2,199 matches
-
care se află trandafirul. Cele patru puncte formează un pătrat, un cub. Esoteric poziționarea unei cruci deasupra sau dedesubtul unei sfere sau cerc înseamnă ascendența sau descendența. Semicercul întrerupt de delimitarea temporală a crucii desemnează două semicercuri ce împreună formează absolutul constituit din bine și rău, fals și adevărat, urât și frumos. Cunoașterea și înțelepciunea prin două semicercuri deschise la capetele brațului orizontal al crucii reprezintă Copacul plutitor, Arborele vieții, al cunoașterii binelui și răului. Acțiunea dinamică ascendentă sau descendentă e
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cu conștiința cosmică, gaura occipitală fiind cercul, creasta occipitală internă intersectat de șanțul sinusului transvers formează crucea cu arcele de cerc realizate la sutura dintre oasele occipitale, parietale și temporale. Saturn (Cronos) taie pe Uranus prin semnul dublei securi, ciclitatea absolutului, pulsația cosmică și susține creația prin coloana vertebrală. Uranus se rupe în cele două semne, Saturn și Venus (Afrodita Urania) care e un cerc cu crucea descendentă, asemănătoare cu o vertebră cervicală. Cele două au valoarea de 3 și respectiv
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
creând prelungirea axei minte-trup în sufletul-lumină divină. El dizolvă esența alchimică și are valoarea numerică 2. Jupiter e transcenderea alchimică care prin încununarea elementelor poate ajunge pământ ceresc cu valoarea numerică 4. Mercur este intermediarul elementelor unind mintea lunară cu absolutul solar pe semnul infinității finite a temporalității descendente și are valoarea numerică 8. Marte are valoarea numerică 5 și reprezintă jetul de căldură ce țâșnește din soare, focul viu al suflului vital primordial. Iată că Luna, oglinda timpului, are valoarea
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Luna, oglinda timpului, are valoarea numerică 9 și reflectă perfecțiunea minții, capabilă să privească la Soare și să permită omului creativitatea. Iar Soarele e un cerc cu un punct în interior cu o valoare numerică de 6. Saturn vrea deci Absolutul deținut de Uranus și cu ajutorul focului ceresc al lui Venus fierbe esența Soarelui dizolvată de Neptun zămislindu-l astfel pe Marte sub formă de aburi, foc eteric care în Jupiter (tăria cerului) reușește să separe apele. Ploaia din norii scuturați
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
al celor șapte culori revărsându-se în vers, unduind imaginația neantului spiritual în interiorul lumii materiale. Sunt lucruri care își caută chipul și numele, lucruri și ființe ale începutului și apocalipsului, dar elemente care îi dau poetului sentimentul supremației sale în raport cu absolutul. Lucruri nenăscute, simboluri netălmăcite sunt aduse în acest sobor al marilor fuziuni de sentiment și conștiință a contopirii lucide cu ceea ce alcătuiește temelia și substanța acestei lumi. Când primești în somn scrisoare/ de la Dumnezeu și când/te găsește pe un
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
stare de conștiință a avut în timp diferite denumiri: experiență mistică, nirvana, stare buddhică, regatul cerurilor, satori, illuminare, experiență transcendentală, samadhi, conștiință cosmică, al șaptelea cer, experiență oceanică, extaz, realizare supremă etc. Misticismul este unificarea conștientă a unei persoane cu Absolutul și are ca scop illuminarea, adică lărgirea conștiinței și trezirea facultăților latente ale ființei umane. O asemenea experiență procură o mai mare intuiție, înlesnește limpezirea raționamentului și îl eliberează pe om de anxietatea ce îl tulbură și căreia trebuie să
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Lumină, puterea care produce identitatea prin cunoaștere: l-eterna Luce,/ che, vista sola, sempre amore ascende... // Amor che muove il sole e l-altre stelle 776. Paracelsus afirmă că vidul din noi ne poate conduce la nemurire 777, metafizic vidul fiind absolutul, magnetul alchimic. Când poetul pătrunde în vid totul dispare. Fumul metaforic de care aminteam se înalță sub clopot, condensându-se sub capacul athanorului și cade în noi ca ploaie de lumină. Ființa noastră sublimată, se transmută și tinde să devină
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
-ți ști locul în societate. Intelectualitatea implică realismul, care dialectic vorbind dirijează pe lângă conștiința a două termene opuse pe orizontală și un proces de contopire pe verticală, de unde dizolvarea contrariilor nu duce la anihilare ci la transcendență. Toate acestea continuând absolutul definesc pe orizontală teza și antiteza anihilate în sinteză. Manifestarea spiritului se preface în simboluri și nume divine, nu atât prin natura ei cât prin limitarea exaltării, reducând meditația la minimum și topind actul mnemic în contemplare. Nu e mai
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
scântei în ger De aur și briliante, reflecte miliarde Dintr-ale incandescentei iluzii de pe cer931. Sunt lucruri care își caută chipul și numele, lucruri și ființe ale începutului și apocalipsului, dar elemente care îi dau poetului sentimentul supremației sale în raport cu absolutul. Lucruri nenăscute, simboluri netălmăcite sunt aduse în acest sobor al marilor fuziuni de sentiment și conștiință a contopirii lucide cu ceea ce alcătuiește temelia și substanța acestei lumi. Când primești în somn scrisoare/ de la Dumnezeu și când/te găsește pe un
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
zvârlită La întâmplare, mereu și mereu 1120. Sunt numeroase afiliații între limba poetică și religie, nu numai la nivel teoretic, ci și citind psalmii, imnurile, poesia spirituală ca revelații în biografiile multor poeți. Strânsa legătură dintre acestea participă la eternizarea absolutului sau absolutizarea eternității. Dezvoltarea artei nu a fost o reprezentare a divinității și nici o copiere a naturii. Tranziția între credința în suflet, primul conțtientizat de om și credința în Dumnezeu a fost posibilă doar prin inteermediul artei dătătoare de consistență
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
perceptiv cu realul poetul nu poate îndeplini acest deziderat. El rămâne tributar experienței sensibile metamorfozată în alambicul doctrinar al intelectului cu mesajele limbii divine. Metafizica recomandă meditația pentru a găsi calea de comuniune cu divinitatea gândirii și forței universale, cu absolutul. Chiar dacă oamenii nu înțeleg cum să diferențieze concentrarea de contemplație și meditație, poesia mesager al Cuvântului evocă o formă superioară de instruire în conceptul uniunii dintre poet și Dumnezeu. Calea, cum aprecia și Confucius, nu poate fi alta decât canalul
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
zugrăvit Cu genele întunericului în adâncul pământului, Omule, cu umerii tăi de granit Și cu inima ta care bubuie necontenit, Am să-mi măsur puterea cuvântului 1178. Psihologia modernă cuprinde interese divergente în fenomenele de conștiență prin care se frizează absolutul experienței mistice. Întregul este mai mare decât suma părților sale1179, afirmă filosoful demonstrând că fiecare piesă a unui puzzle este foarte importantă, dar numai când acesta este asamblat în măreția sa devine estetic și util. Și existența noastră, alcătuită din
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
suma părților sale1179, afirmă filosoful demonstrând că fiecare piesă a unui puzzle este foarte importantă, dar numai când acesta este asamblat în măreția sa devine estetic și util. Și existența noastră, alcătuită din suma elementelor materiale și nemateriale, este cosmosul, absolutul, o construcție gigantică, căreia Marele Arhitect i-a dat puterea de a se schimba continuu, transformările existențiale făcând parte din cotidian. Măreția acestei frământări universale se întrepătrunde cu cea a spiritului creat după asemănarea divină. Isus ne învață rugăciunea: Tatăl nostru
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
i-a dat puterea de a se schimba continuu, transformările existențiale făcând parte din cotidian. Măreția acestei frământări universale se întrepătrunde cu cea a spiritului creat după asemănarea divină. Isus ne învață rugăciunea: Tatăl nostru, care ești în ceruri... În termenii absolutului, Tatăl este întregul din care și noi facem parte. Spre primul cânt mă-ntorsei cu-ncordare și parc-a fost Te Deum ce-au cântat și-un dulce glas s-amesteca-n cântare; și ce-auzeam în mine-a deșteptat o stare
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
și-acum n-auzi cuvântul 1180. Simțămintele care creează neliniștea în sufletul poetului determină o stare aproape greu de descris dar transmisibilă, Cuvântul, cel divin, devenind criteriu de percepție a limbii din mintea lui creatoare. Dorința omului de a experimenta absolutul este cea mai înaltă căutare, neliniștea supremă. Asupra acesteia se apleacă deci și versurile poeților, izvorâte din dorința de a afla și de a se așeza în marea de liniște, în pacea profundă. Un adevăr universal ne spune că experiența
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
a afla și de a se așeza în marea de liniște, în pacea profundă. Un adevăr universal ne spune că experiența este copilul cunoașterii. Ea se poate manifesta în plan material pentru perfecționare și în cel imaterial pentru a atinge absolutul. Structura de ceruri, de clopote imaginată de Dante, călătorul neobosit în veșnică mișcare, reprezintă suma conștiențelor noastre. În timp ce întreg corpul se află în relaxare, mintea se concentrează, analizând contemplarea lumilor interferate în subconștient și meditează creând și recreând Cuvântul. Cei
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Ianua Inferni aflată în preajma Rusaliilor și Sânzienelor. 187 Rudolf Otto, The Idea of the Holy, ediția a II-a, 1970. 188 Sri Aurobindo, filosof mistic hindus vorbește de realitatea supremă, Nishida Kitaro, filosof japonez o privește ca pe un nimic absolut, Martin Heidegger vorbește de sfânta iluminare a lucrurilor fără a accepta o ființă absolută înaintea existenței, ca un act creativ ce angajează nimicul, teologul Karl Barth elimină reflecția filosofică sau misticismul interior pentru acceptarea sacrului, și insist asupra acceptării personale
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cât și a întregii experiențe umane”. Irealitatea ontologică, însă, este conferită de temporalitate, de accentul pus pe materialitate, pe devenire, care, în esență, socotim că înseamnă murire. Așa iese în evidență caracterul iluzoriu, atunci când se raportează existența umană la scara absolutului, a perfecțiunii. A vedea vița ca un miraj, supusă puterii Mayei (acțiunea ei negativă, ca avidya=necunoaștere) nu semnifică nicidecum negativism, și o nouă valorizare. Viața înseamnă spirit. Maya reprezintă un termen fundamental în gândirea indiană, un adevărat mit. Sensul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
de tragedia filozofică absolută. Faust a lui Goethe, în care, pe de o parte, nesațul de cunoaștere, iar pe de altă parte viața mondenă și plăcerea lumească și în general încercarea tragică de a împăca știința și străduința subiectivă cu absolutul în esență și în modul său de apariție, dau conținutului o amploare pe care nici un alt poet dramatic anterior n-a îndrăznit s-o cuprindă în una și aceeași operă..” Hegel indentifică în personajul goethean iubirea de cunoaștere , a cunoașterii
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
-s în mine! Cum se zbat în piept, să nu mai locuiască împreună! Unul de lume strâns mă ține încleștat Cu voluptate, celălalt puternic Către cerești limanuri mă îndrumă.” în cele din urmă, când Faust s-a izbit de zidurile Absolutului fără nici o nădejde de înaintare, s-a aruncat în brațele Diavolului. Cît a trăit pe pământ, doar prin ajutorul lui Mefisto i s-a oferit lui Faust și cunoașterii sale realitatea. În felul acesta, el a luat contact cu Adevărul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
a descifra enigma proverbului de deasupra templului divin, de a-și depași propria condiție cât și iluzia că participă alături de îngeri la armonia lumii îi dă impresia că e copărtașit creării Totului universal și îndrăznește a se socoti el însuși Absolutul „oare fără să știu nu sunt eu însumi Dumne...”. Datorită acestei cutezanțe, in răzvrătirea de arhanghel, se produce o fantastică prăbușire cosmică în abis, Dan și Maria fiind proiectați în haos, iar Pămîntul recapătându-și dimensiunile inițiale. Ca dintr-un vis
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
poporul Bisericii, aceasta fiind formula noțiunii de sobor sau de colegialitate. De fapt, unitatea dintre rațiune și credință se stabilește pe măsura apartenenței ființei la Biserică, Stâlp și tărie a Adevărului, potrivit Sfântului Apostol Pavel. Unicul subiect al cunoașterii este Absolutul; de aici rezultă că subiectul uman al cunoașterii nu este un ins izolat, ci persoana ca mădular al Ecclesiei, Trupul lui Hristos, ceea ce face din Biserică axa duhovnicească a istoriei și subiectul sobornicesc al cunoașterii lui Dumnezeu. Pentru Țuțea, cunoașterea
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
iată justificarea filosofică a lipsei de autonomie a esteticului -, ci pornind din tendința omului spre acea dimensiune nepieritoare. Astfel, opera de artă, precum filosofia, este un rezultat al necesității ființei de absolut, este fructul necesității umane de absolut, dar nu absolutul însuși. Iată de ce raportarea la teologic este indispensabilă pentru a putea accede spre Absolut. Pentru Nichifor Crainic, relația dintre teologie și estetică este una consubstanțială, având drept numitor comun revelarea frumosului. Arta, percepută ca marea fiică a religiei, devine mediatoarea
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
fie valabilă, trebuie ca actul de iubire de la om la Dumnezeu să fie de aceeași esență cu cel de la om la om. Cu alte cuvinte, să fie același act de iubire care să se extindă la întreaga existență: și asupra Absolutului și asupra realității sensibile, interpretare susținută de teologia catolică, pornind de la cele două percepte primordiale: să iubești pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta și din tot sufletul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuți. Altfel spus
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
Fizica nucleară, București, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, 1940. Manu, Gheorghe, În spatele Cortinei de Fier: România sub ocupație rusească/Testis Dacicus (George Manu); ediție îngrijită și studiu introductiv de Silviu B. Moldovan, Bucuresti, Editura Mica Valahie, 2011. Mateescu, Stelian, Directiva Absolutului, București, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, Imprimeria Centrală, 1933. Mehedinți, Simion, Școala română și capitalul biologic al poporului român, Cluj-Napoca, Biblioteca eugenică și biopolitică a Astrei, 1927. Mehedinți, Simion, Apropie-te de Iisus prin biserica noastră și alegerea educatorilor, București
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]