26,173 matches
-
putea ține ordinea, nu mai putea păstra liniștea. Iar cei ajunși în fotoliile puterii, cu prea puține excepții, au crezut că puterea li se cuvine în loc să slujească poporul în numele ei. Au cîștigat puterea în numele memoriei și au guvernat într-o absolută amnezie. Cei care nu vor să-și amintească, cei care uită programat și conștient au crezut, atunci în 1996, că C.D.R. și aliații vor face rost de bani pentru a plăti în continuare uitarea. N-a fost așa. Nu avea
Cine uită, nu merită dar... capătă! by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/16978_a_18303]
-
e panseul politicianului agramat, dar gros în obraz, și nu frazele inteligente ale intelectualului superdotat. Ca să transcenzi surzenia ce se întinde dincolo de cele două sute cincizeci de cuvinte pe care le înțelege cetățeanul de rând trebuie să ai fie geniul comunicării absolute, "en gros" și "en detail", ca Mircea Dinescu, fie simpatica subtilitate bășcălioasă a lui Andrei Pleșu, fie olimpianismul cordial al lui Nicolae Manolescu, fie robustețea gravă a lui Gabriel Liiceanu, fie eticismul de granit al lui Octavian Paler. Altminteri, mai
Rița-veverița reporterița by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16977_a_18302]
-
participarea unor personaje de înaltă calificare profesională. Revenirea în prim-plan a securității (aflată, pe față sau mascat, la conducerea mai tuturor instituțiilor financiare din România) dovedește că unica organizație independentă din vremea comunismului (Ceaușescu nefiind, la rigoare, decât șeful absolut al unei mafii ce-a funcționat în subterană pe toată durata bolșevismului român) a fost și singura capabilă să se organizeze și să treacă la acțiune. Or, securitatea a făcut ceea ce știa să facă mai bine: să profite de munca
România post-constantinesciană by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16994_a_18319]
-
sentimentului, nu doar ca invazie a intimității gîndirii cuiva, ci și ca formă de a revendica trecutul unei persoane, ori de a-i controla manifestările în viitor. Formă maximă de posesivitate, gelozia apare, în paginile lui Kawabata, și drept extremă absolută a iubirii. Geloasă fiind pe bărbatul de care a fost cîndva îndrăgostită prietena ei, Keiko se contaminează de fapt de o iubire care le conține pe toate celelalte din roman: pe a lui Oki pentru Otoko, pe a lui Otoko
Iubiri suprapuse by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16990_a_18315]
-
în relație cu Venus și cu Satyrii. Regii Franței l-au ales ca simbol al prosperității rasei. Fața senzuală a florii cîntate de poeți precum Baudelaire, Mallarmé, Macedonski a fost astfel fixată sub condeiul lui Huysmans: "parfumul său este contrariul absolut al unui miros cast; este un amestec de miere și piper, de ceva acru și dulceag, de palid și puternic; ține de alimentele conservate ale Levantului și de dulceața erotică a Indiei". Așadar avem a face cu o ambivalență: pe
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
și exprimase lapidar superioritatea republicii întemeiate pe virtute, față de monarhia bazată pe privilegii și onoruri. În vremea noastră, în timpul și cu prețul unor teribile încleștări - două războaie calde și unul rece de 40 de ani - s-a prăbușit puterea totalitară absolută, agresivă, înrobitoare, care sacraliza un simplu fapt - fasciile, o rasă sau o clasă socială - și acum se mondializează puterea democratică bazată pe domnia legii, adică pe funcționarea liberă, consimțită și controlată a unui sistem valoric uman, benefic și perfectibil. În
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
le trăim de un deceniu - statul de drept și integrarea în unități mai largi, continentale și mondiale. Puterea democratică. Ispite și primejdii Cu aceasta nu trebuie să credem că am atins perfecțiunea și că istoria se sfârșește într-o beatitudine absolută, cum ne asigură Fukuyama. Nu, omenirea se confruntă cu noi probleme, cu noi pericole și noi tentații ce se cer consemnate lucid. Problema fundamentală este aceea a tensiunii "particular-universal" sau, altfel spus, între varietate și uniformitate. Democrația globalizatoare va trebui
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
33) Nepăsătoare la cei din jur, pentru scriitoare totul este foarte clar: "Tot aurul din lume, este Jim, punct de plecare și punct final. Inutil de a căuta în altă parte." (p. 25) Îl privește cu adorație, cu o iubire absolută, fără patetisme. Îl observă, cu ochiul femeii îndrăgostite: mîna dreaptă, privirea, fruntea, bărbia, ceafa, pleoapele... Proba de mare dragoste, cea mai uimitoare probă de iubire: cei doi scriitori pot scrie în aceeași încăpere, la Paris sau la Veneția. Muzica este
Sollers - erou de roman by Laura Guțanu () [Corola-journal/Journalistic/17009_a_18334]
-
a căror esență nu par s-o înțeleagă! Cred, de asemenea, că o astfel de întrebare trebuie coroborată cu aceea privitoare la "ținerea zilelor religioase". Doar 58 la sută din intervievați respectă sărbătorile religioase, ceea ce confirmă precaritatea ideii de încredere absolută în Biserică . Cum numai 13 la sută țin postul Paștelui, ca în multe alte cazuri se mizează pe o formă fără fond, prin valorizarea pozitivă a unei situații față de care comportamentul cetățeanului pare a fi mai degrabă neutru. Tare mi-
Xenofobia militans by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17015_a_18340]
-
ce utilizează conceptele democratice în chip demagogic: "Libertinul de ieri ori de azi, dezinvolt, ușuratic, sceptic, cu capul în nori, se uită cu aceeași invidie la cuplul, real sau mitic, care a trăit sau trăiește o dragoste unică, o dragoste absolută" (Jacqueline Raoul-Duval: Farmecul discret al adulterului: scenariile infidelității). Acești libertini sui generis au încercat a nega natura mitică a Pieței Universității, dar, fără voia lor, i-au relevat tocmai această natură, menită a se înscrie în conștiință ca un izvor
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
decăzută. Un fenomen cu atît mai semnificativ cu cît exprima putința unei credințe autentice, a unei fidelități patetice în fața vacuității morale, a disponibilității truculente a libertinilor postideologici. Cu atît mai important cu cît opunea unui contingent corupt tabloul unei utopii absolute, mîntuitoare. Două au fost mijloacele prin care libertinii democraturii au acționat împotriva Pieței Universității, pe care o dușmăneau pentru că erau incapabili a-i atinge intensitatea purgatoare: represiunea cu mîna armată, ce a avut loc, prin decizia lui Ion Iliescu, la
Piața Universității în cheie polemică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17016_a_18341]
-
o înstrăinare de sine. Alunecînd, prin vis și amintire, în vîrsta copilăriei sau a primei tinereți, femeia se rătăcește de sine, de cea care locuiește prezentul. Fără să vrea, eroina caută această alienare de sine aflată dincolo de utopia unei regăsiri absolute: pictorul de care se simte cel mai apropiată este Rembrandt, și cînd un alt personaj îi cere să justifice opțiunea, răspunsul ei se transformă într-o mini-filozofie impresionantă a timpului ca topos al vremelniciei, dar și al veșniciei: "...pictorul adună
Într-un oraș acoperit de ninsoare by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17046_a_18371]
-
fost - și țării, și partidelor - utili. Cazul Emil Ghilezan, de care PNȚCD "nu a avut nevoie" este de la sine cel mai evident: s-a scris îndelung despre el, fără nici un efect, dar și fără să se încerce o justificare. Tăcere absolută! Liberalii au și ei militanți de seamă, membri valoroși întorși în țară din Occident: și aceștia rămîn fără o întrebuințare cuvenită. Desigur, se poate merge înainte și fără acești "repatriați" (care însă nu și-au "pierdut" niciodată patria!), dar cît
"Destrucția elitelor" by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17103_a_18428]
-
America. Outsider: Franța". Într-un paragraf dedicat selecției americane, organizatorii explică de ce marile studiouri sînt reticente la ideea (cu implicații financiare riscante) de a devoala la Cannes viitoarele lor premiere de peste vară. Drept care au fost alese patru filme în premieră absolută, ale cinematografului independent. Consolarea: "fiind vorba de cinematograful artistic, frontierele tradiționale dintre Majors, mini-majors și independenți se estompează și nu mai înseamnă mare lucru..." Iată cîțiva dintre regizorii viitoarei competiții, nume deosebit de atractive pentru cinefili: Joel Coen, James Ivory, Ken
Și va fi Cannes 2000 by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17130_a_18455]
-
și la un anumit conformism didactic din care nici cel mai rebel pedagog nu are cum să iasă, în timp ce pe sub ochi li se perindă conștiințele cele mai dinamice, forme la fel de mobile ca starea lichidă a materiei, imprevizibilul în varianta lui absolută: adică succesivele generații de tineri care aspiră la promisiunile artei. Captivi, într-un anumit sens, în triunghiul destul de inconfortabil format din propria lor autoritate publică, deplina maturitate creatoare (și biologică) și dinamica irepresibilă din imediata vecinătate, Ciubotaru, Coita, Tiron și
Schimbarea la față by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17129_a_18454]
-
Joyce, Picasso, Brecht - a avut darul, la acea oră de criză, să capteze atenția unanimă. În felul atît de personal al lui Godard, uzînd de erudiție și sarcasm, vorbind ca-ntotdeauna despre detașare și alienare, despre relativizarea așa-ziselor adevăruri absolute. O nobilă invitație la rațiune și toleranță. Necesare acum mai mult ca oricînd. O hazardată ripostă în forță ca și un nou cod Hays cu restricții absurde ar însemna să se cadă în chiar capcana fetișismului fundamentalist. În film, ca
Festival în doliu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15833_a_17158]
-
problema naționalismului. N.C. îl refuză, teoretic, ca ortodox comunist ce se află, dar îi dă, cu începere din 1971, posibilitatea să se manifeste ca niciodată înainte. Cultul personalității lui N.C., de altfel, inseparabil de Teze, care l-au fundamentat, are absolută trebuință de naționalism: doar pe fundalul istoriei naționale și ca o încoronare (a se vedea sceptrul ca însemn prezidențial după 1974) a ei, N.C. se putea vedea așezat pe soclul rîvnit. În cuvîntarea sa, el evocă de mai multe ori
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15821_a_17146]
-
-i roșie, Gaia-Fotograf, angajată de președintele Cioară să supravegheze drumul dinamitat pe care duc de două milenii fotonii pașilor făcuți de-a noastră Națiune Pelasgă, adică, mai pre limba-ne primenită, de-acum, zisă și Națiune Valahă, spre re-Unire, între absolutele hotare ale Daciei reînviate-n anul 258, de Făt-Frumosul-strămoș, Regalian...! Timișoara, sâmbătă, 17 ianuarie 2009, h. 1:09*. * Poetul Grigore Vieru s-a stins din viață în dimineața zilei de 18 ianuarie 2009, într un spital din Chișinău.
Dacã Poetul e-o mânãtarcã de vid printre constelaţii. In: Editura Destine Literare by Ion Pachia Tatomirescu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_238]
-
devin simpli porumbei" (se află în cauză Andrei Mureșanu). Degajată de orice scorțoșenie, "relatarea" și sancționarea "textului avut în vedere posedă frecvent un caracter familiar-jucăuș. Scriind astfel pînă-n ultimele sale zile de viață, criticul pare fără vîrstă, dedat unui joc �absolut": Volumul e prevăzut și cu o "Bibliografie selectivă" la fel de neconstrîns întocmită, căci dacă e prezent pomenitul Husserl, lipsesc în schimb Jaspers și Heidegger, ultimii meritînd a figura tot atît de îndreptățit ca și Virgil Mazilescu sau Radu G. Țeposu, ambii
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
ca nici un fir din barba islamică a comandantului lor suprem să se clatine, ca nici o cută a turbanului să nu-i fie tuflită. Ca și predecesorii lui din filmele cu nimiciri de metropole, acesta dispune de averi formidabile, de servicii absolute. Dement sau teafăr, nu e un oarecare, frustrat de o societate ce-l respinsese, ci urmașul, la nouă secole, al Bătrânului de pe munte, pe nume Hasan Ibn al-Sabbăh, fondatorul sectei Hașisinilor, în serie producătoare de ucigași-asasini! Osama bin Laden nu
O sfidare fără precedent by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15852_a_17177]
-
aceeași castă, un bărbat rostește un lucru extrem de important pentru toți, una din femeile prezente, cea care este mai aproape, trebuie neapărat să se ridice, să se încline în fața vorbitorului și să-i sărute mâna, cu un gest de supușenie absolută. Obicei complicat. Foarte complicat. După atâtea secole... Totuși, Hualing nu se ridicase de la locul ei, mimând doar obiceiul. A trebuit să treacă un timp până să mă deprind cu ideea și s-o privesc drept în față pe directoarea Programului
Imperativul categoric by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15890_a_17215]
-
numi, printre cele mai importante realizări, Richard al III-lea de Shakespeare, în regia lui Dan Puican, cu Ștefan Iordache în rolul titular, Țăndărică în țara basmelor de Lena Constante, regia Vasile Manta, cu Alexandrina Halic în rolul principal, premiera absolută cu textul Inundația de Teodor Mazilu cu Emilia Popescu și Dan Condurache, Pianul de D.R. Popescu în regia Nicoletei Toia, Cercul de Iacoban, o piesă nominalizată la concursul "Cea mai bună piesă românească" al UNITER-ului, realizată de Dan Puican
Spre Europa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15910_a_17235]
-
Cozma s-a ales cu optsprezece ani de pușcărie - prea mulți, susțin unii, prea puțini, zic alții. Nu de mila ortacului plânge lumea. închisoarea aurită în care (încă) se află, sumele colosale ce-i stau la dispoziție, regimul de privilegiat absolut (între altele, Miron al nostru a fost și ginerică, iar despre vizitele focoasei sale soții folclorul carceral produce nemuritoare capodopere!) spun totul despre statutul princiar al deținutului de drept comun. Și totuși, m-am întrebat, de ce Miron Cozma a ajuns
Grațiere și greață by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15930_a_17255]
-
o glumă. în primul rând, Iliescu și Franco au în comun destul de multe lucruri. Ambii s-au născut în democrații și ulterior au pus umărul la instaurarea dictaturii în țările lor. Ambii au avut - în faze diferite ale evoluției - puteri absolute. Ambii au provocat războaie civile, ambii au reprimat sângeros mișcările de protest. Și ambii au făcut, în ultima fază a existenței lor, eforturi de a-și democratiza țările. Lumea își amintește mai puțin anii din urmă ai lui Franco, de
Președinția (via "Plai cu boi") salvează monarhia! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15946_a_17271]
-
Mircea Mihăieș Vizita premierului francez Jospin la București a dezamăgit multă lume. Mă refer, desigur, la cei care cred, pe de o parte, în bunăvoința absolută a Franței, și, pe de alta, în omnipotența continentală (ba chiar globală) a acesteia. Sigur, dacă ne luăm după frazele ambalate în țiplă ale amicilor de pe Sena, noi, românii, am fi cel mai grozav popor și e doar o chestiune
Luciditatea e un cuvânt franțuzesc by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15960_a_17285]