitui un criteriu de evaluare a compatibilității. Nici o moarte nu poate fi mai atroce decît altă, atîta vreme cît ea se consumă în absență oricărei justiții. Oricît ar putea părea de crud sau paradoxal argumentul, e clar totuși că manieră de a omorî pe cineva devine aptă de aprecieri în numele lui "mai demn" sau "mai uman" doar atunci cînd îndărătul uciderii se află totuși
Gemenii care nu seamănă by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17837_a_19162]
-
deși există cîteva denivelări (este ciudat, de pildă, faptul ca Ștefan cel Mare l-a depășit pe Mihai Viteazul, desi cel din urmă are o importanță strategică mai mare la nivelul unității românești), "Românul secolului" a surprins cel puțin prin absența regelui Ferdinand și prin unanimitatea strivitoare a opțiunii pentru Brâncusi. Deși nu au ajuns în top, au fost vehiculate frecvent și alte nume, precum: Iuliu Maniu, Mihai I, George Călinescu, Eugen Lovinescu, M. Kogălniceanu, B.P. Hașdeu, Titu Maiorescu, N. Bălcescu
Mituri, clisee, curiozităti by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/17858_a_19183]
-
e un simplu "parazit al realului" ambiental, cu ajutorul căruia ar încerca să-și umple golurile existenței și astfel să supraviețuiască. În măsura în care așează în locul său lucrurile, poetul săvîrșește și operația inversă de a înlocui lucrurile cu sine. Nu numai prezenta devine absența, ci și absența devine prezenta, o prezență generoasă a eului, care coroborează cu aspectele realului într-un chip simpatetic. În felul acesta, la impactul eului cu noneul, imagistică îngăduie revelația fondului universal, se întîlnește cu sufletul cosmic, sub egida unicității
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
parazit al realului" ambiental, cu ajutorul căruia ar încerca să-și umple golurile existenței și astfel să supraviețuiască. În măsura în care așează în locul său lucrurile, poetul săvîrșește și operația inversă de a înlocui lucrurile cu sine. Nu numai prezenta devine absența, ci și absența devine prezenta, o prezență generoasă a eului, care coroborează cu aspectele realului într-un chip simpatetic. În felul acesta, la impactul eului cu noneul, imagistică îngăduie revelația fondului universal, se întîlnește cu sufletul cosmic, sub egida unicității limbajului liric: "ACUM
Spiritul si lucrurile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17860_a_19185]
-
feminitate dureroasă, fără să mai recurgă la armele, seducătoare, ale confesiunii. Autoarele respective practică o "artă", nu o "confesiune". Scrisul lor rămîne, oarecum, adîncit în pagina, nu zboară. Astfel și Iolanda Malamen, care a revenit după 14 (patrusprezece ani) de absență de pe scena literelor noastre, cu 2 (două) cărți de poezie și românul pe care abia l-am amintit. Dar revenirea sau reîntoarcerea, în interiorul artei sale, a însemnat o redirijare spre o slăbire a relației autoarei cu ceea ce scrie. "Slăbire" care
Meseria de a scrie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17874_a_19199]
-
autoare și text să devină un spațiu din ce in ce mai evident, identificabil, de sine stătător. Tocmai această distanță care se impune redescoperă un statut aristocratic al prozei un fel de detașare față de întîmplările trăite și, de aici, puterea de a povesti în absență întîmplării respective. Autoarea povestește cu lux de amănunte. O obsesie, de sfîrșit de secol, a detaliului, plutește peste pagini. Stilul sare în ochi înaintea poveștii. În proza noastră, stiliști șunt foarte puțini și pot fi numărați pe degetele celor două
Meseria de a scrie by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17874_a_19199]
-
vorbește, eu nu. Că implicit mă face turnător etc... Alții merg cu mine la berărie și tot timpul privesc în spate. Acuma încă... Micul compromis zilnic - Cum ați găsit societatea românească atunci, în 1964, la ieșirea din închisoare, după o absență de 13 ani? - După eliberare, noi, "pușcăriașii" am ținut legătură între noi, am rămas, toți, solidari, chiar dacă ne aflăm într-o închisoare ceva mai mare, cît o țară. În schimb, pe cei "rămași" acasă nu i-am mai găsit așa cum
Ion IOANID: "în închisoare libertatea era mai mare decât afară" by Sanda Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/17833_a_19158]
-
elev din Bărăgan, Mircea Dinescu, a cărui maturitate poetica este impresionantă în ciuda vârstei tinere. Talentul său are evidență unui urlet de leu." Poemele scrise de Mircea Dinescu în anii tinereții se remarcă, într-adevăr, și azi prin evidență talentului. În absența unui eșafodaj cultural, în absența salvatoarelor "tehnici" la care se ajunge după o îndelungată experiență, poezia se susține prin ea însăși, ca verticală de apă a unei fântâni arteziene: "Sunt tânăr, Doamna, tânăr cu spatele frumos/ și vreau drept hrană
Poetul care acuză by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17888_a_19213]
-
a cărui maturitate poetica este impresionantă în ciuda vârstei tinere. Talentul său are evidență unui urlet de leu." Poemele scrise de Mircea Dinescu în anii tinereții se remarcă, într-adevăr, și azi prin evidență talentului. În absența unui eșafodaj cultural, în absența salvatoarelor "tehnici" la care se ajunge după o îndelungată experiență, poezia se susține prin ea însăși, ca verticală de apă a unei fântâni arteziene: "Sunt tânăr, Doamna, tânăr cu spatele frumos/ și vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă
Poetul care acuză by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17888_a_19213]
-
1996, 1998 și chiar 1999. Temele sînt dintre cele mai diverse, iar caracterul, nu de puține ori urgent al avertismentelor, își păstrează actualitatea în dinamică lentă a culturii noastre: criza criticii, posibilă resurecție a anticulturii ceaușiste, pericolele realismului prost-înteles, canonul, absența unei noi direcții în cultura română etc.; tot la fel de mereu en vogue reveriile borgesiene și românul "încremenit în propriile sale obișnuințe". Nu lipsesc previziunile sumbre pentru unii scriitori ai generației ^80: "Tare mi-e teamă că îi așteaptă o bătrînețe
Pe scările lui Gheorghe Crăciun by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/17890_a_19215]
-
sorții de o clasă politică iresponsabilă, locuitorii micilor orașe sunt prizonierii aventurierilor de tot felul. În astfel de "locuri în care nu se întâmplă nimic", ce gravitau în jurul câte unei făbricuțe sau a vreunui I.A.S. mai răsărit, disperarea și absența oricărei perspective de redresare au trasformat populația în masa de manevră a comuniștilor și securiștilor. înspăimântați de spectrul înfometării (nu e o metaforă!), localnicii nici măcar nu mai observă că minciunile gogonate ale falnicilor lachei ai lui Ceaușescu au darul demonic
Fanții catodici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17190_a_18515]
-
urma urmei nu-s decît lucruri obișnuite cele care te vor duce mai departe. Un banal camion cu lemne și cărbune: stive și saci unul lîngă altul." Nihilismul conduce la o atrofiere a instinctului vital. Privată de atractivitate, imobilizată de absența oricărui îndreptar, a oricărei legi exterioare ei, existența se stinge, chiar dacă într-un ritual somptuos, făcînd loc imaginilor sfîrșitului. Poetul are viziunea unei morți universale, urmare a asumării absurdului: Cum va fi clima pe pămînt cînd eu nu voi mai
Formele inadaptării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17174_a_18499]
-
chiar... marțian!. Cît privește națiile, cît privește rasele, diversitatea ține de Creator. Mentalitățile totalitare își doresc propria valorizare neapărat în detrimetrul altora, spre deosebire de Ceilalți, xenofilii care admiră și alte popoare. Ideea fixă îl determină pe xenofob să trăiască întruna în absența scrupulelor de vreun fel, mulțumindu-se să poarte "masca" publică pe care și-a confecționat-o cu migală, grație mass-media-ei, în primul rînd; astfel se induce în opinia publică un fals chip de împrumut, atrăgător și direct, popular și moral
Orice om este păzitorul fratelui său by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17191_a_18516]
-
nici măcar o singură referire la arta românească, făcându-mă să mă întreb: „Cui prodest”? În naivitatea mea sperasem că va fi eliminat acel regretabil neajuns, constatat și de mine la aproape toate lucrările de acest gen tipărite peste hotare, respectiv, absența oricărei referințe la valori sau personalități române cu contribuții însemnate la îmbogățirea patrimoniului cultural și spiritual al omenirii. Oare pe inițiatorii acestui proiect să nu-i fi interesat absolut deloc absența din cuprinsul unei astfel de lucrări a unor referiri
Drama poloneză. In: Editura Destine Literare by Dan Brudașcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_224]
-
toate lucrările de acest gen tipărite peste hotare, respectiv, absența oricărei referințe la valori sau personalități române cu contribuții însemnate la îmbogățirea patrimoniului cultural și spiritual al omenirii. Oare pe inițiatorii acestui proiect să nu-i fi interesat absolut deloc absența din cuprinsul unei astfel de lucrări a unor referiri minimale la pictori, sculptori și alți artiști români, adesea, cel puțin, la fel de valoroși cât unii dintre cei cărora li s-au consacrat articole distincte în sumarul respectivei lucrări? Mă întreb și
Drama poloneză. In: Editura Destine Literare by Dan Brudașcu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_224]
-
emisiunea lui Iaru, deși situată cel mai aproape de fenomenul artistic, dezbate îndeobște probleme mai generale care nu sunt legate atît de evenimente, cît de politici, orientări și tendințe culturale, panoramarea lui Todea păcătuiește, cînd vine vorba despre arta plastică, de absența rigorii în ceea ce privește selecția evenimentelor, iar în cadrul emisiunii lui Cătălin Țârlea, în ciuda faptului că a devenit una dintre cele mai complexe și mai interesante de la televiziunea publică, partea cu plastica este realizată de un amator semidoct, fără criterii și fără o
O clipă de artă: Clip Art by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17216_a_18541]
-
numele producătorului: Sorin Ceauș. In rest nimic, nici locul în care se găsește lucrarea, nici împrejurarea care a adus-o în prim plan și nici măcar numele operatorului care este, fără nici o îndoială, creatorul direct al acestui moment. Insă chiar și absența unor asemenea informații, esențiale pentru un anumit nivel al comunicării, face parte din concepția și din strategiile acestei construcții vizuale extrem de rafinate; întreaga incursiune în imagine, cu toate etapele parcurse de la debutul pînă la finalul ei, stă sub semnul misterului
O clipă de artă: Clip Art by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17216_a_18541]
-
comentator, eminescianismul era o stare de spirit, o tendință care plutea în aer încă înainte de Eminescu. Deschizînd, prin resurse proprii, un "orizont nemărginit", autorul Scrisorilor a catalizat, totodată, un romantism pîclos, o dispoziție melancolică, o înclinație depresivă care preexistau. În absența sa, atari elemente de specificitate neîmplinită probabil că s-ar fi risipit. Geniala-i vocație a făcut cu putință însumarea și transfigurarea lor, "mîntuirea" lor literară. Nu mai puțin, putem stabili, la nivelul cercetării filologice, stimuli dinspre emulii eminescieni către
Contemporani cu Eminescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17208_a_18533]
-
orice tip de cititor, deschizîndu-se oricărui nivel de receptare. Peste secole, în 1972, Michel Tournier reia povestea lui Robinson în Vineri sau limburile Pacificului, acoperindu-i valențe filosofice, metafizice, morale și religioase doar intuibile, probabil, la Defoe. Retragerea din civilizație, absența societății nu înseamnă neapărat și regresiune. Refacerea micului confort necesar nu este altceva decît pregătirea fizică pentru căutarea aventurii propriului eu, căutarea și delimitarea singurătății din sine, este construirea refugiului pentru meditație și pentru descoperirea reală a raportului cu celălalt
Despre singurătate by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17249_a_18574]